ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Debutul politicii de taxare a multinaționalelor în aceleași condiții cu firmele românești va împinge PSD-ul pe o baricadă a unei Partide Naționale inexistente în acest moment, scrie jurnalistul Cornel Nistorescu într-un editorial din ziarul Cotidianul. Jurnalistul comentează asaltul anunțat recent de partidul de guvernământ asupra multinaționalelor, prin taxa pe cifra de afaceri, și care, în opinia sa, poate fi sintetizat astfel: „Taxa Dragnea-un război cu Vestul”.
 
Cornel Nistorescu spune că măsura privind taxa pe cifra de afaceri, anunțată brusc de noul Cabinet Tudose, atunci când părea uitată undeva în sertar, are forța unei dinamite politice și, așa cum după cum s-a văzut a declanșat și repornirea protestelor din valul #rezist.

„Șocantă această taxă pe cifra de afaceri! Ea a marcat și reluarea protestelor din valul #rezist. Șocantă din cauza faptului că a fost anunțată peste noapte, la încropirea Guvernului Tudose. Părea că PSD-ul a renunțat la planurile și amenințările sale din campania electorală, cînd vorbea despre firmele străine scutite de controale și campioane la eludarea taxelor și artiste la repatrierea profitului. Cînd PSD-ul (adică Dragnea – Vâlcov) a redactat programul guvernului Grindeanu, subiectul n-a mai fost abordat explicit. Și nici în dezbaterile publice n-a mai revenit. La un moment dat, am crezut că stoparea protestelor #rezist (dominate de tineretul din multinaționale) vine și din renunțarea la taxarea firmelor străine și la controlul exportului de bani practicat de acestea pentru minimalizarea profitului din România.

De ce a fost relansată peste noapte această măsură fiscală, ea avînd forța unei dinamite politice? Din lipsă de bani la buget? Este de bănuit că majorările de pensii și salarii cîntăresc prea mult în raport cu încasările. Cu ce să meargă mai departe? Și, în disperare de cauză, de teama unui dezastru, Liviu Dragnea și ai săi, sfătuiți poate și de unii experți de la BNR, au schimbat planul. Au simulat o evaluare a lui Sorin Grindeanu, și așa periculos de aproape de un mic grup al nemulțumiților, format în jurul lui Victor Ponta, și au dărîmat (fapt unic în istorie) propriul guvern, trecînd astfel la varianta unui război economic deschis evaziunii fiscale practicate de firmele euroatlantice (ca să le includem pe toate cele importante)?

Ar mai fi loc și de o sub-ipoteză. Liviu Dragnea a ajuns la concluzia că nu poate spera la nici un sprijin din partea Vestului. Orice ar face, pentru PSD ușile Uniunii Europene nu se deschid mai departe de anticamera cabinetelor politice. Originea, felul în care s-a format în decembrie 1989 și prima jumătate a anului 1990, cinismul cu care a evitat orice decont al comunismului contează și acum. Degeaba au făcut PSD-ul și guvernele Văcăroiu și Năstase atîtea concesii la privatizări strategice, degeaba le-au dat pe aproape nimic fabrici, resurse și hălci din servicii. Tot ca un partid de sorginte comunistă este tratat.

Greu de spus ce a contat mai mult! Lipsa banilor sau disprețul Vestului? Începe însă să devină din ce în ce mai clar că scăparea din strînsoare a PSD-ului trece numai printr-o reașezare a felului în care sunt taxate multinaționalele din România. Deocamdată ne aflăm în fața reacțiilor provocate de surpriză. Practica acestei schimbări de macaz este una nedemocratică, periculoasă pentru stabilitatea pieței și a economiei, greu de acceptat în țările cu pretenții. Dar, în același timp, este clar că activitatea multinaționalelor este bazată pe practici samavolnice. Obiceiurile lor au deja un trecut și sunt aproape reguli de piață în România (inadmisibile, chiar penale în alte țări europene). Totul a plecat de la privatizările netransparente, pe criterii politice și de mită, practicate în România după 1990. Din acest punct de vedere, PSD-ul nu are a se plînge prea mult. El a folosit privatizarea ca bonus pe lîngă aberațiile politice sale politice. cînd au fost măsurate după cererile europenilor. Mai mult, și românii și vesticii au inventat o horă a mitei de zeci de milioane de euro date și luate pentru o uzină, pentru un segment de piață, pentru un contract. Și astăzi, după 4-5 ani de procese, încă se mai luptă pentru un proiect public în care șpaga este de 10 milioane de euro. Instanțele atribuie lucrarea firmei cu preț mai mic, beneficiarii o întorc împreună cu executantul pentru a împărți cele 10 milioane de euro (cu cît este umflat prețul proiectului).

Corupția din România este un patent euro-românesc pe banii celor din Vest și trecută mai nou pe bani europeni sau eminamente românești. Oricît de mare tărăboi ar face cancelariile occidentale pe seama corupției din România, tot oamenii din țările lor țin cu dinții de o piață cu prețuri umflate, cu profituri repatriate fără taxe, cu o dominație totală asupra marilor lucrări de investiții. De la clădiri la infrastructură, toate marile proiecte sunt controlate de grupurile europene. Românii, cei care decontează corupția, sunt doar niște bieți subcontractanți, scoși la tablă de rîsul clasei sau pedepsiți în piața publică. Taxa de management, consultanța, prețurile gonflate pentru mărfuri plimbate contabil prin alte firme ale lor, racolarea de creiere pe aproape nimic, cu pagube anuale enorme pentru România, toate au făcut din țara noastră un infern economic pentru localnici și o mană cerească pentru marile grupuri industriale, de construcții și de retail.

De ce n-a derulat PSD-ul o campanie de comunicare pe seama acestor practici ale multinaționalelor? Le-ar fi picat guvernul înainte ca ea să ajungă la capăt? Tot ce se poate!

Graba cu care începe asaltul fiscal asupra multinaționalelor (deja obișnuite cu practici neeuropene și antieuropene în România) poate provoca reacții dintre cele mai periculoase. În primul rînd, o și mai violentă contestare a PSD-ului. De către cine? De beneficiari și de tinerii din multinaționale, cei care au fost la baza mișcării #rezist. Plus relocări, reduceri de activitate, diversiuni.

Debutul politicii de taxare a multinaționalelor în aceleași condiții cu firmele românești va împinge PSD-ul pe o baricadă a unei Partide Naționale inexistente în acest moment”, scrie jurnalistul Cornel Nistorescu.

Editorialul complet poatr fi citit în ziarul Cotidianul de luni 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews