ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu, independentul care a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, a vorbit mai demult, într-un articol pentru Revista Familia Ortodoxă, despre necesitatea informării corecte cu privire la toate riscurile și efectele secundare ale vaccinării, mai ales când este vorba de copii, care pot suferi consecințe grave și adesea ireversibile.
 
Cristela Georgescu este un practician și educator holistic experimentat, specializat în sănătate naturală, nutriție integrativă, detoxifiere și regenerare celulară, iridologie clinică, terapii de echilibrare energetică, speaker îndrăgit și autor al mai multor programe educaționale dedicate familiilor, comunitatilor si firmelor, autor al cărții Diversificarea, pur și simplu (2018) cu prefață de dr. Sorina Soescu, al colecției de cărți ilustrate pentru familie Simplu. Versuri hrănitoare (2016) și co-autor al cărții „Nu hrăni cancerul!”  (Ed. Christiana, 2012) împreună cu prof. univ. dr. Pavel Chirilă și dr. Mădălina Popescu.

Are studii postuniversitare și certificări profesionale de la Institute for Integrative Nutrition și Departamentul de Stat pentru Educatie din New York (Certified Integrative Nutrition Coach), prestigioasa Universitate Cornell – Catedra de Nutriție Vegetariană și Centrul pentru Studii în Nutriție "Dr. T. Colin Campbell” (Certificate in Plant Based Nutrition), American Association for Drugless Practitioners (Certified Holistic Health Practitioner), Școala Internațională de Detoxificare Regenerativă coordonată de Dr. Robert Morse (Certified Regenerative Detoxification Specialist).

Este absolvent al programului de formare profesională și de experimentare personală directă în domeniul detoxificării regenerative cu ajutorul dietei și al fitoterapiei, Școala Sănătate 5D coordonată de Dr. Sorina Soescu.

Are atestat de formare profesională în Germania ca Practician Organetik cu ajutorul metodelor de biorezonanță și al tehnologiilor de echilibrare energetică pe bază de impulsuri, este membru al International Association for Health Coaches, al American Association for Drugless Practitioners, al organizatiei Physicians Committee for Responsible Medicine din Washington DC, al Dr. Morse’s Herbal Health Club si al Clubului Dr. Soescu – ”Iubim Fructele”. În cei peste 15 de ani de carieră în management executiv în mari corporații internationale, Cristela a urmat stagii intensive de formare și de certificare profesională ca trainer, leader de seminar, coach și mentor în domeniul leadershipului, al dezvoltării personale și al obținerii de rezultate în carieră, vânzări și marketing, comunicare, negocieri, organizare, management de conflicte, de proiecte și de echipe.

Cristela are studii universitare în economie și finanțe si peste 15 ani de carieră în banking, management executiv, public speaking si voluntariat in educatie pentru formarea noii generatii. Este căsătorită, are doi copii, a locuit și a profesat în Austria (AICI), iar din 2021 a revenit împreună cu familia ei în România.
 
Oferim mai jos textul său din Revista Familia Ortodoxă:

Vaccinarea, acest subiect care naște numeroase dezbateri și reacții dintre cele mai diferite, m-a făcut să răspund articolului pe care l-ați publicat în numărul din ianuarie al revistei „Familia Ortodoxă”. 

1. Sunt mamă a doi copii: Petru și Pavel. Cu toate că sunt o victimă a efectelor secundare ale vaccinării în copilărie, nu m-a interesat cu adevărat subiectul vaccinurilor până în luna a șasea de sarcină. Am citit mii de pagini de studii științifice, am discutat cu experți în domeniu și cu părinți. Împreună cu soțul meu, ne-am rugat și am luat o decizie bazată pe logică, bun-simț și raționalitate.

Deși personală, o astfel de decizie (pro sau contra) necesită o informare completă și o abordare etică. Aceste două aspecte sunt deficitare la ora actuală și, de aceea, am ales să scriu această scrisoare: spre informarea celor însetați și a celor care au „urechi de auzit”.

Referitor la vaccinurile copilăriei, lumea medicală și părinții deopotrivă se confruntă cu multe necunoscute. Ca părinți, din păcate existența acestor necunoscute sau dispute nu ne este fluturată niciodată prin fața ochilor înainte de a fi convocați la vaccinare. Tocmai din cauza acestor întrebări fără răspuns, lucrurile nu pot fi privite strict alb sau negru: vaccinăm sau nu vaccinăm – și gata, am încheiat subiectul, ne-am făcut datoria de părinți și la acest capitol... Avem dreptul să alegem în cunoștință de cauză, cu alte cuvinte să fim informați mai ales în privința unor proceduri medicale asupra cărora există încă numeroase semne de întrebare.

