ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Un călugăr cunoscut sub numele Cuviosul Gherontie de la Tismana, cel Nebun dupa Hristos, a fost înmormântat, în urmă cu câteva zile, la Mănăstirea Tismana, scrie adevarul.ro.

Cuviosul Gherontie s-a născut pe data de 4 noiembrie 1934, într-un sat de lângă Rupea, județul Brașov. A fost calugăr la Tismana în anii '50.  A fost băgat la închisoare de comuniștii, unde a fost bătut și i s-a pus pecetea de dușman al poporului. După ce a ieșit din pușcăriile comuniste, IPS Nestor al Olteniei l-a primit ca îngrijitor la vie, dar l-a pus să promită că nu o să mai îmbrace haina de călugăr, ca să nu mai fie asuprit de comuniști.    Și-a trăit viața în scurte pelerinaje de câte 2-3 zile pe la diverse mănăstiri din toată țara, Ierusalim și alte locuri sfinte. Îsi dorea să moară la Ierusalim și să fie înmormântat acolo, lângă Mormântul Sfânt, după cum spun cei care l-au cunoscut. În urmă cu aproximativ două săptămâni, acesta era la Betleheem cu grup de pelerini români. Seara ar fi intrebat o maică dacă are un hârleț că urma să fie înmormântat. Nu a fost luat în seamă, dar dimineața a fost găsit mort, cu ochii larg deschiși. 

În predica de la slujba îmormântării, părintele a amintit un episod interesant din viața Cuviosul Gherontie. Acesta a mers la București și i-a strigat lui Nicolae Ceaușescu să creadă în Dumnezeu, pentru că, în caz contrar,  va fi împușcat: „Era unul dintre cei care, rugat fiind, nu putea să spună nu. Din dicționarul cuvintelor sale lipseau «nu vreau», «nu pot», «nu știu» sau altele de acest fel. (...) Grija pentru săraci a fost o emblemă. Pentru el, nu existau oameni din anumită minoritate sau din alte clasificări sau alte categorii. Oricine i-a cerut ajutorul a primit ajutorul său. Uneori făcea milostenie pe care nu le înțelegea nimeni, dar a trăit din bucuria celorlalți. (...) A iubit puritatea copilăriei ca pe ochii din cap. Când vedea un copil era în stare să se joace cu el. La un moment dat, l-am văzut urcând cu liftul, în blocul unde stătea noi, sus și jos, pentru a-i învăța rugăciuni pe copii. Acesta era cuviosul care nu rata nicio ocazie de cateheză, de as învățat și de a face bine. (...) Obișnuia să spună că Dumnezeu nu este numai milostiv, Dumnezeul este un milostiv și îndelung răbdător.