ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


La o zi după ce Curtea de Apel Cluj-Napoca a hotărât anularea în parte a Hotărârii de Guvern nr. 580/2021 în ceea ce privește condiționarea participării la la evenimente (spectacole, nunți, botezuri, competiții sportive sau altele) de prezentarea dovezii de vaccinare sau testare de Covid a participantului, Lumea Justiției dezvăluie cum au reușit avocații Mikolt Kapcza și Gabriel Marin să desființeze la CA Cluj hotărârea de guvern respectivă: „Încalcă egalitatea în drepturi, fiind în contradicție și cu tratatele internaționale care interzic discriminarea și consacra consimțământul liber cu privire la orice intervenție medicală asupra propriei persoane... 92% din populație e exclusă dintr-o serie de activități”. 

Guvernul nu are niciun drept să discrimineze românii nevaccinați, condiționându-le accesul la evenimente publice sau private de teste COVID negative. Pe această idee se concentrează pledoaria avocaților Mikolt Kapcza și Gabriel Marin, cei care luni, 7 iunie 2021, au obținut o răsunătoare victorie împotriva măsurilor abuzive dispuse în starea de alerta.

Mai exact, judecătorul Radu Rareș Dușa de la Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea avocaților Kapcza și Marin și a anulat acele prevederi din Hotărârea de Guvern nr. 531/2021 (privind cea mai recentă prelungire a stării de alertă, cu începere din 13 mai 2021) care le permit românilor accesul la evenimente publice (spectacole, meciuri etc.), dar și private (nunți, botezuri ș.a.) doar dacă prezintă certificatul de vaccinare sau un test COVID negativ. Hotărârea judecătorului Dușa nu este definitivă.

Iată minuta sentinței nr. 166/2021 din dosarul nr. 350/33/2021:

„Respinge excepțiile lipsei de interes a reclamanților și lipsei de obiect a acțiunii.

Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții Kapcza Mikolt Krisztina și Marin Gabriel.

Respinge cererea de intervenție în favoarea pârâtului Guvernul României de către Ministerul Afacerilor Interne.

Anulează în parte HG nr. 531/2021, astfel cum a fost modificată de HG nr. 580/2021 în privința următoarelor dispoziții: Anexa 2 art. 3 indice 1, iar la Anexa 3 articolul 1 pct. 5,6,7,12,13,18,20,22,27 si art. 6 punctele 2,4,9 doar în privința condiționării participării de prezentarea dovezilor menționate la art. 3 ind. 1 al anexei 2.

Menține celelalte dispoziții ale acestor articole.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată azi 07.06.2021 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței”.
 

Iată principalele pasaje din acțiunea avocaților Mikolt Kapcza și Gabriel Marin:

Prelungirea in momentul de fata a starii de alerta este nelegala. Este de observat ca din art. 1 al HG atacat se prelungeste aceeasi stare de alerta, care s-a instituit in mai 2020 – si s-a prelungit succesiv pana in prezent.

Or, in momentul de fata situatia concreta este cu totul alta, in intreaga tara rata infectarii cazand sub 1/1000, prin urmare in mod evident nu mai exista vreo amploare si intensitate a situatiei de urgenta (viteza de evolutie fiind extrem de redusa). Nu mai exista nici insuficienta capabilitatii de raspuns si lipsa infrastructurii adecvate gestionarii tipului de risc.

Prin urmare, nu sunt indeplinite conditiile cerute de art. 3 din Legea 55/2020 – pentru prelungirea starii de alerta.

In aceste conditii, nu exista nicio previzibilitate, stabilitate si siguranta cu privire la restrangerea unor drepturi, fiind evident ca niciodata populatia nu este si nu va fi ferita de pericolul vreunei imbolnaviri. Sub acest pretext nu poate fi mentinuta o stare de alerta permanenta.

Dispozitii legale:

Art. 53 Constitutie

'(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege (...)

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.'