Despre vaccinare există adevăruri incontestabile, care însă au fost restricționate în mod deliberat, manipulativ sau intimidant. Mulți părinți își doresc ca doctorul să le spună dacă e bine sau nu să-și vaccineze copilul. În orice fel de decizie, însă, esențială este asumarea responsabilității consecințelor, mai ales când rezultatele nu coincid cu așteptările. Această asumare presupune renunțarea la dreptul de a blama pe oricine altcineva, inclusiv pe sine însuși, pentru consecințele alegerii făcute, dar și un grad sporit de vigilență și autoeducare pentru a preveni urmările nedorite.

Iată logica și rațiunea pe care am folosit-o atunci când, împreună cu soțul meu, am analizat în familie datele despre vaccinare și am decis pentru copiii noștri:

1. În mod firesc și chiar conform legii, în anumite situații, înaintea unor manevre sau proceduri medicale, trebuie să ni se dea să citim un document ce detaliază procedeul, riscurile și posibilele efecte adverse ce pot rezulta și, de asemenea, trebuie să ni se solicite acordul scris, prin semnătură. În engleză se numește „informed consent”, adică acord în cunoștință de cauză, informat. La vaccinuri însă nu e așa.

Dar oare care ar fi procentul de copii vaccinați dacă s-ar întâmpla astfel și în cazul contestatei proceduri a vaccinării? Adică înainte de a administra un vaccin copilului, să fie pusă la dispoziția părinților documentația cu informație completă, cu toate riscurile și efectele secundare („full disclosure”), pe care aceștia să le discute deschis cu doctorul, să le înțeleagă și să și le asume în scris pentru copil?

2. Chiar dacă nu avem de-a face cu o procedură de tip acord informat în scris, ca părinți ne revine minima datorie de a citi măcar prospectul vaccinului. Ar trebui să facem asta întotdeauna, cu orice medicament, indiferent că e pe bază de prescripție medicală sau nu. A fi informați e un semn de respect și civilizație. În plus, e ceea ce producătorul declară și își asumă, deci informația respectivă nu poate fi calificată în mod peiorativ ca făcând parte din „teoria conspirației”. Dar oare câți părinți au aflat direct din prospect că „este posibil să nu se obțină un răspuns imun protector la toți copiii vaccinați”?

În urma studiului, am căutat răspunsuri clarificatoare la specialiști. Cu câteva excepții, când ajungeam la întrebări despre riscuri și efecte secundare, întrebările mele erau percepute ca o ofensă la adresa credibilității cadrului medical susținător al vaccinării și eram trimisă cu indignare la studiul individual al prospectului, „dacă sunt Toma Necredinciosul”.

Ca în orice lucru „supervizat” de Dumnezeu, orice rău (aparent) e un bine neterminat. Am mers la prospect și sfătuiesc toți părinții să facă la fel. Vor descoperi că declarațiile producătorilor de vaccinuri coincid cu ale celor catalogați drept „conspiraționiști” cel puțin în două-trei aspecte critice: ingrediente toxice (aluminiu, mercur, formaldehidă), lipsa garanției de protecție 100% împotriva bolii pentru care ești vaccinat și efectele secundare semnificative.

3. Nici una dintre alegeri (pro sau contra vaccinării) nu oferă protecție 100% în fața bolilor. De aceea, eforturile părinților nu se încheie o dată cu luarea deciziei – dimpotrivă. Mai ales în cazul unei decizii luate contra vaccinării.

O decizie pro-vaccinare le oferă părinților un oarecare grad de confort psihic față de afecțiunea împotriva căreia s-a făcut vaccinul (dar nu total, știind de acum că vaccinul – conform prospectului însuși! – nu garantează că subiectul vaccinat nu va face boala). 

O decizie contra îi privează de acest confort, le oferă însă în schimb confortul că nu vor da la schimb boli ale copilăriei pe probabilitatea unor boli complexe, permanente, uneori fatale. Cum am citit de curând în mărturia unor părinți al căror copilaș de numai doi ani a murit de cancer cerebral: 

„Am dat la schimb tusea convulsivă pe cancer și vărsatul-de-vânt pe autism”. Părinților care optează pentru a nu-și vaccina copilul le revine o răspundere mult mai mare decât celorlalți. Ei trebuie să depună eforturi maxime pentru a menține un sistem imunitar robust, printr-un stil de viață corect. Adică alimentație bazată pe alimente integrale, neprocesate industrial, nerafinate, bogată în proteine sănătoase (adică cele de origine vegetală), vitamine, antioxidanți, fibre, cure de aer curat, somn bun eficient, evitarea marilor aglomerații, a aerului intens poluat, a încăperilor igrasioase, a antibioticelor și a altor medicamente imunosupresive. Poate suna utopic, însă din proprie experiență spun că nu e imposibil. E aparent dificil, de aceea susțin că decizia de a refuza un vaccin nu înseamnă numai „Gata, am scăpat de pericolele X și Y”, ci este doar începutul unor acțiuni susținute de vigilență, dar cu consecințe benefice pentru sănătatea copilului.

