ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Tentativa de lovitură de stat a fost - așa cum probează faptele - pregătită din timp, Să ripostăm ferm, Cavalerii Apocalipsului, Chipul Schimonosit al Libertății, „Argumente” ale elementelor neofasciste, Bancnotele Vânzării, Îndemn venit din cavernă, Spirala Violenței, Acum șansa națională cere calm - sunt doar câteva titluri din Scânteia devenită Pravda de Dâmbovița, recte Adevărul, din zilele de  13, 14, 15 și 16 iunie 1990, semnate de stâlpi ai eticii și monștri nesacri ai presei feseniste de ieri și azi, între care se numără Cristian Tudor Popescu, Andrei Pleșu, Lelia Munteanu, Corina Drăgotescu, Sergiu Andon sau Darie Novăceanu. Din păcate, cu excepția lui Andrei Pleșu, ministru FSN și membru fondator GDS, nici măcar unul dintre ziariștii numiți nu a fost citat la Parchet pentru instigare la crimă contra umanității în iunie 1990, așa cum ar trebui. Iată câteva dintre operele lor pe lângă fotodocumentele reproduse de ActiveNews:

Adevăr sau ficțiune?

Piața Universității continuă să fie pentru mulți oameni un motiv de îngrijorare, datorită apariției actelor de violență din partea unora dintre manifestanți. Că există subterane politice, că undeva un creier diabolic elaborează o tactică a demonstrației, că sunt în Piață oameni de bună credință, care continuă să aibă impresia că ceea ce fac ei acolo este rodul unei spontanietăți revoluționare, astea sunt lucruri pe care deja le știm cu toții. Personal, însă, nu înțeleg de ce lupta pentru putere trebuie să îmbrace asemenea forme și nu poate fi dusă, oricât ar fi ea de agresivă verbal, doar în planul confruntărilor politice.

Cât despre Piața Universității, poliția declară că nu intervine fiindcă îi este teamă.

Da, avem o poliție care stă și se uită neputincioasă atunci când este bătută, huiduită și împroșcată cu noroi. Totuși, pe ici, pe colo, atunci când mitingiștii săvârșesc infracțiuni de genul furturi de buzunare sau de mașini, poliția intervine, evitând însă un impact cu demonstranții.

Am văzut la poliție pe unul dintre manifestanți, reținut pentru furt de mașini și ceea ce m-a pus pe gânduri a fost nu situația jalnică în care acel om, de altfel fără antecedente a ajuns, ci trauma psihică suferită de un individ de a cărui slăbiciune de caracter s-a profitat la maximum. Chiar și polițiștii au fost confruntați cu o situație fără precedent, cu un om care plângea, rugând să n u fie pus în libertate pentru că îi este teamă să nu pățească ceva. am aflat de la organele de poliție și am văzut apoi cu ochii mei că individul, numit I.G., a fost adus la circa de poliție într-o stare de mizerie de nedescris, având pe corp eczeme datorate lipsei de igienă personală. Un om ajuns infractor, într-o conjunctură nefericită și care își va plăti scump momentul de rătăcire. Iată câteva din lucrurile declarate de I.G., consemnate în dosarele poliției.

În ziua de 20 aprilie, la întreprinderea unde acesta lucra s-a prezentat un individ mărunțel și cu mustață, pe nume Marian, din partea Asociației 16-21 decembrie, ca să ia câțiva oameni să meargă la demonstrație, precizând că se va face grevă în Piața Universității. I.G., împreună cu alți trei colegi de serviciu, a acceptat această propunere.

A doua zi, celor racolați li s-a făcut un instructaj, au fost puși să semneze adeziuni pentru intrarea în asociație, adeziuni pentru punctul 8 al Proclamației și abrogarea Decretului 473. Totodată , li s-a promis o sumă de 2.500lei dacă vor sta o lună în Piață și li s-au dat identități, date de starea civilă, adrese false. I.G. a primit numele de Braham Florin, născut în 15.09.1965, părinții Tiberiu și Somna, domiciliul în Techirghiol, str. Valentin Iuliu Camacea 30 (după ce I.G. a fost prins de organele de poliție timp de trei zile a susținut sus și tare că acestea sunt datele sale reale, abia ulterior a recunoscut adevărata sa identitate). Instructajul a fost făcut de un cetățean cunoscut în Piață sub numele de Dincă Gheorghe (George). În data de 22 a avut loc o demonstrație, condusă de Dincă, la care a participat și un preot, Grecu Sorin, ce făcea slujbe la oprirea coloanei de demonstranți în fața locurilor unde au căzut eroii Revoluției. La Televiziune, când au ajuns, o parte din demonstranți au spus să intre să ocupe un post de televiziune, lucru care din fericire nu s-a întâmplat. În data de 28 aprilie, s-a trecut la organizarea patrulelor de noapte, înarmate cu bâte. I.G. era șef de patrulă pe porțiunea dintre ceasul Universității și Dunărea, în timp ce simetric, pe partea Teatrului Național există o alta, condusă de Adrian Nemțiu. Acestea aveau ca sarcină să alunge persoanele în stare de ebrietate, organele de poliție și persoanele de „rea-credință”.