Art. 2 lit. a OUG 21/2004 privind Situatiile de Urgenta

'In sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile folosite au urmatorul inteles:

a) situatia de urgenta - evenimente exceptionale, cu caracter nonmilitar, care ameninta viata sau sanatatea persoanei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale, iar pentru restabilirea starii de normalitate sunt necesare adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse specializate si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate; (...)

c) intensitatea situatiei de urgenta - viteza de evolutie a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate;

d) starea potential generatoare de situatii de urgenta - complex de factori de risc care, prin evolutia lor necontrolata si iminenta amenintarii, ar putea aduce atingere vietii si sanatatii populatiei, valorilor materiale si culturale importante si factorilor de mediu; (...)

f) starea de alerta – se declara potrivit prezentei ordonante de urgenta si se refera la punerea de indata in aplicare a planurilor de actiuni si masuri de prevenire, avertizarea populatiei, limitare si inlaturare a consecintelir situatiei de urgenta'
.

Art. 2 Legea 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor pandemiei de Covid-19

'Starea de alerta reprezinta raspunsul la o situatie de urgenta de amploare si intensitate deosebite, determinata de unul sau mai multe tipuri de risc, constand intr-un ansamblu de masuri cu caracter temporar, proportionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia si necesare pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor iminente la adresa vietii, sanatatii persoanelor, mediului inconjurator, valorilor materiale si culturale importante ori a proprietatii'.

Examinand aceste texte de lege, raportat la pandemia de Covid-19, care constituia justificarea permanenta de prelungire de 10 luni a starii de alerta, constatam ca suntem in realitate in prezenta unei mentineri ilegale ale starii de alerta rezulta fara echivoc din Art. 5 al. 2 din HG -ului atacat – care prevede ca se prelungeste aceeasi stare de urgenta care a fost instituita prin HG 394/ din mai 2020!!, avand in vedere dispozitia expresa, in sensul ca actele normative emise anterior isi mentin aplicabilitatea!

Or, in masura in care o HG – emisa pe o perioada limitata in timp – iese din vigoare si actele emise in baza ei isi prind valabilitatea si eficacitatea, fiind emise in executarea actului normativ cu valoare superioara! Din punct de vedere al ierarhiei actelor normative, este absurd ca vreun act administrativ normativ inferior sa ultraactiveze actului normativ in baza caruia a fost emis!!

(art 11 lit c, art 35, art 53 al. 1 Legea 90/2001 privind organizarea Guvernului)

O stare de alerta, potrivit definitiilor de mai sus, nu se poate intemeia pe o stare existenta cu 10-11 luni in urma! Ea trebuie raportata la situatia concreta existenta in momentul dispunerii ei!! – altminteri se constituie intr-un exces de putere.

-dupa 10 luni de pandemie nu se mai poate sustine cu temei ca ar exista o situatie de urgenta! O asemenea interpretare ar goli practic de continut insusi caracterul esential al unei asemenea situatii! Acela de a fi exceptional si urgent.

Starea de pandemie a devenit ceva obisnuit, s-ar putea sa mai dureze in timp, astfel ca starea de alerta mentinuta prin prelungiri succesive consecutive de guvern nu mai poate constitui un mijloc adecvat pentru gestionarea pandemiei.

In consecinta, pentru gestionarea pandemiei Covid-19 nu se mai poate invoca nici urgenta, nici exceptionalitatea, nici evolutia necontrolata, prin urmare mentinerea acestei stari, care creeaza mari tensiuni si genereaza consecinte negative multiple, echivaleaza cu denaturarea scopului sau.

In momentul de fata, evolutia pandemiei nu mai este ceva imprevizibil, cum era la debutul pandemiei. Acum se pot face previziuni, aprecieri cu privire la modalitatea de gestionare si control al pandemiei, astfel ca masurile nu mai au caracter de urgenta.

In consecinta, recurgerea Guvernului la prelungirea repetata a starii de urgenta bazat pe acelasi motiv se constituie intr-un exces de putere care trebuie sanctionat de justitie.

Mentinerea in continuare a masurilor ce restrang drastic drepturi fundamentale contravine in mod flagrant Art. 53 din Constitutie, nu este nici proportionala, nici necesara raportat la situatia concreta din acest moment, si nu a fost nici la instituire.

Mai mult: starea de alerta se mentine prin prelungiri lunare fara sa existe vreun studiu, raport serios documentat raportat la situatia concreta, din momentul prelungirii (se preiau tot timpul aceleasi argumente de acum 1 an!).

