V.R.: Domnule profesor, ați primit în ultimul timp vești literare bune, un titlu de dhc, primiri în academii celebre din întreaga lume, Premiul Dante pentru cea mai mare carte de poezii care s-a scris vreodată în lume, anume Am aprins chibritul care dă foc laniakeii, Award of Fellowship din partea International Academy of Ethics din India ș.a.. V-aș ruga să spunem măcar câteva cuvinte despre fiecare dintre aceste evenimente culturale rare. Și nu ascund faptul că mi-ați spus că nu înțelegeți de ce nu sunt așezate într-o cinstită și meritată vizibilitate...

C.B.: Titlul de doctor honoris causa acordat de Universidad Nacional del Este din Republica Paraguay în sesiunea din 3 iunie 2024, titlu semnat de însuși celebrul rector Osvaldo de la Cruz Caballero Acosta. M-a bucurat foarte mult motivarea acordării acestui titlu, în chip deosebit aprecierea privind promovarea istoriei României în America Latină: „Por su enorme contribución en el campo de filosofía europea y en la promoción de la historia de Romania en América Latina y el fortalecimiento de la cooperación educacional entre la Republica del Paraguay y Europa. Siendo una de las personas de mayor estatura intelectual y visión global; científico comprometido con los valores de paz, justicia y dignidad."

V.R.: Cred că e bine să nu mai ținem cont de nici o modestie și să cităm și propoziția „Fiind unul dintre oamenii cu cea mai mare statură intelectuală și viziune globală...". Să publicăm și diploma:


C.B.: O surpriză și o mare bucurie mi-a oferit-o doctor Jernail S. Anand, prin prestigiosul Award of Fellowship conferit de International Academy of Ethics, o mare instituție intelectuală din India. M-am bucurat enorm pentru sintagma înscrisă - his stellar work. Știi bine, dragă Victor, că am editat în facsimil traducerea lui Eminescu din Gramatica sanscrită a lui Bopp, apoi, în colaborare cu Academia de Știință și Poezie din Mongolia condusă de eminentul meu prieten acad. Mend Ooyo Gombojav, tipăresc manuscrisele marilor maeștri ai buddhismului mahayana, maeștri care sunt abisal de dificili: Nagarjuna, Chandrakirti, Asanga, Vasubandhu (în manuscrise sanscrite, tibetane și mongole). Toată mintea mea s-a șlefuit citind și studiind peste 30 de ani cărțile geniale ale acestor maeștri mahayana... Așadar își dai seama câtă bucurie mi-a făcut această onoare care vine din India pe care eu o admir în chip cu totul aparte. Să nu uit: Ziua Națională a Indiei este în 26 ianuarie. Eu însumi sunt născut în 26 ianuarie, de ziua Indiei, într-un fel...

Premiul Dante este pentru mine un premiu suprem fiindcă el își dă lumina pentru cea mai mare carte de poezie care s-a scris vreodată în lume. A scrie cele 10.000 de poeme în 100 de volume, având titlul Am aprins chibritul care dă foc laniakeii, este o grea măiestrie. Acum pot să spun că deja scriu Muza ascunsă, tot în 100 de volume și 10.000 de poeme (iar primele 10 volume sunt deja scrise). Așa cum am mai spus, despre mitologia și realitatea scrierii celor 100 de volume din Am aprins chibritul care dă foc laniakeii, sunt în pregătire traduceri în franceză, engleză, italiană și spaniolă. Am discutat în principiu și pentru limba suedeză și pentru limba germană. Vor fi antologii de câte 1000 de poeme alese, iar în franceză și italiană vor fi versiunile complete, adică toate cele 100 de volume. Pentru America se face un film documentar care se anunță a fi o capodoperă șocantă de trei ore...

V.R.: Am înțeles că astăzi apar și primele 50 de volume din Stîlpul versului. Știu că este din cartea pe care o scrieți pentru doamna Angela și va avea 243 de volume. O să vă rog să prezentăm câteva volume, arătând coperțile, dar aș vrea să dăm măcar titlurile acestor 50 de volume.

C.B.: Dragă Victor, citind întrebarea, prietenul meu Orlando Duinea, cel mai bun graphic designer din România, îți trimite și câteva coperți și cele 50 de titluri ale primelor 50 de volume. Iată cele 50 de titluri:

