ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Una din caracteristicile totalitarismului este conformitatea în masă față de o poveste oficială halucinantă. Nu o poveste oficială obișnuită, precum „Războiul Rece” sau „Războiul împotriva terorii”. O poveste oficială complet halucinantă care are puține sau deloc legături cu realitatea și care este contrazisă de o mulțime de fapte.

Nazismul și stalinismul sunt exemplele clasice, dar fenomenul este și mai bine observat în culte și în alte subculturi. Vin în minte numeroase exemple: familia Manson, oamenii templului lui Jim Jones, Biserica Scientologică, Poarta Raiului, etc., fiecare cu povestea sa oficială halucinantă: Helter Skelter, Comunism creștin, Xenu și Confederația Galactică și așa mai departe.

Privind din perspectiva culturii dominante (sau retrospectiv în cazul nazismului), natura halucinatorie a acestor povești oficiale este țipător de evidentă celor mai mulți oameni raționali. Ceea ce mulți oameni nu reușesc să înțeleagă este că pentru aceia care pică în capcana acestor povești (fie ei membrii ai unui cult, fie întregi societăți totalitare), astfel de narațiuni nu le apar ca fiind halucinatorii.

Dimpotrivă, le văd ca pe ceva real. Tot ceea ce există în „realitatea” lor socială reifică și reafirmă povestea, iar orice o contestă sau o contrazice este perceput ca o amenințare existențială.

Aceste narațiuni sunt inevitabil paranoice, descriind cultul ca fiind amenințat sau persecutat de un dușman rău sau de o forță antagonică, și doar conformitatea fără dubii față de ideologia cultului îi poate salva pe membrii din fața acestor amenințări. Contează prea puțin dacă dușmanul este cultura comună, corpul tetan, contrarevoluționarii, evreii sau un virus.

Nu contează identitatea dușmanului. Contează atmosfera de paranoia și isteria pe care povestea oficială o generează și care îi face obedienți pe membrii cultului sau societatea însăși.

Pe lângă faptul că sunt paranoice, aceste narațiuni sunt adesea inconsistente intern, ilogice și… ei bine, complet caraghioase. Asta nu le slăbește puterea, după cum s-ar presupune la prima vedere. În fapt, le-o crește, din moment ce îi forțează pe adepții lor să reconcilieze inconsistența și iraționalitatea lor, iar în multe cazuri absurditatea pură, pentru a fi în continuare bine văzuți în cadrul cultului.

O astfel de reconciliere este desigur imposibilă și face ca mintea membrilor cultului să fie scurtcircuitată și să abandoneze orice urmă de gândire critică, aceasta fiind exact ceea ce dorește liderul cultului.

Mai mult, adesea liderii cultului schimbă aceste povești fără niciun motiv clar, forțându-i pe membrii cultului să încalce abrupt (și adesea să denunțe ca „erezie”) credințele și ideile pe care înainte erau forțați să le profeseze și să se comporte ca și cum nu ar fi crezut niciodată în ele. Asta face ca mințile lor să fie scurtcircuitate și mai tare, până când într-un final renunță chiar și să mai încerce a gândi rațional, ci doar repetă papagalicește orice bolboroseală fără sens cu care liderul cultului le umple capul.

De asemenea, bolboroseala fără sens a liderului nu este atât de lipsită de sens pe cât pare la prima vedere. Cei mai mulți dintre noi, când se lovesc de astfel de zgomote, presupun că liderul încearcă să comunice, deși ceva nu este în regulă cu mintea sa. Liderul cultului nu încearcă însă să comunice. El încearcă să dezorienteze și să controleze mintea ascultătorului.

Ascultați-l pe Charlie Manson cum face „rap”. Nu doar ce spune, ci cum o spune. Observați cum aruncă bucăți de adevăr în fluxul său de nonsensuri liber asociate, și folosirea repetată a clișeelor care stopează gândirea, descrise de Robert J.Lifton astfel:

„Limbajul mediului totalitar este caracterizat de lozinci care stopează gândirea. Problemele cele mai complexe și profunde sunt concentrate în fraze scurte, foarte alese, care sună categoric, ușor de învățat și exprimat. Ele devin începutul și sfârșitul oricărei analize ideologice.” (Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of "Brainwashing” in China, 1961)

Dacă toate acestea sună cunoscut, este bine. Deoarece aceleași tehnici pe care majoritatea liderilor de cult le folosesc pentru a controla mințile membrilor cultului sunt folosite de sistemele totalitare pentru a controla mințile întregii societății: Milieu Control, Loaded Language, Sacred Science, Demand for Purity și alte tehnici standard de control al minții.

