ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Cum ar fi fost dacă în martie anul trecut am fi sfătuit pur și simplu pe toată lumea să ia suplimente de vitamina D (și forme active ale acesteia, pentru cei cu probleme de absorbție)? Numeroase studii academice demonstrează că o astfel de abordare nu numai că ar fi funcționat mult mai bine decât vaccinurile, dar, în loc să fie însoțită de diverse efecte secundare negative cunoscute și necunoscute, ar fi indus efecte secundare pozitive incomensurabile în rândul populației, pentru o serie de alte probleme de sănătate, scrie Daniel Horowitz în deschiderea unui articol de sănătate publicat pe site-ul Blaze Media, unde este și editor principal. Horowitz continuă:

Potrivit unui studiu german recent, diferența dintre un nivel [de vitamina D din sânge] de 18 și unul de peste 50 înseamnă diferența dintre viață și moarte. De ce nu s-a răspândit această informație în rândul populației, mai ales acum, când ne aflăm în sezonul rece, și, practic, deasupra paralelei 37, nu există vitamina D naturală provenită de la lumina soarelui? Sau ascunderea acesteia este intenționată?
 
În timp ce studiile au arătat că nu există nicio corelație între lockdownuri, măști și vaccinuri și îmbunătățirea situației COVID, acum există 142 de studii care confirmă o corelație aproape perfectă între niveluri mai ridicate de vitamina D și rezultate mai bune la pacienții COVID. Acesta este probabil domeniul de cercetare privind tratarea COVID-19 care are cele mai multe date în spate. Totuși, un studiu german recent iese în evidență dintre toate acestea, deoarece se apropie cel mai mult de a dovedi că această legătură strânsă este una de cauzalitate.
 
Cercetătorii germani nu numai că au constatat o relație liniară între nivelurile de vitamina D și mortalitatea cauzată de COVID, ci au descoperit și că morbiditatea este practic egală cu zero la cei cu un nivel de vitamina D de peste 50 ng/mL. Motivul pentru care acest studiu este atât de important în comparație cu alte zeci de studii care au urmărit nivelurile de vitamina D în raport cu rezultatele COVID este că a măsurat nivelurile de vitamina D începând cu câteva luni înainte ca pacienții să se îmbolnăvească de COVID, precum și după depistarea infecției. „În majoritatea studiilor, nivelul de vitamina D a fost măsurat la câteva zile după declanșarea infecției; prin urmare, un nivel scăzut de vitamina D poate fi rezultatul - și nu declanșatorul - evoluției infecției”, notează autorii.
 
În schimb, acest studiu a urmărit 1.601 de pacienți spitalizați, dintre care la 784 li s-a măsurat nivelul de vitamina D în decurs de o zi după internare, în timp ce la 817 nivelurile de vitamina D erau cunoscute înainte de infectare. În plus față de acest eșantion, cercetătorii au analizat și nivelul mediu de vitamina D3 pe termen lung, măsurat în 19 țări. Valoarea medie de vitamina D observată la nivelul tuturor cohortelor de studiu a fost de 23,2 ng/mL, valoare considerată insuficientă. Rezultatele au fost remarcabile.
 
„La un prag de 30 ng/mL, mortalitatea scade considerabil", au constatat autorii. „În plus, analiza noastră arată că, pentru seturile de date combinate, corelația se intersectează cu axa la aproximativ 50 ng/mL, ceea ce sugerează că acest nivel de vitamina D3 în sânge poate preveni orice exces de mortalitate. Aceste constatări sunt susținute nu numai de un studiu amplu privind infecțiile, care indică același nivel optim, ci și de nivelurile naturale observate la popoarele tradiționale, care erau capabile să combată majoritatea (nu toate) infecțiilor în cazul majorității (nu tuturor) indivizilor.”
 
Pe baza acestor constatări, ei concluzionează că oamenii ar trebui să își testeze nivelurile de vitamina D din sânge și să ia suplimente pentru a obține valori peste 50. Studiile au arătat deja că este de 14 ori mai probabil să se moară de COVID în cazul unei deficiențe de vitamina D.
 
Realitatea este că nivelurile celor mai mulți oameni sunt sub 30 și multe sunt mai aproape de zero, în special în rândul persoanelor vârstnice. Este mai mult decât criminal faptul că, după 20 de luni de la începerea acestei situații, nu a existat nicio campanie națională care să ajungă până la medicii de familie, pentru testarea și suplimentarea corespunzătoare a nivelului de vitamina D. Gândiți-vă la numeroasele beneficii ale vitaminei D - de la un sistem imunitar mai sănătos și oase mai puternice până la scăderea riscului de atac de cord și cancer - în comparație cu riscurile atâtor alte lucruri pe care le folosim pentru a „combate” acest virus. De ce să nu devină vitamina D noul vaccin, când aceasta oferă mai multă protecție împotriva virusului decât orice vaccin? [...]
 
După cum explică autorii, principala cauză a deceselor de COVID este „furtuna de citokine” - când sistemul imunitar eliberează prea multe citokine toxice ca parte a răspunsului inflamator la virus. Vitamina D joacă un rol esențial în reglarea acestor celule, iar cantitatea insuficientă de D este aproape sinonimă cu un risc mai mare de furtună de citokine. În multe privințe, o furtună de citokine este literalmente rezultatul deficienței de vitamina D.

„Am avut la dispoziție 20 de luni pentru a ne ridica nivelul de vitamina D peste 50 și, cu siguranță, măcar peste 30. Mie mi-au crescut nivelurile cu aproximativ 50 ngs/mL într-o jumătate de an”, mai scrie Horowitz.
 
Dacă populația ar fi făcut acest lucru deodată, majoritatea deceselor ar fi putut fi evitate. Celor cu probleme de absorbție li s-ar fi putut administra forma activă de D - fie calcifediol, fie calcitriol - pentru a le crește nivelul, ocolind foarte rapid procesul metabolic al ficatului. Studiile au arătat că aproape toți cei spitalizați cu niveluri scăzute, dar cărora li s-a administrat forma activă de D, nu au ajuns ulterior la terapie intensivă.
 
Citiți aici articolul integral, în original. 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews