Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului (în prezent Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului), Bartolomeu Anania, unul din ierarhii Bisericii Ortodoxe Române a cărui voce s-a auzit puternic în spațiul românesc, trecea la Domnul, la 31 ianuarie 2011.  La împlinirea a șapte ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Mitropolit Bartolomeu al Clujului, părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord a evocat personalitatea acestuia, amintind că datorită „Leului Ardealului„, Catedrala din Cluj a reușit să devină model de slujire liturgică și un cadru de echilibru între ethos și logos.  De asemenea, prețuind valorile adevărate și acordând credit tinereții,  Mitropolitul Bartolomeu a știut să se înconjoare de colaboratori dispuși să fie formați pentru o slujire sinceră, curată și jertfelnică.

Publicăm Cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi,  transmis la împlinirea a șapte ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Mitropolit Bartolomeu al Clujului

„Acum șapte ani, primeam cu durere în suflet vestea trecerii la cele veșnice a Părintelui nostru duhovnicesc, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu. Durerii firești resimțite la despărțirea trecătoare de un Părinte preaiubit i-a făcut loc, treptat, încredințarea de a avea un ajutor de nădejde în Împărăția Cerurilor.

Înaltpreasfinția Sa ne-a fost Părinte duhovnicesc, model și călăuză, în care am găsit îngemănate credința mărturisitoare și o profundă cultură. Așa cum și-a dorit, a trecut la veșnicele locașuri, de acasă, de la Cluj, unde bătrânul oștean, în ultimii 18 ani de viață, s-a aflat sub drapelul Bisericii. Clujul i-a oferit bucurii și împliniri, însă și dureri și dezamăgiri. Orașul din care a fost expulzat pe nedrept în tinerețe, avea să-l reprimească în anul 1993 ca arhipăstor și luminător.

Slujirea ierarhului și cărturarului Bartolomeu Valeriu Anania în metropola transilvană s-a desfășurat sub cele trei principii călăuzitoare, pe care le-a pus la inimă discipolilor și colaboratorilor: frică de Dumnezeu, obiectivitate și transparență. Prețuind valorile adevărate și acordând credit tinereții, a știut să se înconjoare de colaboratori dispuși să fie formați pentru o slujire sinceră, curată și jertfelnică. De altfel, după cum se cunoaște, Vlădica Bartolomeu a luptat din răsputeri, prin cuvânt și prin puterea modelului, împotriva corupției de la orice nivel și din orice generație, dar și împotriva vicleniei și a ipocriziei, a răului care se insinuează folosind măștile binelui. În perioada imediată de după decembrie 1989, prin Grupul de reflecție, alături de Părintele Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al României și de alți intelectuali de marcă, clerici și mireni, a contribuit la gestionarea perioadei de tranziție în plan bisericesc și a participat la asanarea societății românești în general.

Vlădica Bartolomeu era, totodată, un vizionar care înțelegea dincolo de aparențe. Nu mult după ieșirea din comunism, a tras semnale puternice de alarmă cu privire la noile tendințe de încălcare a libertății și demnității poporului pe care l-a iubit atât de mult, și îl iubește în continuare, de unde este: „Sub masca libertății, a democrației, a îngăduinței, vor să ni-L smulgă pe Dumnezeu din suflet și rugăciunile de pe buze si din urechi”, spunea, profetic, încă din anii 2000, vrednicul de pomenire arhiereu Bartolomeu. Și continua astfel: „De aceea trebuie să fim treji, noi creștinii, și Biserica noastră, pentru că vremurile încep sa fie grele. Și vor fi din ce în ce mai grele! În numele libertății și democrației, se pregătesc crime morale și chiar fizice!” Înaltul Bartolomeu spunea atunci aceste lucruri pentru a ne întări și pregăti duhovnicește, gândindu-se la noi toți cu acea grijă și neliniște cu care comandantul de oști, care știa de ce e în stare inamicul, își lasă oastea și căpitanii, încă fără experiență, în fața unui mare război.

De asemenea, resimțea, deja, începuturile unui fenomen care astăzi este în floare, dacă ne gândim la vehemența cu care sunt atacate multe din valorile poporului nostru, inclusiv Biserica. Obișnuia deseori să atragă atenția asupra rolului tot mai contestabil pe care televiziunile îl aveau. După cum spunea într-o predică: „Câtă ipocrizie exista în vremurile noastre! Numai ca să facă bani societățile de televiziune! Micul ecran este un patrulater luminat pe dinăuntru, dar, de foarte multe ori, aducător de întuneric.”

Dar, și cu privire la riscurile puse de răspândirea internetului, pe acea vreme încă limitat față de potopul digital în care trăim noi astăzi, Vlădica Bartolomeu a atenționat tinerii, îndemnându-i să meargă la izvoarele curate ale Sfinților Părinți ai Bisericii: „În vremea noastră, nu puțini sunt tinerii curați la suflet, bine intenționați și dornici să se inițieze în tainele vieții religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experiență, bine pregătiți și gata să-i asiste pe cei neajutorați, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puține ori apar profeți improvizați, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniți de un duh al cabotinajului stilizat.”

