Un jurnalist american a fost ucis în Ucraina duminică, încă doi astăzi în timp ce alți doi sunt răniți. Cristian Botez, reporter de război pe tot cuprinsului globului încă din anii '90, oferă o serie de amănunte despre această meserie cu grad mare de risc:

Pericolul real se afla în orașe. Zonele publice, în special cele care erau frecventate de militari ai forțelor armate de intervenție aflate în afara „zonei verzi”, zona asigurată puternic de militari. Mașinile capcană detonau cu o frecvență care ținea în tensiune atât pe militarii aliați cât și populația civilă, deflagrația bombelor din aceste mașini soldându-se, de multe ori, cu zeci de morți și răniți. Inclusiv ziariști.

Îmbrăcați-vă cât mai discret. Fără mărci occidentale

Câteva alte precizări legate de vestimentația pe care trebuie să o purtați în zonele de conflict cu populație majoritar musulmană. Recomand jurnaliștilor care se aventurează în astfel de locuri să nu poarte ținute vestimentare ostentative, cu iz occidental. Sunt de evitat total articolele de îmbrăcăminte cu trimitere la tot ceea ce înseamnă stil militar. Obiecte vestimentare în culori kaki, „camuflaj”, bocancii militari, articole inscripționate cu mărci internaționale, sau cu trimitere la vreo țară sau alta. Bandane personalizate, orice care epatează, care atrage atenția.

Sunt recomandați pantofii tip sport de fabricație neutră, haine „lălâi”, care să aibă culori de genul negru, alb, maron, verde, roșu. Nu ar fi rău, o spun jurnaliștilor care vor să meargă în zone de război din teritorii arabe, să aibă la ei, și să poarte, desigur, un tricou sport al vreunei echipe de club sau de „națională” cu numele unui fotbalist iubit în țara în care se află.


Jurnaliști pe fronturile europene

Ca ziarist care a pătruns pentru prima oară într-o zonă de război, în 1991, pe frontul Iugoslaviei, stat federal compus, atunci, din șapte țări distincte, stat aflat în acel an în plină dezintegrare, din partea cotidianului „România liberă”, cu un tiraj de peste două milioane de exemplare la acea vreme, vă pot spune că, deși evoluția tehnologică a evoluat dramatic, condiția jurnalistului de război pe fronturile europene nu s-a schimbat foarte mult.

Sigur, acum 30 de ani reporterul de război, inclusiv autorul acestui articol, folosea, cât de desuet sună, carnetul de reporter și pixul. Rareori, un reportofon. Camerele foto erau „prăjitură”, „parfum”. Iar camerele „de luat vederi”, nu „video” cum li se spune acum, erau apanajul exclusiv al cameramanilor, profesionisti de clasă ai imaginii.

În 1991, la război cu 200 de dolari în buzunare

Multe s-au schimbat. Bugetele erau minime. Și dau exemplu experiența proprie, pe care am avut-o, în prima incursiune pe frontul yugoslav, alături de colegul meu, Pascal Ilie Virgil, ziarist de calibru, în prezent stabilit în Irlanda, fotoreporter, atunci, și el, la același ziar. Am plecat în Iugoslavia pe cont propriu, după ce directorul „României libere”, Petre Mihai Băcanu, s-a opus. „Unde vă duceți?”, ne-a spus. „Nu e războiul nostru!”.

Dar noi am plecat. Fiecare cu câte 100 de dolari în buzunar. Cu acea ocazie. După care a urmat, în 1992, a doua incursiune, în aceași formulă, Pascal și cu mine, în republica separatistă Sîrbska, în Pale, un mic orășel montan, situat la 15 kilometri de Sarajevo, unde își avea fieful liderul sârbilor separatiști Radovan Karadzici și guvernul său.

Prima lecție de ziarist de front: cum să scapi de lunetiști

Atunci am luat și ne-am însușit primele învățăminte legate de jurnalismul de război. Acolo am învățat ce înseamnă să fii ziarist dintr-o țară creștin-ortodoxă, ca și Serbia, cu trimitere la actualul conflict dintre Rusia și Ucraina, cu aceași religie ca și noi, românii. Acolo am învățat ce avantaje ai atunci când ești frate în aceași spiritualitate, în aceași credință. Lucru de luat în seamă de toți ziariștii, și mă refer în special la cei tineri, la cei mai puțin experimentați, care se încumetă să meargă pe fronturile din Ucraina. Căci nu este unul singur. Sunt multe, potrivit fiecărui oraș sau regiune.