În data de 30 mai, deci o lună mai târziu, în cortul Asociației au fost chemate câteva persoane, printre care I.G. și s-a discutat prima oară despre „necesitatea” de a se face rost de o mașină. A doua seară pe 31 mai, împreună cu Vrânceanu Telu, Zaharia Valentin și Dincă Gheorghe, I.G. a plecat spre restaurantul Budapesta, unde au fost încercate 4 mașini. Trei aveau sistem de alarmă, iar a patra, deși nu avea o asemenea protecție, nu a putut fi deschisă . A urmat traseul Poșta Vitan, Policlinica Vitan, iar de la intersecția Baba Novac a fost luată o Dacie neagră cu care I.G. a fost adus și lăsat în Piață, pe la ora 2, în timp ce ceilalți au plecat și s-au reîntors dimineața în jurul orei 6. A doua seară, istoria s-a repetat, de data aceasta locul spargerii a fost zona Schitu Măgureanu, iar obiectul o Dacie roșie. Pe data de 2 iunie, în jurul prânzului, infractorul a fost ridicat de organele de poliție, la sesizarea unui cetățean, căruia i s-a părut suspectă prezența lui I.G. lângă această a doua mașină, 18- B-313.

Pe tot timpul cât s-a aflat în Piață, I.G. a dormit în corturi și a mâncat, după declarațiile sale, la cantina PNȚ-cd, pe baza unor bonuri, distribuite zilnic, în valoare de 40,35, 12, 25 lei. Grupurile de cinci care mergeau la masă erau permanent însoțite de două persoane. În ceea ce privește igiena corporală, ca loc de baie era folosit havuzul de la Arhitectură, iar pentru necesități chiar și boscheții din fața Inter-ului.

Cam asta ar fi, pe scurt, declarația lui I.G. existentă în dosarele poliției la ora actuală. Cât este ea de adevărată, va fi constatat de organele în drept. Nu știm care va fi gradul de vinovăție stabilit de instanță și care va fi soarta acestui nenorocit, dar un lucru e cert: am văzut un om plângând în timp ce ruga organele de poliție să nu fie pus în libertate, fiindcă pentru el libertatea poate însemna chiar moartea.

E greu de crezut asemenea poveste și sper, din tot sufletul, că tot ce am auzit să fie doar o ficțiune închipuită de o minte bolnavă [aici a nimerit-o - nota AN].

Corina Drăgotescu

Adevărul / 13.06.1990, pag. 1

Îndemn venit din cavernă

Joi, 14 iunie, ora 10.05. Pe scara din stânga platoului din incinta Poliției municipiului București sunt masați cei pe care minerii îi aduc în stradă. Sunt purtați în goană printre mașinile calcinate. Unora sângele de pe față li se adună în barbă. Până s-au dat prinși s-au bătut cu furie. Antonie Dumitru (născut 25 iulie 1958), prezentator de spectacole la Hotel „București”, este unul dintre ei, i s-a smuls cuțitul din mână cu foarte mare greutate. El contestă. O dată arestat, a devenit mielușel. Ca și Vlăducu Radu (20 ani, tehnician la IOR). Arată rău de tot. Abia poate vorbi. A intrat ieri în clădirea Poliției, înăuntru s-a îmbrăcat în uniformă de colonel, a pus și foc și – o dată ieșit afară – l-au hăcuit ai lui, „demonstranții pașnici”, pe motiv că ar fi… polițist. Acum e arestat. Ca și profesoara de engleză Popinceanu Maria, „culeasă” din Piața Universității. E drogată. Țipă isteric: „Arestați o femeie nevinovată cu copil mic acasă?” Ștef Maria depune mărturie de trecător: „A sărit la mine cu unghiile. M-a tras și de păr. Răcnea ca și acum: „Vedeți unde am ajuns dacă nu l-ați votat pe Rațiu?”

Căpitanul de poliție Șuhan le ascultă pe amândouă. E calm, nu știm cum de rămâne calm. În clipa asta i se aduce de pe stradă încă un om (?), avea la el două cuțite, sângele îi curgea pe față. Se apără: „Sunt sportiv. Fac canotaj la Dinamo. Am 21 de ani și mă numesc Borza Ion. Sunt nevinovat.” „Suntem nevinovați” – preiau replica cei de pe scară. Care va fi fiind realitatea? Noi știm ceea ce vedem. Iar asta e groaznic. Clădirea Poliției din Calea Victoriei arată jalnic. Am văzut etajele I, II, parterul și podul. Nimic n-a rămas nears. Nici măcar canaturile ușilor. Molozul, sticlă spartă, cărbunii – fostul mobilier – sunt înalte de-o palmă.

