Nicușor Dan tot amână desemnarea unui premier de peste patru luni, iar de fiecare dată are aceeași scuză, îmbrăcată în termeni juridici: „nu am încă șansele reale”, „nu am convingerea”. Ce nu spune niciodată e că formula asta juridică nu vine din Constituție. Vine dintr-o decizie a Curții Constituționale care, în 2020, a scris o regulă pe care Parlamentul n-a votat-o niciodată — și care azi funcționează exact ca o poliță de asigurare pentru orice președinte care vrea să tragă de timp.

Cât timp durează „asigurarea” asta? Ei bine, la Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” durează exact până vineri, 18 septembrie, când se opresc operațiile programate din lipsă de medicamente. Restul îl aflați mai jos.

CCR a scris o regulă în locul parlamentului

Constituția, la articolul 103, e scurtă și clară: președintele desemnează un candidat de premier, după ce consultă partidele din Parlament.Atât. Nicio mențiune despre „șanse”, despre „convingere”, despre vreo evaluare prealabilă a probabilității de reușită.

Toată construcția pe care se sprijină azi tăcerea de la Cotroceni vine dintr-un singur document: Decizia CCR nr. 85/2020, dată în scandalul desemnării lui Ludovic Orban. Acolo, la paragraful 116, Curtea a scris, negru pe alb, o regulă pe care Constituția n-o conținea:

„(…) desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru trebuie să aibă la bază convingerea Președintelui României că persoana desemnată va putea să coaguleze o majoritate parlamentară în vedere învestiturii Guvernului, fundamentată pe elemente cu caracter obiectiv ce decurg, pe de o parte, din consultările cu partidele politice parlamentare, iar, pe de altă parte, din compoziția politică și actele Parlamentului.”

Iar la paragraful 113, Curtea a adăugat și partea a doua a construcției — că simplele consultări nu mai sunt un act formal, ci trebuie să lase în urmă o „convingere” anume:

„consultarea partidelor politice de către Președintele României, în vederea desemnării candidatului la funcția de prim-ministru, nu este un act formal, ci trebuie să fie realizată în mod sincer și responsabil, astfel încât față de persoana desemnată de Președinte în urma consultării să se formeze convingerea că va reuși să obțină susținerea majorității parlamentarilor, așadar, votul de încredere pentru noul Guvern.”

Două paragrafe, votate de nouă judecători, au adăugat la Constituție o condiție pe care niciun parlament n-a aprobat-o vreodată. Legal, tehnic, pare ireproșabil — Curtea explică totul prin rolul de mediator al președintelui, din articolul 80. Politic, efectul e altul: orice președinte care vrea să amâne o desemnare are, s-a dovedit de patru luni încoace, o formulă din care nu poate fi scos cu argumente — „nu am convingerea”. Cine să-i conteste convingerea? E, prin definiție, ceva ce doar el o poate avea sau n-o poate avea.

Jocul lui Nicușor Dan: cum folosește scutul ca să tragă de timp

De peste patru luni, Nicușor Dan repetă, cu variații, exact acest argument. Vrea „un premier cu șanse reale”, a spus-o din nou pe 14 septembrie, anunțând că vrea să facă desemnarea înainte să plece la summitul ONU — practic recunoscând că termenul lui de referință e ora de îmbarcare spre New York, nu vinerea în care se opresc operațiile la spitalul Iliescu.

Nu exclude varianta Alexandru Nazare, dar se grăbește să adauge că nu vrea „să complice și mai mult peisajul” — o formulă perfectă pentru cine vrea să pară că face ceva, fără să facă, de fapt, nimic. Și, pentru prima dată, a admis că nu mai exclude complet alegerile anticipate, deși recunoaște singur că ar prelungi criza, nu ar rezolva-o.

Ironia e că decizia din 2020 fusese gândită ca o frână împotriva unui președinte (Iohannis) care voia să provoace artificial o criză, probabil chiar ca să obțină anticipate. Azi, aceeași decizie e folosită de un alt președinte ca scut pentru exact tipul de blocaj pe care Curtea spunea că procedura de desemnare nu trebuie să-l servească.

Factura reală: oamenii care se sting cât Nicușor Dan „calculează”

Cât timp juriștii dezbat dacă e „coagulare” sau „convingere fundamentată pe elemente obiective”, la Institutul C.C. Iliescu directorul spune fără ocolișuri: „Avem mari probleme. Lipsuri mari atât la medicamente, cât și la materiale pentru cardiologie, chirurgie cardiovasculară și ATI.” De vineri, 18 septembrie, operațiile programate se opresc, iar medicii vor putea interveni doar „în funcție de resursele disponibile”.

La Bagdasar-Arseni, managerul Andi Nodiț a fost și mai direct: dacă intră acum un pacient poli-traumatizat, spitalul „mai rezistă maximum câteva zile” din rezervele minime. Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, a confirmat pe 9 septembrie, negru pe alb, că suntem deja în septembrie și tot n-avem rectificare bugetară — pentru că un guvern interimar nu poate emite ordonanțe. Fostul ministru Alexandru Rogobete a numit-o „cel mai periculos și amplu blocaj din ultimii 15 ani”.

Așa arată, concret, prețul unei „convingeri” pe care Constituția n-a cerut-o niciodată, dar pe care Curtea a scris-o pentru un președinte, iar alt președinte o folosește acum ca să tot amâne: un chirurg care, de vineri, decide pe cine mai operează „în funcție de resursele disponibile”.

Curtea a dat scutul, Nicușor Dan îl poartă, iar factura ajunge, ca de fiecare dată, la cei care n-au fost invitați la nicio consultare de la Cotroceni.

Cetățeanul.net