Se poate întâmpla în mare măsură în orice societate, la fel cum oricine poate pica victimă unui cult, dacă se întrunesc condițiile care contează.

Se întâmplă asta acum cu majoritatea societăților noastre. Este implementată o narațiune oficială. O narațiune oficială totalitară. O narațiune oficială complet halucinantă, nu mai puțin halucinantă decât cea a naziștilor, a familiei Manson sau a oricărui alt cult.

Majoritatea oamenilor nu își poate da seama de asta pentru simplul motiv că li se întâmplă lor. Sunt la modul literal incapabili să o recunoască. Mintea umană este extrem de elastică și inventivă când este împinsă dincolo de limitele sale. Întrebați pe oricine s-a luptat cu psihoza sau a consumat prea mult LSD. Nu ne dăm seama când o luăm razna.

Când realitatea se descompune complet, mintea va crea o poveste halucinantă care pare la fel de „reală” ca noua noastră realitate normală, deoarece chiar și o iluzie este mai bună decât teroarea desăvârșită a haosului total.

Pe asta contează totalitariștii și liderii cultelor, și exploatează această slăbiciune pentru a implanta poveștile lor în mințile noastre. Acesta este și motivul pentru care ritualurile de inițiere (spre deosebire de ritualurile pur simbolice) încep prin a ataca mintea individului cu teroare, durere, epuizare fizică, droguri psihedelice, sau orice alt mijloc de a distruge percepția omului asupra realității.

Odată ce s-a realizat acest lucru și mintea subiectului începe cu disperare să construiască o nouă poveste care să dea sens haosului cognitiv și traumei psihologice prin care trece, este relativ ușor să „ghidezi” procesul și să implantezi orice narațiune dorești, presupunând că ți-ai făcut tema.

Acesta este și motivul pentru care atât de mulți oameni – oameni care sunt capabili să recunoască totalitarismul în culte și în alte țări – nu pot să-și dea seama de totalitarismul care prinde contur chiar acum, în fața ochilor lor (sau mai degrabă chiar în mințile lor).

Nici nu pot percepe natura halucinatorie a poveștii oficiale „Covid-19”, cel puțin nu mai mult decât cei din Germania nazistă erau capabili să perceapă cât de complet halucinantă era povestea „rasei superioare”. Astfel de oameni nu sunt nici ignoranți, nici proști. Au fost însă inițiați cu succes în cult, ceea ce reprezintă totalitarismul în esență, chiar dacă la scara întregii societăți.

Inițierea lor în Cultul Covidian a început în ianuarie (articolul este crid în octombrie 2020, n.red.), când autoritățile medicale și media corporatistă au amplificat Frica cu estimări a sute de milioane de morți și imagini falsificate cu oameni care cădeau morți pe străzi.

Condiționarea psihologică a ținut luni de zile. Masele globale au fost subiecții unui flux constant de propagandă, isterie confecționată, speculații fantasmagorice, directive contradictorii, exagerări, minciuni și efecte teatrale. Carantine. Spitale de campanie și morgi. Asistentele medicale care dansau. Camioanele morții. UPU supraaglomerate. Bebeluși cu Covid morți. Statistici manipulate. Măști și tot restul.

Opt luni mai târziu iată unde am ajuns. Șeful Programului de Urgențe Sanitare de la OMS a confirmat o rată a mortalității de 0,14% aproximativ la fel ca gripa sezonieră. Iar mai jos sunt cele mai recente estimări de supraviețuire de la Center for Disease Control:
Vârsta 0-19 … 99.997%
Vârsta 20-49 … 99.98%
Vârsta 50-69 … 99.5%
Vârsta 70+ … 94.6%

Așadar, argumentul „științific” este în mod oficial încheiat. Un număr din ce în ce mai mare de doctori și experți medicali ies din rând și explică felul în care isteria de masă în privința „cazurilor” (care acum includ oameni perfect sănătoși) este esențialmente propagandă fără sens. Vedeți, de pildă, acest clip de la ARD, una dintre cele mai importante televiziuni germane.

Iar apoi avem Suedia și alte țări care nu au marșat la povestea oficială a Covid-19 și care fac de râs isteria actuală.

Nu o să mă apuc să demitizez povestea. Faptele sunt la îndemână. Nu de pe vreun „site conspiraționist”. Pe site-urile oficiale și ale experților medicali. Pe site-ul nenorocitului de Center for Disease Control.