1. Din punct de vedere legislativ, modificarea L.55/2020 prin OUG 192/2020 (care restrange in mod semnificativ drepturi fundamentale) este contrara Cartei Uniunii Europene a Drepturilor Omului a Constitutiei si Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Sub acest aspect, la judecarea prezentei actiuni, cerem aplicarea directa de instanta a Art. 53 si Art. 20 din Constitutie – astfel cum se va demonstra mai jos.

Prin hotararea de Guvern atacata sunt incalcate drepturi fundamentale ale omului; fara a exista nici o dovada de nici un fel cu privire la utilitatea, necesitatea si proportionalitatea acestor restrictii, care nici in Romania nici pe plan mondial nu au produs niciun efect!

Restrangerile au fost dispuse prin acte normative care nu au putere de lege, cu nerespectarea principiilor proportionalitatii si necesitatii.

Prin urmare, in baza art. 148 al.2 si 4 din Constitutia Romaniei solicitam instantei sa aplice in cadrul competentei sale direct si prioritar dispozitiile art. 52 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamental a UE:

'Orice restrangere a exercitiului drepturilor si libertatilor recunoscute prin prezenta carta trebuie sa fie prevazuta de lege si sa respecte substanta acestor drepturi si libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, pot fi impuse restrangeri numai in cazul in care acestea sunt necesare si numai daca raspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor si libertatilor celorlalti'.

2. Mai este de observat si imprejurarea ca mentinerea starii de alerta, cu restrangerile pe care le presupune, creeaza mai mult rau in toate domeniile economic, cultural, educativ si medical necovid decat eventualul folos medical.

Consideram ca demnitatea vietii umane primeaza chiar fata de dreptul la sanatate, in masura in care, in numele acestuia, se incearca un santaj emotional evident, si se urmareste a se impune un control excesiv si conditii umilitoare de trai.

Apare cu evidenta ca, prin masurile luate, au fost sacrificate in esenta toate celelalte drepturi fundamentale, inclusiv chiar dreptul la ingrijirea sanatatii, pentru orice alte afectiuni, fara nicio proportionalitate.

Accentuam ca tratatele internationale si Constitutia nu stabilesc vreo ierarhie intre aceste drepturi, nu sunt unele mai importante decat altele! (In carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, primul drept amintit este demnitatea umana.)

3. Observam in mod concret ca suntem in prezenta unei suprareglementari care cauzeaza insecuritate juridica si paralelism legislativ prohibit de Curtea Constitutionala.

O serie de masuri – ca de exemplu purtarea mastii, inchiderea scolilor, a restaurantelor – se dispun ba prin hotarari ale Comisiei Judetene de Situatii de Urgenta, ba prin Hotarare de Guvern pentru intreaga tara, prin urmare populatia este dezorientata, infricosata si pur si simplu nu mai stie ce comportament i se pretinde.

Observam, in consecinta, ca suntem in prezenta unei reactii disproportionate, exagerate, caracteristice unui exces de putere din partea diferitelor autoritati, care nu au competente clar stabilite.

4. Argumente concrete, care demonstreaza disproportionalitatea, excesivitatea, lipsa de oportunitate, contradictorialitatea si inconsecventa masurilor luate:

Motivarea actului administrativ constituie o garantie impotriva arbitrariului si se impune cu deosebire in cazul actelor care restrang drepturi.

Curtea Europeana de Justitie a retinut ca motivarea trebuie sa fie adecvata actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clara algoritmul urmat de institutia care a adoptat masura atacata.

Cu privire la purtarea mastilor in spatii deschise:

a) Nu exista, nu se face referire la niciun studiu serios in sensul ca purtarea mastilor in aer liber ar avea vreun efect sau ca nepurtarea mastilor ar fi dus la cresterea numarului de infectari. Virusul 'nu atarna in aer', nu pluteste si nu poate fi luat din aer, ci doar din contacte personale cu cineva infectat. (Altminteri, nu ar avea niciun rost aerisirea incaperilor). A purta masca in aer liber cand nu ai pe nimeni in jur la 1,5 m este inutila si incalca dreptul la identitate, imagine si demnitate.

Potrivit jurisprudentei CEDO, 'Curtea a stabilit ca alegerile personale in ceea ce priveste aspectul pe care o persoana doreste sa il aiba, in spatiul public sau in privat, are legatura cu exprimarea personalitatii sale si, prin urmare, intra sub incidenta notiunii de viata privata'.

b) Interzicerea circulatiei in intervalul orar 22:00-05:00.

