Nea Costel își conducea atent camionul spre covorul roșu. Era vizibil emoționat, nu mai dusese 3.000.000 de români, cu jalba, la Senat. Mai venise acum un an cu un eveniment, adusese o scenă mobilă la Parlament. Dar acum avea semnături până și în cabină, lângă schimbător. Și în plus era și el unul dintre cei ce semnase...

Inițiativa „România pentru familie” a însemnat 9 luni de eforturi civice, zeci de ședințe, mii de tabele completate, verificate, 80.000 de voluntari implicați. Tabelele au ajuns până în cele mai ascunse cătune. Toate cultele creștine și-au declarat susținerea pentru inițiativă. Au semnat peste 3.000.000 de români, iar primăriile au validat în jur de 2.700.000 de semnături.

Apoi cu camionul lui nea Costel, la ușa din față a Senatului. A fost un moment. A fost momentul în care am simțit din fiecare celulă că se poate și în România, că putem fi uniți și putem să ne trasăm singuri drumul.

Astăzi se împlinește un an de la depunerea lor. De fapt un an și o oră. Consider că a ar fi trebuit să fie o procedură de rutină recunoașterea acestui efort colectiv. Ce poate fi mai reprezentativ pentru o democrație decât un referendum?

Inițiativa a stat poate prea mult la Curtea Constituțională, apoi a venit campania pentru alegerile din decembrie și subiectul a devenit prea fierbinte pentru politicieni. Sau politicienii prea sensibili față de vocile ce au aruncat cu noroi în acest demers cetățenesc. A urmat criza politică din februarie și iată-ne în mai. Vom avea probabil referendum în toamnă și va fi bine.

Rămâne însă ziua aceea de 23 mai 2016 când nea Costel șoferul a adus 3 milioane de români la Senat. Atunci am aflat că se poate!