Toate astea nu contează câtuși de puțin pentru membrii cultului Covid. Faptele nu contează pentru totalitariști și pentru sectanți. Contează loialitatea față de cult și partid.

Ceea ce înseamnă că avem o problemă serioasă, adică aceia dintre noi pentru care faptele contează încă și care am încercat să le folosim pentru a-i convinge pe sectanții Covid că se înșală în privința virusului.

Deși este fundamental să vorbim despre fapte și să le împărtășim cât mai multor oameni cu putință – ceea ce devine din ce în ce mai dificil din cauza cenzurii instaurate – este important să vedem cu cine ne confruntăm.

În fața noastră nu se află o neînțelegere sau o dezbatere rațională asupra faptelor științifice. Este o mișcare ideologică fanatică. O mișcare totalitaristă globală… prima din istoria omenirii. Nu este un totalitarism național, deoarece trăim într-un imperiu capitalist global, care nu este condus de state națiune, ci mai degrabă de entități supranaționale și de sistemul global capitalist însuși. Astfel, paradigma cult/cultură a fost inversată. În loc ca acest cult să există ca o insulă într-o cultură dominantă, cultul a devenit cultura dominantă și aceia dintre noi care nu iau parte la cult am devenit insule izolate în interiorul lui.

Aș vrea să fiu mai optimist și să ofer ceva care să semene a plan de acțiune, dar singura paralelă istorică la care mă pot gândi este felul în care creștinismul „a convertit” lumea păgână… ceea ce nu prevestește multe lucruri bune pentru noi. În timp ce stați acasă în timpul celui „de-al doilea val” de carantină, ați putea să vă împrospătați memoria cu acea istorie.

C. J. Hopkins este scriitor american de piese de teatru și satiră politică. Traducere și adaptare realizată de Contramundum după Consent Factory.

Sursa: Cultura Vieții

********

 

În octombrie 2020, am scris un eseu numit Cultul Covidian (în limba engleză, „cult” are sensul de mișcare de tip idolatru și nu înțelesul din limba română de „cult religios” consacrat inclusiv juridic. Ca atare, vom folosi în această traducere, alternativ, termenii „cult” dar și „sectă” – n.tr.) în care am descris așa-numita „Nouă normalitate” ca pe o mișcare ideologică totalitară globală. Evoluțiile din ultimele luni au confirmat acuratețea acestei analogii.

La un an după publicarea unor fotografii înfiorătoare dar complet fictive cu oameni care cad ca secerați, morți, pe străzi, în ciuda absenței oricărei dovezi științifice reale despre o molimă apocaliptică (și a abundenței de dovezi contrare), milioane de oameni continuă să se comporte ca membrii unui gigantic „cult al morții”, care se plimbă în public cu măști cu aspect medical, repetă robotic platitudini goale de sens, torturează copiii, bătrânii, dizabilii, cer ca toată lumea să se supună injectării cu „vaccinuri” experimentale periculoase și, în general, acționează pur și simplu delirant, psihotic.

Cum am ajuns aici, în punctul în care, așa cum am spus în articolul inițial, „în loc ca acest cult să fie doar o insulă în cultura dominantă, el, cultul a devenit cultura dominantă, iar aceia care nu i s-au alăturat au devenit insule izolate în interiorul lui?

Pentru a răspunde, trebuie să înțelegem cum anume sectele religioase controlează mințile adepților, deoarece mișcările ideologice totalitare operează mai mult sau mai puțin în același mod, doar că la o scară mult mai mare, societală.

Există o mulțime de cercetări și scrieri pe acest subiect (l-am menționat pe Robert J. Lifton în eseul meu anterior), dar, pentru a nu ne lungi, voi folosi textul „Șase condiții ale controlului mental” extras din cartea lui Margaret Singer din 1995, „Culte printre noi” ca pe o lupă pusă deasupra Cultului Covidian.

Șase condiții ale controlului mintal

  1. Asigurați-vă că persoana rămâne ignorantă la ceea ce se întâmplă și la schimbările graduale care se petrec cu ea. Potențialii membri noi trebuie conduși, pas cu pas, într-un program de schimbare a comportamentului fără a fi conștienți de agenda finală sau de conținutul grupului.

