ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



O poezie scrisă de Marin Sorescu, tradusă în engleză cu ajutorul unor poeți irlandezi, înainte de 1990, poate fi citită astăzi în metrourile londoneze, a semnalat pe social media fotograful teatral Florin Ghioca, potrivit Adevărul.ro. Poemele afișate în metrourile londoneze invită publicul la lectură și meditație de mai bine de trei decenii.    

Proiectul „Poeme în subteran” a fost lansat în 1986, după o idee a scriitoarei americane Judith Chernaik, pentru a aduce poezia în atenția unui public mai larg, prin prezentarea unei game variate de poezii în vagoanele de metrou din Londra. 

Printre acestea se numără și o poezie, tradusă în limba engleză și apărută într-un volum din 1987, a poetului român Marin Sorescu. Varianta în limba română este următoarea:

Perseverență  

Voi privi la iarbă 
Până voi obține titlul 
De doctor în iarbă. 
Voi privi la nori 
Până voi ajunge Laureat 
Al norilor. 
Voi trece pe lângă fum 
Până când fumul, de rușine, 
Va deveni iar flacăra 
De la început. 
Voi trece pe lângă toate lucrurile 
Până când ele 
Vor veni să mă cunoască. 

Această poezie și alte 199 de creații similare au fost traduse în limba engleză cu ajutorul poeților irlandezi, cu circa 40 de ani în urmă. 

Seamus Heaney relata în 2012 cum, cu puțin timp înainte de prăbușirea lagărului socialist, poeții irlandezi și români au construit poduri de interconectare care să le permită să-și traducă viziunile creative, angajându-se în numeroase proiecte de publicare comune. Unul dintre acestea s-a concretizat în volumul „Cel mai mare ou în lume”, publicat de Editura Bloodaxe Books, în 1987 și „eclozat în Belfast” de mai mulți poeți irlandezi, printre care Seamus Heaney, Michael Longley și Paul Muldoon, care au realizat interesante traduceri ale textelor originale ale lui Marin Sorescu.  

Poemul „Perseverență” din această colecție a poetului român prezintă semnătura traducătorului D.J. Enright. 1987 este anul în care Marin Sorescu a publicat mai multe volume în limbi străine, printre care și „The Biggest Egg in the World”. 

Marin Sorescu a continuat după 1989 să publice în engleză o serie de texte interzise tiparului în perioada comunistă, despre care și-a amintit, într-o discuție cu John Hartley Williams, unul dintre traducătorii „Poemelor cenzurate”: „Multe poeme îmi erau înapoiate cu explicația «nu este momentul potrivit» sau «aceste versuri ar putea fi interpretate»”.  

Poeziile din subteran, afișate în metroul londonez, pun în valoare opera clasică, contemporană și internațională, atât a unor poeți celebri, cât și a altora mai puțin cunoscuți. Proiectul „Poems on the Underground” conține peste 200 de poezii afișate în metrou, disponibile și în magazinului Muzeului transportului londonez și într-o serie de librării. Proiectul este susținut de Consiliul Britanic și de Consiliul de Artă al Angliei. 

Succesul acestuia a inspirat proiecte asemănătoare implementate în orașe din întreaga lume, de la New York la Shanghai. Această invitație la lectură a avut meritul de a deschide apetitul pentru poezie unui public care în mod obișnuit nu este consumator de literatură, speculând nevoia omului blocat în mijlocul de transport de a citi ceva interesant, care să îi facă mintea să evadeze din cenușiul cotidian.

Judecând după comentariile făcute de români pe Facebook la fotografia poeziei lui Marin Sorescu din metroul londonez, ideea difuzării poeziei în mijloacele de transport public ar fi bine-primită și în orașele din România.