În Sarajevo am învățat ce înseamnă să te temi de sniperi. De lunetiști. Îmi amintesc și acum de sfatul unui tânăr care conducea un FIAT sport și care s-a oprit lângă noi pe un bulevard bombardat, din cartierul Gîrbavița, la marginea orașului Sarajevo. ”Fugiți! Nu vă opriți! Aici dacă rulezi cu mai puțin de 100 de kilometri la oră ești victimă sigură a lunetiștilor”.

Ucraina, teritoriul dintre Iad și Rai

Spațiul editorial, deși generos, mă îndeamnă să scurtez discursul documentar. Așadar suntem în plin război. În Europa. Război ce amintește, cu fiecare zi care se scurge de la izbucnirea lui, de mai bine de două săptămâni, de cea de-a doua Conflagrație Mondială. Ca violență, ca desfășurare regională de forțe, ca putere a gurilor de foc și multitudine „sortimentală” a acestora. De la armament individual, la cel ușor, apoi la artilerie mobilă sau fixă. Comparabil cu Războiul mondial de acum 80 de ani, ca amploare a bombardamentului aerian. Culminând cu amenințarea aproape palpabilă și aproape vizibilă, perceptibilă a Apocalipsei, reprezentată aici, acum, de amenințarea nucleară.

Pleci la război ca ziarist. Dar cum?

Cele ce le voi înșirui acum, în cele ce urmează, se adresază tuturor jurnaliștilor de front, și nu o fac cu suficiența unuia care a relatat din războaie și conflicte armate de pe patru continente, ci din poziția de confrate mai mare.

Așadar. Sunteți jurnalist de război. Cu experiență mare, medie sau aflat la primele incursiuni ziaristice de acest gen. Ținta evidentă, obiectivul jurnalistic, fie ca reprezentant, trimis al unui trust media sau al unui ziar, agenție de știri, post de radio sau televiziune independentă, începeți să vă pregătiți.

Am spus-o la începutul articolului. Trebuie să vă documentați temeinic în legătură cu evenimentele în desfășurare, cu istoricul lor, cu declarațiile politice la zi, cu evoluția fiecărei luări de poziții, în mod cotidian, al părților implicate, cele direct aflate în luptă, dar și ale celor conexe, interesate de conflict.

Totul legat de bani

În funcție de bugetul de care dispuneți, vă alegeți sau vi se alege locul, și vorbim direct, de pe teritoriul Ucrainei, de unde veți relata. Vă alegeți ruta. Vă informați asupra tuturor costurilor cu rezervele de rigoare, determinate de imprevizibilul permanent dar și luând în considerație situațiile speciale. Blocare într-o anumită zonă, capturare, tăiere, întrerupere a liniilor de transport sau telecomunicații. Plecați cu bani lichizi asupra voastră. Băncile devin sau chiar sunt deja nesigure. Indiferent ce valută alegeți, euro sau dolari americani, luați la voi bancnote mici. Personal prefer să vorbesc în dolari americani. Hârtiile de 10 și 20, dar și cele de 50 de dolari sunt perfecte.

1000 de dolari, rezerva perfectă pentru a scăpa

Faceți-vă o rezervă specială de 1000 de dolari. 500 în hârtii de câte 100, restul în bancnote mici. Cu 100 de dolari poți prinde un loc într-un autobuz care se retrage dintr-o zonă cu pericol mare spre una mai sigură. Sau chiar la cea mai apropiată graniță de țara ta. Cu 5, 10 sau 20 de dolari poți cumpăra informații. Sau bunăvoința oamenilor, concretizată în adăpost temporar, pentru o zi, o noapte sau mai multe. În timpul șederii, folosește dolari ca să faci rost de hrană și altele pentru cei care te găzduiesc.

Plătește orice ocazie de a-ți comunica, transmite locul în care te afli.

În caz de escaladare gravă a conflictului în zona în care te afli, cu schimb de focuri intens, artilerie grea, bombardament aerian desant terestru cu ordine de genul „fără prizonieri”, 2-300 de dolari îți pot asigura retragerea și adăpostirea într-un sat izolat, cel puțin pe perioada acută a luptelor din zonă.