Privind în urmă, este ușor de observat cum au fost condiționați, pas cu pas, oamenii să accepte ideologia „Noii normalități”. Au fost bombardați cu propagandă terifiantă, închiși în casă, deposedați de drepturile civile, forțați să poarte măști de tip medical în public, să facă ritualuri absurde de „distanțare socială”, să se supună „testărilor” constante și toate celelalte. Oricine nu se conforma acestui program de schimbare a comportamentului sau contesta veridicitatea și rațiunea noii ideologii era demonizat drept „teoretician al conspirației”, „negaționist Covid”, „anti-vaxxer” – în esență, un dușman al cultului, similar cu „persoana supresivă” din Biserica Scientologică.

  1. Controlați mediul social și/sau fizic al persoanei; controlează în special timpul persoanei.

De mai bine de un an, autoritățile „Noii normalități” controlează mediul social/fizic și modul în care „noii normali” își petrec timpul, cu carantinări, ritualuri de distanțare socială, închiderea afacerilor „neesențiale”, propagandă omniprezentă, izolarea vârstnicilor, restricții de călătorie, reguli obligatorii de port al măștii, interdicții de a protesta și acum segregarea celor nevaccinați. Practic, societatea a fost transformată într-o secție de boli infecțioase sau într-un enorm spital din care nu există nicio scăpare. Ați văzut fotografiile cu fericiții „Noi normali” care iau masa la restaurante, se relaxează la plajă, fac jogging, merg la școală și așa mai departe, ducându-și viața „normală” cu măști medicale și viziere profilactice pe fețe. Este patologizarea societății, a vieții cotidiene, este manifestarea fizică (socială) a unei obsesii morbide pentru boală și moarte.

  1. Induceți sistematic un sentiment de neputință în oameni.

Cine s-ar putea simți mai neputincios decât un „Nou normal” ascultător care stă acasă, urmărind obsesiv cifrele morților de Covid, împărtășind pe Facebook fotografii cu măștile pe care le poartă și cu plasturele pus după „vaccinare”, așteptând voie de la autorități ca să iasă în aer liber, să-și viziteze familia, să-și sărute partnerul sau să dea mâna cu un coleg? Faptul că în Cultul Covidian liderul tradițional, carismatic, a fost înlocuit de o menajerie de experți medicali și oficiali guvernamentali nu schimbă dependența totală și neputința abjectă a membrilor sectei, reduși la o stare care se apropie de infantilism. Această stare de neputință nu este trăită în mod negativ; dimpotrivă, este sărbătorită cu mândrie. Astfel ajung să repete mantra „Noii normalități”, „Aveți încredere în știință!”, oameni care, dacă încerci să le arăți ceva științific, se pierd și încep să-ți vorbească agresiv ca să te facă să taci.

  1. Instituiți un sistem de recompense, pedepse și rutine, în așa fel încât să inhibați comportamentul care reflectă identitatea socială anterioară a persoanei.

Ideea aici este transformarea persoanei raționale de odinioară într-una complet diferită, „aprobată” de cult – în cazul nostru, un supus ascultător al „Noii normalități”. Singer intră în detalii, dar discuția ei se aplică mai ales curentelor subculturale, nu mișcărilor totalitare la scară largă. Pentru scopurile noastre, putem pune acest lucru în Condiția nr. 5.

  1. Instituiți un sistem de recompense, pedepse și rutine pentru a promova ideologia sau sistemul de credințe ale grupului și comportamentele aprobate de grup. Comportamentul bun, demonstrația înțelegerii și acceptării convingerilor grupului, conformarea sunt recompensate, în timp ce întrebările, exprimarea îndoielilor sau critica sunt întâmpinate cu dezaprobare și posibil respingere. Dacă cineva pune o întrebare este făcut să simtă că există ceva inerent în neregulă cu a pune ceva sub semnul întrebării.

Să vă relatez o experiență personală, pe care sunt destul de sigur că ați trăit-o și voi: o poveste despre un „Nou normal” care mă hărțuiește de câteva luni.

Brian este un fost prieten/coleg din lumea teatrului care a intrat complet în „Noua normalitate” și este foarte furios că nu am făcut-o și eu. E atât de revoltat, încât mă pârăște ​​pe internet, referindu-se la mine drept „teoretician al conspirației” și sugerează că am avut un fel de criză nervoasă și că am nevoie de tratament psihiatric imediat, deoarece nu am cred narațiunea oficială cu „Noua normalitate”. Nu ar fi o problemă foarte mare, dacă nu mi-ar contesta caracterul și nu ar încerca să-mi strice reputația pe paginile de Facebook ale altor colegi de teatru. Se simte îndreptățit să o facă, având în vedere că sunt un „negaționist Covid”, un „teoretician al conspirației” și un „anti-vaxxer” și altele și dat fiind faptul că are puterea statului, a mass-media etc. de partea sa.

