Pentru a-și arăta mușchii fleșcăiți, dar încă vascularizați (atât timp cât golănoii Deep State mai chițcăie prin SUA), pentru a se impune în fața celor care au crezut că e tras prematur pe linie moartă și pentru a putea să negocieze cu totul altfel formarea guvernului de impostori, generalul Coldea, prin marionetele pe care le mai are la ÎCCJ (Ionuț Matei și alți tablagii transpirați), l-a trimis la pușcărie într-un mod absolut halucinant pe avocatul Robert Roșu, care nu-și făcuse decât strict meseria (e ca și cum eu aș fi încriminat pentru că i-am tratat corect pe Gheorghe Dincă sau pe Jeffrey Epstein).

 

Acuzațiile împotriva lui sunt aberații demne de Orwell sau Coreea de Nord, iar ovinele de pe plai, în timpul ăsta, sunt bucuroase că vor fi însemnate cu fierul roșu.

 

Pe bună dreptate, toată lumea s-a întrebat de ce a fost sacrificat avocatul Roșu, ce sens are, mai ales că el nu reprezenta absolut nici un fel de miză, ceilalți din dosar puteau fi condamnați fără probleme și nimeni n-ar fi zis nimic, media independentă și deontoloagă oricum ”băgase” împotriva lor, la greu, ani întregi.

 

Așadar, ce-ați avut cu avocatul? De ce (și) el?!

 

Pentru că păpușarul, inventat de Băsescu la cererea partenerului strategic, avea nevoie de o lovitură pentru ca viermișorii care negociau componența guvernului să-și reducă brusc pretențiile, pentru ca aripa serviciilor franceze din Plus să tacă, după ce aproape că acaparase alianța trădătorilor, pentru ca Cioloș să facă ciocul mic și el (lucru care s-a întâmplat instantaneu!) și mai ales pentru a-și putea impune omul în fruntea Ministerului de Justiție. 

 

Mesajul a fost limpede: pot să fac dosare și să bag la pârnaie pe oricare dintre voi și nu am absolut nici o jenă să o fac, indiferent câți vor protesta, sunt intangibil, sunt deasupra voastră, fraierilor!