ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



„Tara cea mai cumplită a poporului român este lipsa încrederii în sine. Dar ceea ce l-a salvat a fost credința teribilă în Dumnezeu”. Este una dintre declarațiile pe care artistul Dan Puric le-a făcut joi seara, în cadrul  emisiunii „România9”, moderată la TVR 1 de jurnalistul Ionuț Cristache. 
Dan Puric a vorbit despre întinarea istoriei, despre „România paralelă”, pe care o întâlnește în drumurile sale și la conferințele pe care le susține și despre ce ne mai poate salva.


Redăm mai jos câteva pasaje din acest interviu:


„Tara cea mai cumplită a poporului român, asta a scris Eminescu, este lipsa încrederii în sine. M-am gândit ce l-a ținut. Pentru că tot timpul fiind pisat, de aia a zis Mircea Eliade „am avut teroarea istoriei” - astăzi noi trăim tot o teroare. Dar este de tip ideologic. N-a mai avut încredere în nimeni și în nimic, dar ceea ce l-a salvat a fost credința asta teribilă în Dumnezeu, pe care n-a relativizat-o niciodată, dar fără să fie fanatic”.

„Este interesant că, după Primul Război Mondial, s-a găsit o Românie analfabetă. Instituțiile culturii erau mici, erau sugrumate, erau supuse sub habsburgi, sub țar. Dar dacă cumva, zic acum un paradox,  analfabetismul ăla a fost ca o imunitate?  Doar credința! Pe noi ne salvează și azi credința. Pentru că paradigmele astea istorice se vor duce. Cum s-a făcut praf imperiul habsburgic, așa o să se facă praf și cotețul ăsta de comunitate europeană, care presupune lucruri de  degradare sufletească în paralel cu lucruri de civilizație”.

„România este trasă azi de cotețul ăsta al comunității europene, care n-are niciun fel de scrupul. Pe partea cealaltă simți umbra Rusiei. Dar simți și strategia americană. Nu suntem aceeași placă turnantă ca pe vremea lui Brâncoveanu? Nu se repetă istoria? 
Cei de dincolo dresează împotriva sufletului românesc”.

„Tristețea care se sedimentează pe sufletul românesc în straturi este generată. Sărbătorirea Centenarului contravine direcției generale a politicii globalizante.
Eu aș fi fost mândru de acest popor și acest tineret dacă ar fi ieșit pentru demnitatea poporului român. Adică să fi fost, nu câteva sute, ci câteva milioane. (...) Fără să facă scandal. Să protesteze cum erau polonezii. Nu ziceau nimic, doar treceau. Aș fi fost mândru, ca român, dacă ar fi fost în stradă să-și apere baricada sufletească, familia.

Ce înseamnă să mai fii azi român? Înseamnă ca în ciuda evidențelor cumplite să-ți iubești țara cu fața spre Dumnezeu.

Pârghiile puterii au fost și vor fi confiscate. Din 90 și până acum s-au pus guverne marionetă, care să asculte de șobolanii ăia de dincolo.
Dacă te uiți de sus, România e o pradă. Este cea mai bogată țară din Europa și trebuie împărțită. Nu s-a reușit după Ceaușescu să se facă Kosovo, trebuie împărțită.

„Accidentele”( care se cațară la putere), alea sunt promovate. Asta este legea dată de sus, de Ocultă: du limbrici la suprafață! Ce a făcut comunismul? A luat lepra satului și l-a făcut primar. Ala s-a multiplicat, a făcut metastază și a făcut guvern. Ei au reflexele astea și se tot multiplică.

Nu există ființă mai nefericită decât europeanu occidental. Mai singură și mai nefericită, când vede că a fost boicotat. Îmi zicea un britanic: Să se oprească ăștia cu drepturile omului aici, în ușă. să nu-mi intre în familie. Nu vedeți că azi ăștia nedreptățesc omul cu drepturile omului? Drepturile omului au avut cândva un resort creștin.