1. o lumină-mprumutată

2. neantul care termina arta

3. toată cerneala angelică

4. paragină de putrezire

5. Dumnezeu va aduce un ou

6. mierea din vid

7. am zarul care nu se rostogolește

8. azil mic în vid e totul

9. Domnul schimbă steaua

10. erai atît de frumoasă

11. mă descompun ca orice cadavru sărac

12. cuvîntul cînd era stea

13. era o lumină care călărea oameni

14. scriptorul cu sînge negru

15. arborele de la marginea vidului înflorește

16. un fel de carte uitată-n cimitir

17. lăsînd moartea gravidă

18. eu băutorul meu de sînge fiind

19. sclavul își privea titirezul

20. eu însumi sînt al neștiinței

21. iluminatul va putrezi în craniul meu

22. aerul rotund din delphi

23. zarul cade singur în țeasta domnului

24. martorul văzuse cum întrerup caligrafia

25. dementul suplinitor

26. la sfîrșitul cărții se schimbă gărzile

27. muribundul strîmbase destul galaxiile

28. clovnița neagră îmi șlefuiește mintea

29. morga goală rămâne goală

30. eram din cumplițenie

31. la patefon nu e nimeni

32. cadavrul meu va fi plin de versuri

33. trăiam deja indiferent în licărire

34. poemul care s-a sinucis

35. regele ciumei fusese poet

36. versiunea mea de pămânțean straniu

37. era o roire cu oarecare cianură

38. cartea ca o spaimă

39. beau cianură cu fluturele meu

40. o roză neagră-n mîna mea dreaptă

41. împăratul albastru

42. lumina neagră

43. flutura avea clavicule imaginare

44. regele în vers învia

45. nenăscuții nu văd niciodată galaxia

46. greierul cred că îmi luase ilumina

47. poemul schilod al îngerului de aer

48. vulturul transparent

49. poezistul mai trăise în levitație

50. steagul versului era steagul versului

Să dăm și câteva coperți: 10 în PDF.

V.R.: Am aflat că va apărea în curând o carte despre Cele zece elegii care sfârșesc poezia, în care scriu admirabil câțiva dintre marii poeți din America Latină. Anume: LUIS CRUZ-VILLALOBOS din Chile, FERNANDO SALAZAR TORRES din Mexic, ANGELA GENTILE din Argentina, SERGIO MARENTES din Columbia, GUSTAVO GAC-ARTIGAS din Chile/New York, VICENTE VIVES PÉREZ din Spania, CARLOS AGUASACO din Colombia/New York, DAVID NORIA din Mexic/ Franța, ÓSCAR LIMACHE din Peru și REYNALDO LACÁMARA din Chile. Cartea apare datorită energiei doamnei Carmen Bulzan.

C.B.: Știi Victor că spun întotdeauna, cu gândul meu cel mai negru că n-aș fi vrut niciodată să scriu nici Cele zece elegii nici Supremele Angelei nici Stîlpul versului. Cărți pentru Angela, omul cel mai pur pe care l-am cunoscut. Prietenii noștri, marii poeți latini care au scris despre Cele zece elegii care sfârșesc poezia, sunt și prieteni adevărați și poeți adevărați. Cartea s-a tipărit într-o ediție superbă și are ecou în Chile, Mexic, Argentina, Columbia, Spania, Peru.

Este o ediție bilingvă superbă (în versiune spaniolă realizată de poeta Carmen Bulzan), tipărită la editura Independently Poetry, grație lui Luis Cruz-Villalobos. Marele meu prieten și poet a însoțit cartea cu câteva rânduri generoase.

Iată gândurile lui, pentru care îi rămân atât de îndatorat:

„ZECE ELEGII CARE SFÂRȘESC POESÍA”:

CÂNTÂND ÎN MIJLOCUL RUINELOR


Luis Cruz-Villalobos (Chile)




Cele zece elegii care sfîrșesc poezia (2022), este cea mai recentă carte a lui Constantin Barbu (1954), poet, scriitor, filolog și filosof român, cu o vastă producție literară, cu cărți remarcabile precum: Supremele Angelei, Divina tragedie, Biblión, Stâlpul versului și Versiuni ale vidului.

De asemenea, a fost responsabilul publicării cărților originale ale unor autori importanți precum: Ciorán, Noica și Eliade. Barbu este, de asemenea, membru cu drepturi depline al mai multor academii internaționale și câștigător al mai multor premii, cum ar fi: Premiul AESAL pentru Poezie, Paris, și doctor honoris causa al prestigioasei Universități din Kiev.

Această lucrare este rezultatul muncii minuțioase a profesoarei și poetei române Carmen Bulzan, care a tradus și interpretat acest complex titlu poetic, născut din durerea unuia dintre cei mai importanți scriitori în viață din Europa Centrală.

O alteritate rănită

Poeziile lui Barbu, în această lucrare, pun capăt poeziei. O ucid. O fac să renască. Cuvintele sale perturbă discursul liniar, sincron, cauzal, așa cum face de obicei poemul, dar adaugă o durere care nu poate fi ascunsă. Poetul încorporează în corpul eteric al textelor sale o lacrimă vitală și muritoare. Astfel poezia ne salvează.

Când devine o voce în mijlocul a ceea ce nu poate și nu vrea să fie numit, poemul înflorește ca un cuvânt care ajunge oblic la ceea ce nu ar putea fi enunțat în niciun alt mod. Problema era că, dacă evenimentul profund al sufletului nu era spus în vreun fel, ceea ce era la ușă nu era altceva decât nebunie sau moarte.

De aceea poezia are ceva de nebunie și de moarte, pentru că ne răscumpără, devine o alteritate rănită care poartă durerea noastră, vinovățiile noastre, răul nostru. Dar o face frumos.

Poemul este un înger care începe să cânte în mijlocul ruinelor. Cântă și plânge, pare o fantasmă, dar într-un fel sau altul ne salvează din acele ruine, ne permite să stăm pe ele și să privim dincolo."

V.R.: Trebuie să spunem că Luis Cruz-Villalobos este un nume important al poeziei spaniole din America Latină. El este poet și editor, psiholog, profesor universitar, doctor în filosofie la V.U. Amsterdam. A publicat peste 50 de cărți de poezie și eseuri, este profesor universitar la Facultatea de Psihologie a Universității din Talca. Director al Ziarului Cine y Literatura.

Încheiem acest fragment de discuție cu promisiunea că vom tipări și celelalte eseuri care s-au scris despre Cele zece elegii care sfârșesc poezia.