ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Nici n-a cântat de trei ori cocoșul după alegerile din Ungaria, că doamna von der Leyen, șefa Comisiei Europene, a ieșit public cu un anunț cel puțin surprinzător: statele naționale trebuie să renunțe la dreptul de veto în politica externă și de securitate.

Anunțul este surprinzător, pentru că vine în siajul unor mesaje encomiastice ale Bruxelles-ului, inclusiv ale șefei Comisiei, apropo de alegerile din țara vecină. A fost un succes al Europei, Europa a câștigat, libertatea a triumfat. Acestea au fost mesajele celor care au preamărit victoria partidului Tisza la alegerile parlamentare din Ungaria.

De ce se teme astăzi doamna von der Leyen? Dacă domnul Péter Magyar a triumfat și, împreună cu domnia sa, a triumfat, nu-i așa, bătrâna Europă în statul Ungaria? Doamna von der Leyen se teme și transmite aceste mesaje aparent contradictorii pentru că știe foarte bine că narațiunea după care alegerile din Ungaria au fost câștigate de Europa este falsă. Și știe că este falsă pentru că doamna von der Leyen este una dintre cele care au contribuit la construirea acestei narațiuni false!

Știe că este falsă pentru că doamna von der Leyen a văzut foarte bine că niciun steag european nu a fost fluturat în timpul campaniei domnului Péter Magyar, în sprijinul candidaturii politice a partidului.

Partidul Tisza nu s-a prezentat ca un partid pro-Bruxelles și nu s-a înfășurat în faldurile drapelului de la Bruxelles.

Și nu a făcut asta pentru ca să nu sperie „vânatul”, adică alegătorii.

Doamna von der Leyen știe foarte bine că niciun politician european de la Comisie sau de la Parlament nu s-a deplasat la Budapesta sau în alt oraș din Ungaria pentru a-i face campanie domnului Péter Magyar.

Și știe foarte bine asta pentru că, dacă s-ar fi dus acolo, s-ar fi pierdut voturi.

Concluzia este clară pentru cei de la Bruxelles: votul în Ungaria nu a fost câștigat de „Europa”.

Votul în Ungaria a fost, cum am spus în intervențiile anterioare, câștigat de un naționalist care se vrea și eficient, al domnului Péter Magyar, în fața unui naționalist vetust și ineficient, mai ales economic, al domnului Viktor Orbán.

Doamna von der Leyen știe asta și noi știm asta. Ce va face domnul Péter Magyar și cum va reacționa este interesant de văzut. Pentru că pactul aproape mefistotelic dintre Bruxelles și Péter Magyar urmează acum să-și afle încercarea.

Va ceda domnul Péter Magyar și se va expune nu doar cetățenilor ungari, dar și atacurilor furibunde, probabil, ale lui Viktor Orbán și ale partidului Fidesz în Parlamentul maghiar? O să vedem. Nu este treaba noastră, este treaba domnului Péter Magyar și a politicii din Ungaria, în care, evident, noi nu ne băgăm.

Știm însă altceva: că orice cedare de suveranitate, în condițiile actuale, ar fi un alt act de sinucidere politică și o sinucidere a Europei din punctul de vedere al ideii de Europa, care a fost cândva asumată de multă lume. Ideea de libertate, ideea de prosperitate, ideea de ne-control, ideea de luptă pentru libertatea conștiințelor, pentru exprimarea publică liberă.

Asta însă ar însemna, în acest moment, cedarea de suveranitate.

Pentru că cedarea de suveranitate duce automat la ideea mult dragă Bruxelles-ului, care n-a fost niciodată rostită în sprijinul domnului Péter Magyar la Budapesta, adică ideea de federalizare.

Cedarea de suveranitate de astăzi, cedarea dreptului de veto astăzi înseamnă și cedare de suveranitate, dar înseamnă asumarea federalizării de mâine.