Pe domnul general Bâtlan îl întâlnim în fostul său birou. Cărbune peste tot. O scândură fumegă și acum sub picioarele noastre. Răscopt de căldură, tavanul cade cu zgomot. Ne ferim și vorbim. Ne spune: „Ieri la ora atacului eram în Piața Universității. Ocupanții unei mașini cu număr fals – 2-AG-132 – au împărțit „non-violenților” sticle cu conținut incendiar. Cei care au făcut ce vedeți aici nu-s oameni. Scursură din întreaga țară, rebut social, canalii. Beți și drogați.Din biroul acesta au furat două pistoale, două încărcătoare și un pistol mitralieră. În garaj, după ce au smuls aparatele de emisie-recepție, au dat foc la toate mașinile. Acum nu mai avem nici una…”

În harababura de la etajul II îl întâlnim pe dl colonel Jean Chelariu. E indignat. „Eu am fost aici. În clădire au pătruns 150-200 de inși care strigau „Fără violență!”, deși ușa au spart-o izbind-o de câteva ori cu spatele unui autocamion. În clădirea M.I. ostilitățile le-a condus dl. Lupoi, fostul ministru al turismului, după revoluție. A fost auzit țipând: „Fiecare demonstrant să omoare câte 10 polițiști!”. Zice-se că ar fi umblat după dosarele generalului Milea. Aici se vede ce au făcut, astea sunt vasele în care au cărat benzină”.

Ne strecurăm cu greu printre dărâmături, sticlă spartă și piese arse de mobilier, fișete răsturnate și case de fier. De noi se apropie un ins negricios: „Mă numesc Buștean Gabriel și sunt președintele romilor din sectorul 5. Am venit să spun că nedesolidarizăm de faptele alor noștri – câți au fost. Sunt foști infractori, ne-au făcut de rușine. Acum am vrea să ajutăm poliția”. Intervine minerul Gheorghe Moldovan (21 ani, I.M Lupeni): „Mai bine îi ajutați ieri, ne scuteați și nouă un drum!”

Lelia Munteanu

Adevărul / 15.06.1990, pag. 1

 

Acum șansa națională cere calm

Continuând să considere că poporul ar fi prost și slab, credul și laș, lacom și indiferent, mafia licitatorilor de patrie a aruncat din nou spre gâtul țării lațul opresiunii, împletit grijuliu din funia fricii, unsă în prealabil cu alifiile unei demagogii întristător de abile. S-au aliat ori s-au pomenit aliați pentru acest asalt ucigaș câțiva cărturari școliți, care au pregătit pomezile sub frunțile lor închiriate diavolului, cu bisericuțe de emuli avizi de un ideal ce le lipsește, – aceștia au împletit cu tinerească destoinicie frânghia, admițând că împletesc șnur de mărțișoare – cu clienții stabilimentelor de sănătate psihică sau penală – nemotivat și riscant decăzute din prerogative – care și-au oferit brațul iute, dar iresponsabil pentru a executa lovitura. Din foișorul ascuns pe după iedera făgăduielilor de tot felul, priveau și conduceau desfășurarea evenimentelor nașii cei mari și cei nepotoliți ai revanșei, strategii care scrutează câmpul de luptă prin binocluri ce au pe lentile, în loc de miră, o literă „S” tăiată vertical de două paralele.

Au mizat în această lovitură, ce se dorea fatală, pe incapacitatea de acțiune a unei poliții derutate sistematic prin diversiune în spațiul conceptelor și valorilor în mod normal intangibile. Au mai mizat pe slăbiciunea unui ministru inhibat de repetatele atacuri la persoană și de confuzia între ordinea de drept și ordinea istoriei. Au mai mizat pe pietricelele și cuiele iritante apărute în bocancii cazoni, jenând vizibil și pasul de front, și cel de voie. Au mizat și pe onirismul sloganurilor vivace, pe filistinismul orășenilor obișnuiți, pe trâmbițata incapacitate a etniei de a scruta perspectivele.

Calculele bazate pe aceste premise, parțial reale, parțial presupuse, au fost dezmințite de evoluția evenimentelor, mai promt sau mai lent. Dincotro urmează primejdia următoare, pentru că nimeni nu crede că primejdiile s-au sfârșit? Din multe direcții, între care cele mai grave sunt primejdiile din noi. Iar cea iminentă ar fi pierderea calmului, lucidității, spiritului de dreptate. Vendeta, răzbunarea, voluptatea forței dezlănțuite ar fi fatale. Este grav, este tragic că adevărații dușmani ai democrației au vrut să instaureze dictatura, sub masca perfidelor lozinci antidictatoriale.

Eșecul lor, eșecul acestei încercări a lor, nu trebuie să permită alte forme și metode dictatoriale, sub alte lozinci înșelătoare. Revoluția s-a înfăptuit, sângele a fost vărsat pentru libertate și democrație. Încercările de puci, inclusiv, cea maximă, de miercuri, au eșuat și datorită forței și datorită virtuților climatului democratic, dragostei de liniște și ordine abia înfiripate. Să le prețuim, să le cultivăm, să le sporim, cu absolută convingere că de existența și solidaritatea lor depinde marea șansă a timpului pe care-l trăim ca națiune.

Sergiu Andon

Adevărul / 16.06.1990, pag. 1