4. Există situații în care părinții se blamează sau îi blamează pe alții pentru faptul că nu au administrat un anumit vaccin și copilul s-a îmbolnăvit. Pe lângă faptul că blamarea e în contradicție cu un spirit constructiv pe timp de boală, dar și cu spiritul asumării responsabilității, nu trebuie uitat nici că fiecare organism este unic, reacționează deci în mod diferit și, nu în ultimul rând, moștenește un bagaj genetic care își pune la rândul său amprenta pe modul de a reacționa la stimuli externi. Mai exact, chiar și vaccinat, organismul respectiv ar putea să nu reacționeze și să nu producă anticorpii necesari din multiple motive.

Rămâne doar să ne întrebăm dacă boala este rezultatul exclusiv al nevaccinării sau acest lucru s-a întâmplat în contextul nerespectării unui stil de viață sănătos, despre care am amintit mai sus?

5. Până la trei ani, sistemul imunitar și restul sistemelor din organismul unui nou-născut se formează și nu sunt complet maturizate. Aceasta este totuși perioada în care sunt introduși în organism cei mai mulți viruși, prin vaccinuri (26 în Romania(!), incluzând și rapelurile, conform schemei de vaccinar propusă de Ministerul Sănătății). Se spune că cele mai periculoase sunt polivaccinurile, adică cele care conțin multiple tulpini, pentru că organismul bebelușului primește o „doză-șoc de viruși multipli” dintr-o singură înțepătură (de ex.: DTP, ROR etc.).

Dar oare la câte vaccinări poate face față organismul fragil și în formare al unui copil? Care este limita suportabilității peste care organismul cedează și se îmbolnăvește? 

Dr. Howard B. Urnovitz, specialist în microbiologie și imunologie, directorul științific al Fundației pentru Cercetare în Domeniul Bolilor Cronice, și-a prezentat concluziile cercetărilor în fața Comisiei Guvernamentale pentru Supraveghere și Reformă (S.U.A.):

- organismul uman are o memorie genetică a substanțelor străine la care a fost expus, inclusiv vaccinuri virale și bacteriene;
- fiecare persoană răspunde diferit la substanțe străine, în funcție de moștenirea genetică unică;
- se pare că există o limită în ceea ce privește cantitatea de substanțe străine la care organismul uman poate fi expus până când încep să aibă loc distrugeri genetice sau să se inițieze boli cronice.

Cei care încearcă să afle răspunsuri la întrebările ce frământă în legătură cu efectele secundare ale vaccinării sunt doar o mână de oameni de știință, cercetători independenți.
De ce atât de puțini? Pentru că ei nu sunt finanțați nici din bani publici, nici de către companii farmaceutice sau mari corporații. Ei operează „cu cureaua strânsă”, pe baza unor bugete modeste, și sunt ridiculizați și marginalizați în aceeași măsură cu părinții care vor să afle mai multe înainte de a lua o decizie cu efecte (poate) ireversibile asupra sănătății copiilor.

6. De cele mai multe ori, efectele secundare ale unor abuzuri asupra organismului nu apar imediat, nici măcar pe termen scurt. Uităm de aceea că șocurile la care organismul a fost expus în timpul copilăriei (îndeosebi prin vaccinare repetată și intensivă), iar mai apoi în timpul adolescenței (prin rebeliune) ajung să fie plătite întotdeauna, mai devreme sau mai târziu.

Am observat că informațiile și principiile de sănătate care constituie „cealaltă față a monedei” sunt la ora actuală prea puțin cunoscute: ele fie fac obiectul unor controverse între specialiști, fie sunt considerate tabu de anumite grupuri de interese și de influență, fie sunt rezultatul existenței un soi de „orbire civică” prin care nu putem accepta că o autoritate în domeniu poate fi contestată. Dar… „încrederea oarbă într-o autoritate este cel mai mare dușman al adevărului” (Albert Einstein).

Referitor la vaccinare există multă confuzie, dar și mult abuz. Ca părinți, avem dreptul la alegeri informate și la exercitarea opțiunilor personale atunci când e vorba de sănătatea noastră și/sau a copiilor, încă din faza prenatală. Opțiunile personale și alegerile informate trebuie să fie respectate în practică în mod formal, transparent, fără discriminare, fără intimidare. Încrederea în justețea unei alegeri făcute crește o dată cu gradul de autoinstruire și cu numărul cunoștințelor și-al informațiilor puse la dispoziție.

Vă trimit această scrisoare cu speranța că tot mai mulți părinți vor face minimul efort de autoinstruire, citind măcar prospectul vaccinurilor; și pentru că de prea mult timp lipsa profundă de educație a poporului român, și nu doar lipsa de informare, stă la baza manipulării lui cu ușurință de către un stat iresponsabil și lipsit de viziune în ceea ce privește sănătatea și viitorul unei națiuni.

Cristela Georgescu
Health Coach (Institute for Integrative Nutrition, SUA)
Certificate in Plant Based Nutrition (Cornell University, SUA)

Alte materiale interesante puteți găsi pe site-ul personal al doamnei Cristela Georgescu - cristelageorgescu.ro