ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Motivarea deciziei hotărârii judecătorești care l-a condamnat la 5 ani de închisoare pe avocatul Robert Roșu pentru simpla exercitare a profesiei de avocat și a exprimării unor opinii profesionale a fost publicată de „onorata” instanță abia pe 7 aprilie, cu 81 de zile întârziere față de termenul maxim admis de lege, arată într-un comunicat avocatul Gabriel Zbârcea, managing Partner al Casei de Avocatură „Țuca Zbârcea & Asociații”. Colegii lui Robert Roșu, condamnat nevinovat, își iau angajamentul să facă toate demersurile legale pentru desființarea acestei „hotărâri judecătorești injuste”, care creează un precedent periculos, punând în chestiune rațiunea de existență și posibilitatea desfășurării profesiei de avocat.


„În cursul zilei de ieri, ulterior publicării în presă, am citit motivarea deciziei prin care colegul nostru, Robert Roșu, a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru activități de exercitare a profesiei de avocat.

Deși termenul legal de redactare a acestei motivări este de 30 de zile, ea a fost emisă după 111 zile de la pronunțarea hotărârii de condamnare.

Una dintre primele noastre constatări este că decizia reia tezele rechizitoriului, potrivit cărora un avocat poate fi pedepsit cu închisoarea pentru exprimarea unor opinii, în scris sau verbal. Nu există vreo altă imputare adresată lui Robert în afara argumentelor pe care le-a folosit. Nu există probe, se vorbește de indicii. Se consideră, astfel, că argumentarea juridică a unui avocat poate fi sancționată cu închisoarea.

Mai mult, am constatat că pedepsirea lui Robert a fost posibilă chiar și în condițiile în care acesta s-a bazat pe hotărâri judecătorești definitive, care i-au confirmat interpretările legale. Aceste hotărâri au fost înlăturate sau considerate irelevante, chiar dacă ele se pronunțau asupra acelorași dezlegări de drept și evocau justețea raționamentelor pe care s-a întemeiat Robert.

Totodată, drept pretinse dovezi ale infracțiunilor de opinie comise de Robert au fost invocate, în mod straniu, opinii ale avocatului părții adverse și secțiunea de „riscuri” dintr-un raport de due diligence. Or, părerea adversarului într-un proces nu poate afecta independența avocatului în susținerea propriei argumentări. La fel, informarea unui client, analiza de risc în privința unei teme juridice este chiar un exemplu de bune practici în materie, fiind literalmente standardul împărtășit unanim de toți avocații diligenți - secțiunea de „riscuri” dintr-un due diligence nu presupune conivență infracțională cu clientul.

Având în vedere cele de mai sus, în numele meu și al colegilor mei, reafirm hotărârea noastră de a efectua toate demersurile legale pentru desființarea acestei hotărâri judecătorești injuste, aflarea adevărului și statuarea nevinovăției avocatului Robert Roșu.

De asemenea, considerând că decizia de condamnare a lui Robert reprezintă un precedent care pune sub semnul întrebării rațiunea de existență și posibilitatea de exercitare a profesiei de avocat, am sesizat Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București pentru luarea tuturor măsurilor legale în vederea respectării fundamentul Legii nr. 51/1995, exprimat în art. 1 alin. (1): „Profesia de avocat este liberă și independentă”.

Închei cu un citat care aparține tot Înaltei Curți de Casație și Justiție, tot privitor la activitatea lui Robert din această speță – el aparține încheierii judecătorului de drepturi și libertăți, care a decis că nicio măsură preventivă nu îi putea fi aplicată colegului nostru:
 

„(...) nimic nu incriminează firma de avocatură și, cu atât mai puțin pe inculpatul Roșu Robert, acțiunile sale înscriindu-se în limita activităților pe care le desfășoară în mod normal un avocat. Rolul avocatului, indiferent dacă reprezintă o persoană particulară sau un organ al statului, este acela de profesionist, de consilier și reprezentant de încredere al clientului său" (Încheierea nr. 338 din data de 11.03.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală).”