Cazul celor şapte violatori din Vaslui ce au fost eliberaţi după ce au abuzat sexual o elevă de 18 ani, a declanşat o adevarată avalanşă de reacţii în presa românească. Astfel, mai nou, există voci care afirmă că Biserica Ortodoxă încurajează violul prin unele precepte morale specific creştine ce ar face din femeie o "ţintă” şi un "obiect sexual”.

În ciuda acestor teorii, istoria şi învăţătura creştină arată că dimpotrivă  Biserica şi învăţăturile sale au îmbunătăţit radical rolul şi locul femeii în societate.

Astfel, femeia, în păgănismul regretat de Renaşterea occidentală, era efectiv închisă şi cu totul dispensabilă. Divorţul era la discreţia bărbaţilor – adică, atunci când bărbatul se plictisea de femeia sa, pentru că îmbătrânise, sau pentru că era "stearpă”, îi dădea "carte de despărţire” şi scăpa de responsabilitatea ei. Fie în lumea elină, fie în lumea iudaică, femeia avea un statut realmente inferior şi era expusă abuzurilor. Creştinismul reabilitează radical atât natura femeii, care e chemată la aceeaşi sfinţenie ca bărbatul, cât şi locul său în societate,arată Cuvântul-ortodox.ro.

Mai mult, potrivit Pidalionului (cartea canoanelor Bisericii), violul şi răpirea femeilor erau aspre pedepsite, soldându-se cu afurisirea şi anatemizarea făptaşilor şi complicilor acestora, care, de asemenea, nu mai aveau voie să se căsătorească, fiind consideraţi nedemni de viaţa de familie. Violul era asimilat crimei iar femeia NU era considerată vinovată dacă i se întâmpla această "silă”. 

În Ţările Române, pe vreme când legea era inspirată din canoanele bisericeşti, această infracţiune era aspru pedepsită. Un exemplu grăitor în acest sens este lege moldovenească de la 1504, de pe vremea lui Ştefan cel Mare, care prevedea pedepsirea violului în felul următor: ”Velcare au velcine va îndrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu ştrumeleagul învârtoşat, predepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular şi aruncarea lui la retze".

În Moldova, în jurul anilor 1650, a fost adoptată cea mai importantă pravilă, respectiv „Pravila lui Vasile Lupu” sau „Carte Românească de Învăţătură”, prima codificare legislativă cu caracter laic din istoria dreptului nostru. Conform acestui act, violul era reglementat ca infracţiune sub denumirea de „sila fecioarelor”, cu toate că subiect al infracţiunii de viol putea fi atât bărbatul, cât şi femeia. Sila fecioarelor avea loc atunci când "se strica fecioria”.

În timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, la începutul secolului al XVIII-lea, violul era sancţionat la fel de tranşant: "Celui ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va taia scârbavnicul mădular, întru veşnica lui nefolosinţă.”

 

Odată cu modernitatea, Statul Român a adoptat un set de legi laice, astfel încât, legile de inspiraţie ortodoxă au fost înlocuite.