Nicaieri, niciodata, in niciun mod nu s-a demonstrat ca numarul de infectari creste datorita vreunei intalniri, noaptea.

Masura constituie o grava incalcare a vietii private si a libertatii de miscare, fara nicio proportionalitate cu scopul urmarit, avand in vedere ca intalnirile, circulatia de noapte sunt oricum reduse.

Incalca libertatea de circulatie si dreptul la viata privata.

In concluzie, prin Hotarare de Guvern sau OUG nu se pot restrange drepturi fundamentale, potrivit art. 53 de Constitutie, deci masurile sunt impotriva legii.

Mai este de observat ca, in ultima perioada, s-au restrans in mod succesiv tot mai multe drepturi si libertati, fara ca eficacitatea lor sa fie demonstrata printr-un studiu stiintific. (...)

In subsidiar, solicitam anularea art. 3/1 din anexa 2, privitor la conditiile impuse, de vaccinare-testare, precum si toate celelalte prevederi ale acestui articol introduse prin HG 550/2021. (...)

Consideram ca insasi modificarea HG 531/2021 la o zi dupa adoptarea ei denota cu claritate lipsa oricarei note de fundamentare temeinice.

Cu privire la solicitarea subsidiara de anulare art. 3/1 din HG, modificata, aratam ca aceasta (n.r. aceasta hotarare de Guvern) este vadit discriminatorie si in consecinta nelegala.

Ea incalca art. 16 (egalitatea in drepturi), art. 22, art. 23, art. 25, art. 26, art. 33, art. 34 din Constitutie, fiind in contradictie si cu tratatele internationale care interzic discriminarea si consacra (n.r. tratatele consacra) consimtamantul liber cu privire la orice interventie medicala asupra propriei persoane.

Se incalca flagrant si art. 1 si 2 din OG 137 /2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

Prevederile criticate constituie in mod vadit o presiune privind exercitarea unui drept intr-un anumit fel, cea ce se constituie intr-un abuz de putere evident.

In momentul in care se recunosc mai multe drepturi celor vaccinati, se produce discriminare, prin golirea de continut a dreptului la optiune, a libertatii de a te vaccina.

Codul de la Nurnberg a declarat ca sunt necesare consimtamantul voluntar explicit al pacientilor pentru experimentarea umana, iar vaccinul este in prezent experimental.

Exercitarea, potrivit scopului sau, a acestui drept (de a dispune de propria persoana) nu poate crea nimanui vreun prejudiciu, neajuns sau privilegiu.

Incercarea de a impune, a forta o optiune in acest sens (prin prevederea in lege a unor avantaje) inseamna incalcarea clara a acestui drept.

Prevederea in sensul testarii este si ea discriminatorie, fiind absurd sa impui oricarei persoane sa se testeze din 3 in 3 zile, contra unor costuri considerabile, si punand-o in acest fel intr-o pozitie de neta inferioritate fata de cei vaccinati.

Este incalcata si demnitatea umana – art. 1 Carta drepturilor fundamentale ale UE: 'Asaza demnitatea la capataiul valorilor care dau individului calitatea de om. 'A trai in demnitate' este un principiu natural, care guverneaza universul, si un principiu constitutional, care confera protectie fiecarei fiinte umane'.

Si aceasta in conditiile in care, la data redactarii prezentului memoriu, aproximativ 2,4 milioane de cetateni sunt vaccinati cu 2 doze – adica 8,3% din populatie. In consecinta, 92% din populatia Romaniei este exclusa dintr-o serie de activitati prin aceste masuri. Aceasta cu atat mai mult cu cat vaccinarea nu asigura imunitate 100%, iar eficienta ei nu se cunoaste in timp.

Este evident ca pe acest criteriu nu se pot restrange drepturi. De asemenea, se introduc masuri diferite, la situatii similare (de exemplu, accesul in mall-uri si magazine nu este conditionat de nimic), fara niciun fel de explicatie rationala sau logica. (...)

In fapt, intreaga hotarare se bazeaza pe disciminarea cetatenilor Romaniei, impartiti de catre autoritatile statului in cetateni vaccinati cu vaccinurile impotriva virusului covid si cetateni nevaccinati impotriva virusului covid.