Așa funcționează lucrurile în secte și în societățile totalitare. De obicei, nu Gestapo-ul vine la tine. De obicei sunt prietenii și colegii tăi care te duc la Gestapo. Ceea ce face Brian este să lucreze cu acel sistem de recompense și pedepse pentru a-și impune ideologia, pentru că știe că majoritatea colegilor mei din lumea teatrului au trecut și ei complet în „Noua normalitate”, sau cel puțin se fac că nu văd și tac în timp ce este implementată.

Această tactică, evident, s-a întors contra lui Brian, în primul rând pentru că nu-mi pasă deloc ce cred noii normali despre mine, fie că lucrează în lumea teatrului sau oriunde altundeva. Sunt într-o poziție destul de privilegiată, pentru că am reușit în teatru și aș prefera să-mi bag mâna în mașina de tocat decât să-mi trimit romanele spre a fi revizuite de „cititorii sensibili”, așa că nu au prea multe cu care să mă amenințe. Asta și faptul că nu am copii în întreținere sau administrații în fața cărora să răspund.

Ideea este că acest tip de condiționare ideologică se întâmplă peste tot, în fiecare zi, la serviciu, între prieteni, chiar și în familii. Presiunea conformismului este intensă; nimic nu este mai amenințător pentru sectanții devotați sau pentru membrii mișcărilor ideologice totalitare decât cei care le contestă convingerile fundamentaliste, le pun în față fapte sau le demonstrează în alt mod că „realitatea” lor nu este deloc realitate ci ficțiune delirantă, paranoică.

Diferența cheie între modul în care funcționează sectele și mișcările ideologice totalitare este că, de obicei, secta este un grup subcultural și, prin urmare, non-membrii se pot prevala de puterea ideologiei dominante a societății atunci când se opun tacticilor de control mental ale cultului și încercării de a deprogramare, în timp ce, în cazul nostru, acest echilibru de putere este inversat. Mișcările ideologice totalitare au la îndemână puterea guvernelor, a mass-media, a poliției, a industriei culturale, a mediului academic și a maselor complice. Și, astfel, nu au nevoie să mai convingă pe nimeni: ei dețin puterea de a dicta „realitatea”. Doar cultele care operează în izolare totală, cum ar fi Templul Poporului care a fost condus de Jim Jones, se bucură de acest nivel de control asupra membrilor lor.

La presiunea de a ne conforma, la condiționarea ideologică, trebuie să rezistăm cu înverșunare, indiferent de consecințe, atât în ​​public, cât și în viața noastră privată, altfel „Noua Normalitate” va deveni cu siguranță realitatea noastră. În ciuda faptului că noi „negaționiștii” suntem în prezent depășiți numeric de sectanții Covidieni, trebuie să ne ținem de realitate, de fapte și de știința reală și să tratăm Noii normali exact așa cum sunt: ca pe membri ai unei noi mișcări totalitare. Dacă nu o facem, vom ajunge la Condiția nr. 6…

  1. Instituiți un sistem logic închis și o structură autoritară care nu permite feedback și refuză să fie modificată altfel decât prin aprobarea conducerii. Grupul are o structură piramidală de sus în jos. Liderii trebuie să aibă abilități verbale de a nu pierde niciodată o dispută.

Nu suntem încă acolo, dar într-acolo ne îndreptăm: spre totalitarismul global patologizat. Deci, te rog, vorbește! Spune lucrurilor pe nume. Înfruntă-i pe cei care spun că încearcă să te ajute să „îți revii în fire” sau să „vezi adevărul” sau „să ai încredere în Știință”. Sunt membrii cultului, încearcă cu disperare să te facă să te conformezi credințelor lor paranoice, te presează, te manipulează, te agresează, te amenință. Nu le accepta condiționările și premisele. (Odată ce te-au absorbit în narațiunea lor, au câștigat.) Dă-i în vileag, pune-i în fața popriilor tactici și motivații. Probabil că nu îi vei face să se răzgândească, dar exemplul tău ar putea ajuta alți „Noi normali” a căror credință șovăie să înceapă să recunoască ceea ce li s-a făcut și să se rupă de sectă.

(Va urma)

Despre autor
C. J. Hopkins este scriitor american de piese de teatru și satiră politică. Traducere și adaptare după Consent Factory.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews