Recent, președintele francez Emmanuel Macron și directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, au publicat o declarație comună prin care pledează pentru o guvernare mai strictă a spațiului online, argumentând că rețelele sociale, jocurile și inteligența artificială acționează direct asupra minților tinerilor. În spatele acestui discurs despre sănătatea publică se ascunde însă propunerea unor verificări obligatorii ale vârstei, care, în mod inevitabil, necesită validarea identității reale a fiecărui utilizator, relatează publicația Reclaim The Net.

Logica din spatele acestui demers se bazează pe ideea că mediile digitale nu sunt spații neutre, ci factori determinanți pentru bunăstarea fizică și mentală, comparabili cu accesul la apă potabilă sau locuințe sigure. Din această perspectivă, liderii doresc impunerea unor reguli de „siguranță prin design” care să fie integrate în legislația statelor democratice. Problema fundamentală, însă, este că nu poți verifica vârsta unei persoane fără a-i confirma identitatea. Această cerință transformă procesul de autentificare într-o procedură birocratică în care platformele trebuie să coreleze datele utilizatorilor cu acte de identitate, scanări faciale sau istoricul bancar. Astfel, sistemele menite să îi excludă pe minori ajung, în mod inevitabil, să catalogheze și să monitorizeze toți utilizatorii adulți care doresc să rămână online.

Acest curent de reglementare se propagă deja rapid la nivel global, numeroase state adoptând sau propunând legislații restrictive. Australia a deschis drumul cu o interdicție totală pentru persoanele sub 16 ani, urmată de inițiative similare în Franța, Indonezia, Spania, Irlanda, Marea Britanie și Canada. Ironia acestei abordări constă în faptul că, deși liderii avertizează împotriva pericolelor legate de profilarea utilizatorilor și marketingul direcționat, soluția propusă impune platformelor colectarea și mai multor date cu caracter personal. Practic, se oferă companiilor și guvernelor o justificare legală solidă pentru a cunoaște cu exactitate cine se află în spatele fiecărui cont.

Deși Macron și Tedros insistă că protejează demnitatea copiilor și că nu îi tratează ca pe o marfă, implementarea unor mecanisme de „siguranță” bazate pe supraveghere ridică semne de întrebare majore. Un internet care cere legitimația la intrare transformă orice utilizator într-un suspect ce trebuie filtrat, delegând în același timp puterea de monitorizare tocmai entităților pe care discursul oficial susține că le controlează. Sub masca precauției pro-copii, se configurează astfel un mecanism de control care riscă să submineze anonimatul și libertatea digitală pentru întreaga populație.