De altfel, îi iubea pe tineri nespus de mult, având încredințarea că ei reprezintă viitorul neamului și al Bisericii. Nu pierdea niciun prilej de a li se adresa și a le da cuvânt de folos și încurajare iar în ultimii ani, fundația care îi poartă numele, a tinerilor studioși, a reușit să întrupeze cuvintele încurajatoare și să aducă multor tineri promițători un sprijin material concret. Cu umorul său firesc, spunea deseori că și el trăiește prin tineri a doua sa tinerețe deoarece prima s-a consumat în temnițele comuniste și în pribegie.

Studentul medicinist de odinioară, Anania, exmatriculat și alungat din Cluj în 1946, pentru vina de a fi condus greva studențească anticomunistă și antirevizionistă, după mai bine de 50 de ani, a fost reprimit în cetatea universitară de pe Someș. Senatul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj a hotărât să anuleze decizia de exmatriculare, iar la unul din cursurile festive ale studenților mediciniști, fiind invitat și ierarhul Bartolomeu, acesta le-a cerut sutelor de absolvenți să-l primească în promoția lor. În urale, Părintele Anania, a fost primit cu bucurie și entuziasm.

Cu dragoste și durere de Părinte față de tineri și față de copii, cel care și-a câștigat renumele de Leul Ardealului nu a contenit să atragă atenția asupra mijloacelor de pervertire a acestor suflete inocente, curate. O făcea din toată inima, adresându-se părinților cu acea putere pe care numai o inimă plină de dor, de iubire și de grijă o poate avea: „Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluții împotriva crizei și a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente și bine studiate care distruge conștiința tinerilor. Zadarnic curățim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformați și mutilați sufletește. Vă rog, părinților, ocrotiți-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor și patrie.”

Datorită Mitropolitului Bartolomeu, Catedrala din Cluj a reușit să devină model de slujire liturgică și un cadru de echilibru între ethos și logos. Omiliile ierarhului cărturar și atitudinile sale de după 1993 au devenit evenimente majore ale cetății. Așa cum mărturisea, cuvântul său rostit la amvon, dorea să intre la inima tuturor, să hrănească și să călăuzească pe cei aflați în căutare de sine, de la simplul credincios până la cel mai rafinat intelectual. Animat de aceste preocupări a tâlcuit și diortosit Sfânta Scriptură, iar tipărirea ei ca ediție jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2000, a fost unul dintre evenimentele de excepție din răstimpul vieții sale.

Pe plan cultural, în timpul păstoririi sale, a vegheat la bunul mers al școlilor teologice de la Cluj, a crescut prestigiul editurii eparhiale, dezvoltând proiecte editoriale ambițioase și dinamizând revistele Renașterea și Tabor. Numeroase lucrări liturgice, teologice și științifice, unele fiind semnate chiar de ierarh, au contribuit la refacerea simbiozei dintre credință și știință, cult și cultură, aceasta fiind una dintre prioritățile enunțate chiar la începutul slujirii sale arhierești.

Vrednicul de pomenire arhiereu Bartolomeu Anania a fost o întruchipare a atitudinii pe care toți cei chemați la treapta apostoliei trebuie să o aibă, după cuvântul pe care Apostolii Petru și Ioan l-au adresat Sinedriului: „Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor 4, 19). Vlădica Bartolomeu nu căuta la fața oamenilor și nu se temea să mustre reprezentanți ai înaltelor stăpâniri. Acum, mai mult decât oricând, este valabil cuvântul său tunător, aplaudat de mulțimea de popor strânsă la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului de la Mânăstirea Nicula, prin care cerea respectarea identității noastre de creștini și de români: „Aș spune o vorbă, care să fie auzită bine: noi suntem europeni prin geografie, prin istorie și prin vocație. Noi suntem în Europa. Este vorba să intrăm în structurile europene și suntem gata să o facem, iar Biserica Ortodoxă Română și fiii ei au declarat-o sus și tare: suntem în Europa. Avem în față o nouă Europa care ni se propune, dar aș vrea să spun răspicat: Europa, nu Sodoma! Suntem europeni! Puneți la inimă, domnii mei și iubiții mei, reacția acestui popor care, de obicei, la slujbe nu aplaudă. Întoarceți-vă la casele voastre cu un spor de sfințenie și de bună cuviință, și mai cu seamă cu un mare spor de curaj. Noi, ca popor român, mai cu seamă în Transilvania, n-am pierit în vremurile grele, nu vom pieri acum. Important este să ne ținem trează conștiința noastră creștină și românească.”

Să ținem aceste cuvinte vii în inimile noastre și să căutăm, cu osârdie, să le împlinim, fiecare după măsura lui!

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să odihnească sufletul Părintelui nostru Mitropolit Bartolomeu acolo unde drepții se odihnesc și unde mila Lui face din cei muritori părtași ai Împărăției Cerurilor.

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!”