Și asta nu se poate, iar cu asta Alianța pentru Unirea Românilor – AUR nu va fi de acord niciodată, indiferent de decizia noului partid ales la Budapesta.

Cedarea dreptului de veto și federalizarea, în condițiile unei Europe care este intoxicată, la Bruxelles, de proiecte de tip DSA, adică reglementări ale pieței media online, de viziuni totalitare, supranaționale și antidemocratice, de oameni care vor să fie la putere fără să fie aleși, de instituții care n-au legitimitate democratică, de oameni care nu dau două parale pe ceea ce se numește accountability, adică posibilitatea lor de a da seama despre ceea ce spun și fac în fața propriului electorat – ar fi un dezastru moral și național.

Aceasta este problema majoră a federaliștilor de astăzi. În actualele condiții și atmosfera de la Bruxelles, măcinată, obsedată de control, de supranațional, de antinațional, a accepta federalizarea înseamnă, cum spuneam, o sinucidere politică.

Singurul argument care, chipurile, s-ar mai putea aduce ar fi legat de securitate. Ni se va spune că federalizarea e necesară pentru că trebuie să ne apărăm, ca Europa, împotriva, astăzi, adversarilor — nu-i așa — Donald Trump sau Vladimir Putin sau mai știu ce alți adversari mai pot fi.

Această idee este falsă.

Cea mai puternică structură de apărare colectivă inventată vreodată este NATO. NATO s-a constituit nu ca o supra-entitate politică, ci ca o entitate care pune laolaltă statenaționale, care merg la luptă în uniforme naționale, cu drapeluri naționale.

Din punctul acesta de vedere, și-a dovedit forța și reziliența, rezistând, până acum, cel puțin, în fața provocărilor a două ordine internaționale, a două ordine globale.

Pentru europeni, NATO este cel mai bun instrument de apărare astăzi în fața provocărilor care stau să vină; chiar și un NATO european (idee veche de decenii), într-un moment în care America este probabil ocupată în alte părți.

Dar un NATO european, nu o armată așa-zis europeană, supranațională, cu soldați care se duc la luptă în uniforme europene, cu drapele europene. O asemenea construcție nu are nicio valoare, în condițiile în care fundamentele necesare, obligatorii pentru o asemenea construcție, nu există. Nu există determinarea morală care să te ducă la luptă sau la sacrificiu și responsabilitatea de a apăra ceea ce este cel mai important pentru tine. Căci astăzi, Europa Bruxelles-ului nu este, pentru foarte mulți cetățeni europeni, acel lucru fundamental pentru care să se sacrifice. Nu va exista niciodată voința eficientă de a lupta pentru o entitate impusă de sus în jos.

De aceea federalizare, prezentată ca soluție de securitate, este falsă. Ea nu ar duce la întărirea apărării, ci, dimpotrivă, la slăbirea ei, pentru că NU se bazează pe voința reală a cetățenilor. Nu avem nevoie de o construcție impusă de sus în jos, fără ca cetățenii europeni să fie implicați, fără să fie consultați, fără să fie chemați la dezbateri și la susținerea argumentelor.

O astfel de construcție ar putea deveni „un nou totalitarism”. Adică o veche obsesie a dușmanilor Europei, care vorbeau despre Europa ca despre „un nou URSS”. Această obsesie era evident falsă în anii ’90 și 2000, pentru că Europa (mai) era atunci o construcție a libertății și a cooperării. Dar astăzi există riscul real ca, prin impunerea forțată a unei idei împotriva dorinței majorității cetățenilor europeni, adică federalizarea, să ne apropiem de acel scenariu.

Cetățenii nu pot fi tratați precum o turmă fără voință, fără spirit critic, fără decizie (agency). Presați, vor reacționa și se vor opune, iar statele își vor apăra suveranitatea, inclusiv prin dreptul de veto. Cine are nevoie de o asemenea confruntare care nu știm unde poate duce?