ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Vrednicul de pomenire Părintele Petroniu Tănase, fostul stareț al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, a trecut la Cele Veșnice pe 22 februarie 2011 și este propus spre canonizare. Sfântul român de la Athos s-a născut în ziua de 23 mai a anului 1914, în comuna Farcașa, județul Neamț. A intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Neamț. A fost călugărit în data de 22 septembrie 1942, în toiul celui de-Al Doilea Război Mondial. De la Neamț a fost trimis la Mănăstirea Antim din București, pentru studii. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, apoi a urmat cursuri de Matematică și Filozofie.

În anul 1947 a fost hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Patriarhale și trimis profesor la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamț, la Catedra de Omiletică, Catehetică și Pedagogie.

A urmat o perioadă grea pentru călugărul misionar, care a suferit din pricina regimului totalitar. În anul 1959 a fost nevoit să plece de la Neamț. În anul 1964 s-a retras în obștea Mănăstirii Sihăstria, unde a viețuit până în anul 1978, când a plecat la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.

După șapte ani, în 1984 a fost ales egumen al acestui schit, contribuind la renașterea administrativă și duhovnicească a obștii. În Sfântul Munte a fost cunoscut ca un mare duhovnic și căutat de mulți pentru sfaturi și rugăciuni. 

„În el vedeam chipul ideal al călugărului care îmbina în modul cel mai firesc erudiția teologică și laică cu smerenia și râvnă de rugăciune. Rar mi s-a dat să întâlnesc un om cult și smerit, în același timp, cum a fost Părintele Petroniu!”, își amintește ÎPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord.

În 1993 a făcut un pelerinaj în România, unde a luat parte la sfințirea mănăstirii de pe Muntele Ceahlău, aproape de locurile sale natale, și la punerea pietrei de temelie a Schitului „Sfânta Cruce” din Poiana lui Ion. Aceea a fost singura dată când a venit în România după plecarea sa la Muntele Athos.

A renunțat la stăreție la începutul anului 2011, din cauza vârstei înaintate. În data de 22 februarie 2011, la vârsta de 94 de ani, a trecut la Domnul și a fost înmormântat în cimitirul Schitului Prodromu. Recent, pe 27 aprilie 2023, moaștele sale au fost deshumate, în vederea canonizării.

Chiar dacă a venit în țară o singură dată după schimbarea de regim din 1989, el a menținut o vie și bogată corespondență cu duhovnicii neamului românesc. Spre exemplificare, publicăm mai jos o felicitare de Paști pe care părintele Petroniu i-a trimis-o ca răspuns în 2009 părintelui Justin Pârvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă, care îi transmisese urări pentru marele praznic al Învierii Domnului. 

„Prea Cuvioase Părinte Stareț Justin,

Adevărat a înviat Domnul Hristos și ne-a dăruit viață veșnică!

Vă mulțumesc pentru bunele urări de Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos și vă doresc să aveți în toate zilele, Părinte Justin, bucuria Sfintei Sale Învieri și să ne învrednicească și de marea Bucurie a Paștilor celor veșnice din ziua cea neînserată a Împărăției Sale.

Hristos a înviat!

Foarte bună lupta împotriva „cip-urilor” cu care diavolul vrea să fie stăpân peste întreaga Țară. Dar ce ne facem cu milionul de avorturi, cu homosexualii și cu toate formele de depravare de care s-a îmbolnăvit întreaga țară creștină ortodoxo-românească? Cei ce se îndeletnicesc cu aceste treburi drăcești sunt căzuți deja sub stăpânirea diavolului și împreună-moștenitori cu acesta ai muncilor iadului, dacă nu se trezesc, dacă nu se pocăiesc. Dar cine să-i trezească? Ce fac cei rânduiți la aceasta de Dumnezeu, Care a pregătit pentru cei ce cred în El, împărăție veșnică și fericită? De care să ne învrednicească pe toți bunul Dumnezeu!
 

Cu felicitări și cele mai bune doriri pentru creștineasca lucrare ce o desfășurați,

Stareț,

Ierom. Petroniu”, este scrisoarea pe care părintele Petroniu Tănase i-a trimis-o Părintelui Justin Pârvu în 2009 cu ocazia Paștilor. Aceasta a fost publicată în al treilea volum al cărții Ne vorbește Părintele Justin, precum și în revista Atitudini. Ea trădează o mai veche și intensă corespondență între cei doi mari duhovnici.