ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Motto:

„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta să’L ascultați.”(Matei 17, 5)

Astăzi, Biserica nu prăznuiește doar o minune petrecută cu aproape două mii de ani în urmă pe Muntele Tabor. Astăzi prăznuim o promisiune.
 
Făgăduința că lumina lui Dumnezeu nu poate fi biruită de niciun întuneric al lumii.
Privim în jur și aproape fiecare zi aduce câte o veste care apasă sufletul: războaie, boli, nesiguranță, dezbinare, nedreptăți, oameni tot mai obosiți, tot mai singuri, tot mai lipsiți de nădejde. Parcă întreaga lume și’a pierdut răbdarea și respirația.
Și tocmai într’o astfel de lume răsună praznicul Schimbării la Față.
Nu întâmplător.
Pentru că Dumnezeu nu a așteptat vremuri liniștite ca să’Și arate slava. El a făcut’o în mijlocul unei lumi care mergea și ea spre Cruce.

Taborul este răspunsul lui Dumnezeu la teama omului

Înainte de Pătimire, înainte de Golgota, înainte de lacrimile Maicii Domnului, înainte de lepădarea lui Petru și de întunericul Vinerei Mari, Hristos îi urcă pe trei dintre ucenici pe munte.
 
Nu pentru că ei aveau nevoie de spectacol.
Ci pentru că aveau nevoie de putere.
Aveau nevoie să știe Cine este Cel pe Care Îl urmează atunci când Îl vor vedea batjocorit.
Lumina Taborului este, de fapt, lumina care îi va ține în picioare atunci când totul va părea pierdut.
Și noi avem nevoie astăzi, mai mult ca niciodată de propriul nostru Tabor.
Poate nu vom vedea lumina necreată cu ochii trupului.
Dar o putem simți atunci când, în mijlocul necazului, inima nu mai deznădăjduiește.
Atunci când omul îngenunchează și se ridică mai liniștit decât s’a așezat.
Atunci când rugăciunea devine mai puternică decât frica.
Atunci când pacea nu mai depinde de știrile zilei.
Aceea este lumina Taborului coborâtă în suflet.

Și noi suntem chemați la schimbarea la față
Poate cea mai mare taină a acestui praznic este că el nu vorbește doar despre Hristos.
Vorbește și despre noi. Sau poate mai ales despre noi.
Fiul lui Dumnezeu nu S’a schimbat pentru că avea nevoie de slavă.
Slava era dintotdeauna a Lui.
S’a schimbat înaintea ochilor ucenicilor pentru ca ei să înțeleagă ceea ce ochii obișnuiți nu puteau vedea.
La fel și noi.
Viața creștină nu înseamnă doar să devenim oameni mai buni.
Înseamnă să devenim oameni luminoși acum când lumea stă să se întunece.
Să ne schimbăm chipul prin schimbarea inimii.
Să înlocuim neliniștea cu încrederea.
Judecata cu milostivirea.
Mânia cu blândețea.
Deznădejdea cu buna nădăjduire.
Și, mai ales,  teama cu iubirea.
Aceasta este adevărata schimbare la față pe care Dumnezeu o așteaptă de la fiecare dintre noi.
Nu una a înfățișării, ci a ființei.
Nu una a hainelor, ci a inimii.

Poate că azi  dimineață am purces spre biserică purtând în suflet aceleași griji cu care am adormit de cu seara.
Poate că boala este aceeași.
Poate că lipsurile sunt la fel.
Poate că lumea continuă să ne tulbure.
Dar dacă din biserică vom fi ieșit cu puțin mai multă lumină decât am avut la intrare, atunci efectul Taborului s’a petrecut și în noi.
Iar aceasta este minunea pe care nimeni nu ne’o poate lua.
De aceea, în ziua Schimbării la Față, să nu’I cerem lui Dumnezeu să schimbe mai întâi lumea.
Să’L rugăm să lumineze mai întâi chipul inimii noastre.
Fiindcă atunci când un om se umple de lumina lui Hristos, întunericul din jur începe deja să piardă.

Praznic luminat tuturor!
 
Fie ca Lumina cea neînserată, pe care Apostolii au văzut’o pe Tabor, să pogoare și peste casele noastre, peste cei bolnavi, peste cei singuri, peste cei încercați și peste România noastră și peste întreaga lume!
Iar atunci când veștile acestei lumi vor încerca să ne fure pacea, să ne aducem aminte că, deasupra tuturor norilor istoriei, Hristos rămâne același: lumină neapusă, nădejde neclintită și biruință asupra oricărui întuneric.
Așa.