ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Despre istoria care se scrie azi după cum dictează marile puteri, despre ucrainizarea forțată a românilor din Cernăuți care se tem să vorbească românește, dar și despre și întinarea memoriei poetului național Mihai Eminescu în reviste ale unor așa-ziși intelectuali, în numele democrației și al dilemelor culturale a vorbit maestrul Dan Puric într-un interviu la emisiunea „De-a viața ascunselea”, la Antena3. „La Cernăuți simți cum limba română se ascunde înfricoșată de bocancii asupritori”, spune actorul Dan Puric, impresionat de ceea ce a văzut în Bucovina românească. Actorul care a avut șansa de a-l juca pe poetul național după ce Adrian Pintea a renunțat la rol, povestește și cum, anul acesta, de Sfintele Paști,  a avut o revelație: aceea că primele ONG-uri, stră-stră-stră-bunicele celor de azi au apărut atunci, la Învierea Mântuitorului. Dacă atunci arhiereii și fariseii au încercat să compromită Învierea, spunând că trupul lui Iisus a fost furat de mucenicii săi, astăzi, spune Dan Puric, există ONG-uri care asta fac: vor să-l compromită pe Eminescu, vor să compromită Unirea.

Publicăm mai jos pasaje din acest interviu:


„Pentru mine în fiecare zi este 15 iunie. Dacă ai fibră românească, te întâlnești în fiecare zi cu Eminescu. Eminescu a plutit asupra acestui neam și a ales un vers popular, cred eu intraductibil, care denunță toată fibra noastră: „Suferă și pătimește și ai s-auzi iarba cum crește”. Iarba nu se aude, dar când suferi, pesemne că Brâncoveanu a auzit-o.
Pe Eminescu eu îl văd mergând infinit pe Golgota neamului românesc. Istoria poporului român e o Golgotă continuă. Crucea lui nu s-a oprit.
Eu nu mi-am închipuit după 1990 atâtea cuvinte urâte spuse despre Eminescu.”


Pașii lui Eminescu la Cernăuți sunt pașii de defilare ai unei armate cotropitoare

„Am fost de curând la Cernăuți, unde simți cum limba română se ascunde înfricoșată de bocancii asupritori. Pașii lui Eminescu pe-acolo sunt pașii de defilare ai unei armate cotropitoare. Acum vor să le scoată limba română și din școli și din slujba religioasă. Am intrat într-o catedrală și numai trei sfinți aveau inscripționat în românește. Restul erau în ucraineană. Pe pământul nostru. Iar ăștia de-aici nu fac nimic. Eminescu ar fi murit încă o dată să vadă catastrofa care se întâmplă acum în Cernăuți și în Basarabia”. 


Tot suntem în Anul Centenarului. Generalul Eremia Grigorescu, erou, spunea: „Cinstindu-i pe ei, ne cinstim pe noi”. În felul cum îl cinstim pe Eminescu, așa ne cinstim pe noi ca neam. În clipa în care noi, în reviste de literatură, în reviste ale unor așa-ziși intelectuali, în numele democrației și al dilemelor culturale, au scos toate abjecțiile incredibile. Eminescu, pentru mine, rămâne în agonie până la sfârșitul lumii.

„Bădie Emin”

Bietul Adrian Pintea trebuia să-l joace. Adrian a fost o minune. Avea niște ochi de cerb, era un om liber și m-am înțeles cu el într-o fracțiune de secundă. Dintr-o inadecvare cu regizorul sau dintr-o tulburare interioară, n-a mai vrut să-l joace. Și mi-a zis: „Fă-l tu, Dane”. Mi l-a dat mie moștenire și l-am făcut. Spectacolul era în regia lui Grigore Gonța, iar Titu Maiorescu era Gheorghe Dinică. Fantastic! Veronica Micle era Carmen Ungureanu. Am fost cu piesa în Basarabia. Și, la un moment dat, Eminescu spunea „Trebuie să scăpăm de ruși”. Era vorba de opresiunea țaristă. Și mi s-a zis să scot această replică. Și nu am scos-o pentru că aveam senzația că îl jignesc pe Eminescu și că sunt „un puric” laș. În timp ce îl jucam, auzeam în sală că cineva traduce. La sfârșit, toată sala s-a sculat în picioare ( e vorba de anul 2000) și aplauda ca la congres. Numai un domn cu părul alb, striga „Bravo! Ura!”. Rupea rândurile. Cu domnul acela aveam să mă întâlnesc la masă. Se numea Grigore Vieru. Care nu mi-a zis „dl Dan Puric”, „maestre”. Mi-a zis „Bădie Emin”.

Învierea și stră-stră-străbunicele ONG-urilor

„Am avut o revelație. Anul ăsta, de Paști, eram într-o bisericuță mică, de lemn, din Petroșani, unde, pe vremea comuniștilor, părintele de-acolo i-a permis lui Adrian Făgețeanu, mare martir, să slujească. Preotul de-acolo, ca  o lumină de om, citea Evanghelia. Și, la un moment dat, a spus, că, imediat după Înviere, Caiafa s-a dus la Pilat din Pont și a spus că apostolii L-au răpit (pe Iisus- n.r) ca să se spună că a Înviat. Și mi-am dat seama că atunci s-au născut primele ONG-uri. Erau stră-stră-străbunicul ăstuia de astăzi care face ONG-uri. Sunt și oameni care au ONG-uri cinstite. Eu mă refer la astea care manipulează țara. Ca să compromită Învierea. 

Acum sunt ONG-uri ca să-l compromită pe Eminescu, ca să compromită Unirea. Mai multe abjecții, miniciuni și cinisme și perversități despre Marea Unire ca anul ăsta eu nu am văzut scrise niciodată.
Eminescu trebuie compromis. Dacă au vrut ei să compromită Învierea și pe Domnul nostru Iisus Hristos, ce să mai zic de mine?”


„Ăștia scriu istoria după cum li se dă ordin. E ca-n bancul cu blonda: noaptea, pe stradă, un milițian a văzut în iarbă o blondă. „Ce faci aici tovarășă? Îmi caut inelul de logodnă! L-ați pierdut aici? Nu. Între blocuri, dar aici e lumină”. Deci, azi, ei scriu istoria după cum li se dă lumină. De la Bruxelles, de la  Washington, de la Moscova. Eminescu îi numea pe acești degenerați ROMÂNCURI”.