Din continutul actului atacat si in acceptiunea paratului, pentru ca un cetatean roman (la fel ca si ceilalti cetateni romani) sa beneficieze de asa-zisa 'relaxare' (cum este numita de aceasta hotarare atacata), adica pentru a-si relua viata sociala avuta anterior acestei 'plandemii', este conditionat de a fi vaccinat sau testat.

Astfel, pentru cetatenii aceleiasi tari, ale aceleiasi familii, vaccinarea permite reluarea vietii sociale, iar pentru cei nevaccinati inseamna excluderea de la participarea in societate. Intre un sot si o sotie, intre un copil si altul, intre un coleg si altul samd, criteriul de permisivitate a Statului Roman este bazat exclusiv, atunci cand vine vorba de viata sociala, pe a fi sau a nu fi vaccinat.

La teatre si filarmonici, precum si in alte locuri publice, vom vedea doar cetateni vaccinati, iar celor nevaccinati nu le va fi permis accesul in aceste locuri publice.

Sub aspect legislativ, art. 33 din Constitutia Romaniei prevede: 'accesul la cultura este garantat'.

Ne intrebam aici: daca Constitutia Romaniei garanteaza accesul la cultura, cum este posibil ca un act normativ inferior sub aspectul ierarhiei actelor normative, sa incalce in mod expres legea fundamentala? Cu ce drept Guvernul Romaniei isi permite sa limiteze, printr-o hotarare de Guvern, accesul liber al cetatenilor la viata publica?

Pe aceleasi considerente, se incalca dispozitiile Legii 24/2000 (n.r. Legea tehnicii legislative), care reglementeaza ierarhia actelor normative.

Revenind la ceea ce pot garanta aceste vaccinuri, prospectele acestora nu indica certitudinea faptului ca cel ce se vaccineaza cu acestea nu mai poate transmite sau scapa de imbolnavirea cu acest virus. Dovezile sunt multiple ale celor vaccinati care au facut aceasta boala, astfel ca exista sansele de imbolnavire si cu aceste vaccinuri si deci si pentru cel vaccinat, deci si intre cei ce sunt lasati sa isi traiasca viata sociala.

Asadar, separarea cetatenilor vaccinati de cei nevaccinati este inutila, cat timp exista sansele, chiar si infime, ca cetatenii vaccinati sa contracteze boala si sa o transmita catre altii, si care goleste de continut dreptul de optiune libera privind vaccinarea, impunand in mod indirect obtigatia de vaccinare.

Justificarea obiectiva rezonabila pentru diferenta de tratament este dificil de sustinut. Sanatatea publica poate fi, in principiu, un motiv pentru a impune anumite restrangeri ale drepturilor fundamentale in contextul unei pandemii. (Desigur, astfel de restrictii nu ar putea fi impuse decat prin lege). Or, in ipoteza de fata, criteriul de discriminare tine de dovada vaccinarii, iar in legatura cu vaccinul impotriva virusului SARS-Cov-2 nu exista in prezent dovezi stiintifice incontestabile in legatura cu aspecte esentiale, precum:

(a) posibilitatea ca si persoanele vaccinate sa fie transmitatoare ale virusului;

(b) durata imunizarii oferite de vaccin;

(c) efectele secundare ale vaccinului;

(d) pentru unele vaccinuri, siguranta si eficacitatea tehnologiei utilizate, care nu a mai fost folosita anterior la producerea de vaccinuri umane etc.

Potrivit informatiilor publice, unele furnizate chiar de catre producatori, studiile clinice cu privire la vaccinurile existente nu sunt inca finalizate, nici in ceea ce priveste efectele terapeutice si preventive, nicl cu privire la efectele adverse, ceea ce se poate explica, avand in vedere perioada fara precedent de scurta in care acestea au fost dezvoltate. In aceste condltii, justificarea obiectiva a unei discriminari este greu de identificat.

Observam ca nelegalitatea HG rezida cu evidenta in discriminarea pe care o produce, instanta, in baza principiului plenitudinii jurisdictiei, avand dreptul de a sanctiona o asemenea incalcare grava a drepturilor omului”.

 
Puteți citi articolul integral pe pagina web Lumea Justiției, unde găsiți și acțiunea integrală, însoțită de completări.