În interviul pe care i l-a dat Ancăi Alexandrescu, miercuri, 10 aprilie, a spus la un moment dat, (minutul 12, 47…min 13,53) așa: ”Încă nu mi-am luat cetățenia română, pentru că abia acum, în primăvară, m-am calificat, trebuie să stai cinci ani neîntrerupt ca cetățean european pe teritoriul României. Am mai cerut niște acte de la Guvernul German, care mi se cer și încă aștept să vină prin poștă. Sunt și eu un pic neliniștit. Eu credeam, să fiu sincer, că alegerile vor fi în septembrie și că până atunci rezolv și cu cetățenia”. Era vorba despre momentul alegerilor ce vor urma.

De ce este neliniștit Dominic Fritz? Ce nu-i iasă, din moment ce susține că legile UE îi dau atât de multe drepturi?

Câteva elemente din legislație trebuie cunoscute. Legea 14/ 2003, republicată în 2015, deci după ce România a devenit membru de drept al UE, legea partidelor politice din România, art. 1: ”Partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. ….”

Așadar, Dominic Fritz care nu este cetățean român NU poate fi membru al USR, sau al altui partid. Recent, USR a publicat pe pagina oficială mesajul legat de dreptul cetățeanului european de a face parte dintr-un partid politic dintr-o altă țară decât a sa. El a semnat alianța USR, Forța Dreptei, PMP, ca președinte al unei filiale USR, cea din județul Timiș. Dacă el nu poate fi membru al unui partid, cum se numește parafarea alianței? Nu este lovită de nulitate? Asta se întreabă, într-o cerere trimisă BEC, doamna Mirel Toc, funcționar public în Primăria Timișoara, dată afară de echipa Fritz, care are o sentință executorie de reangajare, chiar dacă nu s-a terminat procesul (asta este legea, băieți!) dar care este ținută ilegal în afara instituției publice.

În plus, propunerea de candidat pentru funcția de primar trebuie să cuprindă și DOMICILIUL candidatului, or, candidatul Fritz NU are domiciliul în Timișoara, deci ar urma să nu poată candida?

Cetățenii UE au dreptul de a candida pe teritoriul unității administrativ – teritoriale în care ar urma să fie aleși, dar cu îndeplinirea acelorași condiții cu cetățenii români: Legea 14 / 2003, republicată în 2015, referitoare la necesitatea domiciliului, deci după aderare, este clară, așadar orice tentativă de încălcare a legii va suporta consecințele. Asta se întâmplă într-un stat de drept!

În Codul Civil, republicat în 2024, articolele 87 și 88 fac clar distincție între domiciliu și rezidență. Chiar statutul USR pretinde membrilor săi să aibă DOMICILIU în România, chiar dacă sunt membri ai unei țări UE.

 

În urmă cu trei ani, renumitul avocat profesor universitar Cristian Clipa avea să devoaleze un caz similar cu cel al candidatului Fritz, pierzând procesul pentru partea pe care o apăra, cu explicația instanței care spunea că: „Reședința nu este suficientă pentru o candidatură. Eu am avut un client, candidat, care s-a prevalat de faptul că avea reședința, dar nu avea domiciliul. Instanța a spus că atât timp câtă vreme Codul Civil face distincție între reședință și domiciliu, iar legea electorală vorbește despre domiciliu, doar satisfacerea condiției reședinței este insuficientă. În mod normal trebuie un domiciliu”.

În fața unor situații de acest fel, doamna Mirela Toc cere BEC lămuriri, așa cum orice cetățean cu dreptul de a vota, ar face-o!