 

 

Relațiile cu autoritățile

Revin la primii pași. Înainte de a pleca pe front înștiințați Ministerul de Externe unde intenționați să mergeți. Dacă mai există, dacă mai funcționează. Precizați, pe cât posibil ruta sau rutele, destinațiile prevăzute. Obțineți de la MAE scrisoare de acreditare și solicitați să fie anunțată ambasada și consulatul României din Ucraina. Stabiliți o listă cu relațiile sau contactele din Ucraina. Dacă le aveți, și ar fi bine să aveți. Salvați-le în laptop, dar și pe două memory stick-uri diferite.

Fiecare pus în bagaje diferite. Rucsacul de spate, mai mic, și cel principal, care, de asemenea, poate fi cărat în spate. Un memory stick, cu informații dublate, trebuie pus pe o carabină alpină, la centură.

Faceți copii după documentele de călătorie. Pașaport, Carte de identitate, pentru orice eventualitate. Încercați să memorați numele, adresele și numerele de telefon ale persoanelor de contact din teritoriul ucrainean, din zonele pe care le vizați.

Ținuta vestimentară, fără stridențe

Evitați să purtați haine militare sau cu aspect cazon. Evitați hainele kaki, cu model imprimat tip„camuflaj”. Atenție la bagaje. Este indicat să aveți un rucsac solid, cu prindere sigură, inclusiv cu centură de prindere la nivelul mijlocului, gen „brâu”. Hainele trebuie împachetate cât mai strâns pentru a face loc tuturor lucrurilor de mare trebuință. Mai toate articolele de îmbrăcăminte trebuie rulate strâns și prinse în elastice. Bine plasate în rucsac, economisesc spațiu.

Purtați jachete cu sistem dublu de închidere. Fermoar și nasturi. Toate, cu glugă. O rolă de scoci cu mare aderență, lat, argintiu, poate ajuta atunci când fermoarele jachetelor se strică sau când șireturile bocancilor se rup.

 

Încălțămintea și jachetele, ținte predilecte pentru bandele de jefuitori

Atenție și grijă mare la extremitățile corpului. Ciorapii de lână, mănușile de lână, un pulover din lână si fesurile la fel, te pot salva de hipotermie. Ca încălțăminte de rezervă recomand, ca soluție temporară, o pereche de „adidași” ușori și lesne de împachetat. Bandele de jefuitori din zonele de război vizează, în mod special, în afara rucsacurilor, încălțămintea și jachetele. Pe timp de război, în condițiile unor deplasări de lungă durată, pe jos, încălțămintea, care se deteriorează rapid, capătă valoare uriașă.

Nu ar fi rău să aveți și o pereche de șlapi, cu barete care se trec printre degete, ușori și subțiri. Îngrijirea picioarelor în situații de război este capitală. În orice moment de respiro și de siguranță, renunțați la bocanci si stați în șlapi. Este revigorant.

Nu uitați de rezervele de șireturi care trebuie puse în ambii rucsaci.

 

Fără arme de foc la voi

Continui acum cu ce nu trebuie să aveți la voi. Arme de foc. Orice ziarist care este prins cu armă de foc asupra lui poate fi considerat spion și poate fi executat pe loc. Nu luați la voi cuțite militare sau de vânătoare. Cel mult un briceag multifuncțional, cu lama cuțitului lungă de cel mult 5 centimetri. Și continui în mod aleatoriu, cu precizarea că toate aceste recomandări pot constitui un ajutor minim, dar uneori, capital, și că fiecare în parte sau însumate, pot crea avantaje în anumite situații, mergând până la a vă salva viața. Nu tratați în glumă niciun element, chiar dacă, în aparență, poate părea minor.

 

Bandana multifuncțională

Bandana este privită, în zona urbană, cotidiană, ca un accesoriu cool. Pe front poate căpăta, însă, întrebuințări de valoare. Purtați una, înfășurată în bandă la încheietura mâinii. Alta, legată la centură. Alte două, fără însemne specifice, fără a reprezenta drapelul vreunui stat sau capete de mort și nici să fie negre, cu trimitere la fundamentalismul islamic, de tip ISIS, legate la mânerele rucsacilor. O bandană poate fi folosită pe post de garou, în caz de hemoragie slabă sau moderată, la un braț sau picior. O bandană poate lega un bagaj sau ceva adițional bagajului. Are utilizări multiple. Apoi, este bine să aveți în rucsaci câte o cordelină elastică, de tip extensor, cu carabine. Pentru utilizări multiple.

În plus, recomand carabinele solide, specifice alpinismului, legate le centură. Și apropo, neapărat să aveți la voi centură de piele, sau din material folosit de armată, de rezervă.

Trusa minimă de supraviețuire

O trusă compactă, de mici dimensiuni care să conțină, și deschid lista, amnar, cremene, lanternă de mici dimensiuni, cu lumină albastră, oglindă cu spate incasabil, pentru semnalizarea locului în care te afli, în caz de izolare sau când te-ai rătăcit și ești imobilizat ori rănit.

Zece metri de gută pescărească și două-trei cârlige de dimensiuni și utilizări diferite. Astfel de truse pot fi găsite la orice magazin cu efecte militare și conțin o sumedenie de alte accesorii.

Nu uitați de pastilele menite să sterilizeze apa pe care o folosiți si despre care aveți dubii în ceea ce privește calitatea ei. Nu uitați să aveți în bagaj o cană de aluminiu în care să fierbeți, atunci când este cazul, apa de băut, pentru cafea sau ceai ori pentru făcut o supă.

Ce medicamente și materiale sanitare trebuie să aveți la voi

Cele mai multe probleme medicale cu care se poate confrunta inclusiv un jurnalist de război aflat într-o zonă de conflict armat cu activitate intensă și diversă, sunt traumatismele de diferite cauze, de la cele ușoare, accdientale, la cele norocoase, dacă au survenit în urma unor tiruri de arme sau bombardamente cu tot ce presupun acestea și cărora le-au supravieșțuit. Și până la probleme digestive.

Trusa, sau pachetul de prim ajutor individual, care nu trebuie să lipsească din bagajul unui ziarist de război responsabil pentru integritatea sa fizică și pentru viața sa, trebuie să conțină feșe sterile și câteva pansamente, o rolă de leucoplast cu adeziv bun, plasturi de diferite dimenisuni, chiar și pentru răni mici, un garou (care poate fi înlocuit cu un șiret sau o bandană), sulfamidă pulbere, care se presară peste rănile spălate bine înainte, cu săpun si apă, plus unguent cu tetraciclină, în caz de infectare.

Analgezice, antibiotice, digestive

În conexiune cu astfel de situații, ziaristul trebuie să aibă la el câteva blistere, folii cu analgezice din cele mai puternice, pentru eventualitatea unor dureri mari, indiferent de cauză sau părți ale corpului în cauză.

Antipireticile, în caz de febră, sunt absolut necasre. De asemenea câteva blistere de antibiotice cu spectru larg de acțiune, nu trebuie să lipsească sub niciun chip. Pentru economisirea spațiului din bagaje blisterele trebuie scoase din cutii și legate, pe categorii, cu elastice. Dacă suferiți de boli cronice sau de alte diverse afecțiuni, este absolut necesar să aveți la voi scrisori medicale traduse într-o limbă de circulație internațională, dar, în special, traduse în limba țării pe teritoriul căreia vă aflați.

Dat fiind faptul că în timpul unui război rețeaua de alimentare cu apă a unei localități poate fi agravată, astfel încât apa să fie infestată, la un moment dat, cu microorganisme, este neapărat necesar să aveți în trusă medicamente specifice deranjamentelor digestive. Antiinflamatorii, ansispastice, antivomitive, contra gazelor. Un medic vă poate da indicațiile exacte.

Îndrumarul pe care l-am prezentat poate părea lung, dar nu este niciodată complet atunci când este vorba de deplasare, de prezența, pentru o perioadă scurtă sau mai lungă de timp, într-o zonă de război. Jurnalistul de front, coleg cu toți ceilalți specializați în alte domenii, are un statut aparte. Și nu mă refer acum nici la acel statut oficial și nici la acel strict profesional.

Ziaristul de război, cu adresare directă la cel autentic, de lungă durată, dedicat profund, organic aproape, acestei zone, este o specie aparte. Acești oameni sunt atinși, cuprinși, și știu ce spun, de o dorință acută de a merge până la limita extremă a realității de unde cred că ar putea, sau cel puțin așa probabil că își doresc să extragă adevărul. Nota acestuia cea mai acută, răspunsul la zbuciumul milenar al speciei umane.

Atâta vreme cât 90 la sută din istoria omenirii a constat în războaie sângeroase, nemiloase, duse la limita absurdului și a înțelegerii, înseamnă, și este ceva ce sălășluie, mai mult sau mai puțin conștient, în fiecare jurnalist de război. Înseamnă că acolo se află esența ființei umane. În sămânța de război.

Sursa: IMPACT.RO

Citiți celălalte două părți ale materialului lui Cristian Botez aici: Partea I / Partea a II-a

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews