ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Printr-o lege recentă, Parlamentul României a fixat data de 27 mai ca zi dedicată sărbătoririi Primei Uniri a țărilor române sub Mihai Viteazul.
 
Documentele de arhivă de la anul 1600, analizate de istoricul Ioan Drăgan, fost director al Arhivelor Naționale ale României, demonstrează însă o realitate complet diferită: actul de naștere de facto al Unirii s-a semnat pe 10 Mai. O coincidență simbolică excepțională aliniază astfel Prima Unire cu marile repere ale modernității românești: fondarea Dinastiei Regale (10 mai 1866), proclamarea Independenței (10 mai 1877) și încoronarea lui Carol I (10 mai 1881).

Fie că vorbim de Unirea Principatelor de la 24 Ianuarie, sau de Marea Unire de la 1 Decembrie, aceste momente de joncțiune s-au fixat adânc în conștiința națională. Nu însă și Prima Unire din istoria noastră, cea înfăptuită la 1600 de Mihai Viteazul. Decizia Parlamentului de a oficializa această sărbătoare națională pe data de 27 mai, deși bine intenționată, suferă totuși de o eroare de judecată istorică: confundă birocrația de cancelarie cu realitatea din teren.

Data de 27 mai reprezintă doar momentul redactării unui act pe care istoricul îl descrie drept „un document al domnitorului întâmplător păstrat”. Însă Unirea fusese deja desăvârșită, cu arme și documente mult mai relevante, mai devreme. Mai exact, pe 10 Mai, potrivit istoricului Ioan Drăgan.

Descoperirea și punerea în context a documentelor fundamentale îi aparțin istoricului clujean Ioan Drăgan, un nume cu o autoritate de netăgăduit în medievistică și arhivistică. Cu o carieră de o viață legată de Arhivele Naționale (pe care le-a condus la nivel național între 2012 și 2018) și cu 30 de ani de predare ca profesor asociat la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Drăgan a demonstrat, apelând direct la scrisorile voievodului, că momentul cuceririi Moldovei s-a consumat la începutul lunii mai 1600.

Într-o scrisoare trimisă chiar pe 10 mai 1600 (stil vechi, calendarul iulian folosit în Moldova) către orășenii sași din Bistrița, Mihai Viteazul notează în limba maghiară:

„Țara Moldovei, care de ceva vreme s-a răzvrătit contra întregii creștinătăți, slavă lui Dumnezeu, astăzi a fost adusă sub stăpânirea noastră” (ez mai nap birodalmunk ala haitottak).

„Astăzi” însemna exact 10 mai. În aceeași zi, voievodul trimitea o depeșă către comisarii imperiali de la Viena, raportând succesul campaniei: înaintarea fulgerătoare spre Hotin, alungarea lui Ieremia Movilă peste Nistru, în Podolia, și spulberarea oștilor acestuia. Moldova era, astfel, supusă și unită cu restul teritoriilor sub sceptrul lui Mihai la data de 10 Mai.

De ce s-a produs confuzia? Istoricul Ioan Drăgan explică acest fenomen printr-un decalaj cronologic de epocă. La 1600, Moldova ortodoxă folosea calendarul iulian (stil vechi), în timp ce Transilvania sau cancelariile occidentale trecuseră la cel gregorian (stil nou, care adăugase 10 zile).
 
Astfel, scrisoarea trimisă de Mihai pe 10 mai din tabăra militară din preajma Hotinului a fost înregistrată în Transilvania ca fiind emisă pe 20 mai (dată vizibilă pe document). Totuși, toate celelalte uniri din istoria modernă a României (24 Ianuarie sau 1 Decembrie) au rămas în conștiința națională după datele calendarului iulian, cel valabil în epocă pe teritoriul românesc. Păstrând logica științifică, data de referință nu poate fi decât cea din calendarul țării: 10 Mai.

Dincolo de acuratețea arhivistică pe care un specialist de talia lui Ioan Drăgan, autor al monografiei de referință „Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514”, o aduce în dezbatere, propunerea sa capătă o valență simbolică uriașă.

Ziua de 10 Mai este deja considerată de mulți istorici drept adevărata zi națională istorică a românilor, înglobând tripla semnificație a modernității noastre:

  • 10 Mai 1866: Venirea Principelui Carol I în România;
  • 10 Mai 1877: Promulgarea Independenței
  • 10 Mai 1881: Încoronarea lui Carol I.

Prin demonstrația bazată pe scrisorile de la 1600 ale lui Mihai Viteazul, o fericită coincidență istorică adăugă acestei zile coroana supremă: 10 Mai este și Ziua de facto a Primei Uniri a Românilor.
 
De altfel, chiar în textul său, pe care îl redăm integral mai jos, istoricul Ioan Drăgan demontează decizia legislativă care a fixat sărbătoarea pe 27 mai. El consideră că legea se bazează pe o simplă eroare: luarea drept referință a „datei unui document al domnitorului întâmplător păstrat”. Mai mult, subliniază istoricul, decidenții au fost „derutați de calendar”.
 
Ioan Drăgan: 10 MAI 1600 – ZIUA PRIMEI UNIRI A ROMÂNILOR

„Data exactă a preluării Moldovei de către Mihai Viteazul nu a intrat în conștiința publică, cum s-ar cuveni, la fel cu zilele Unirilor din epoca modernă: 24 Ianuarie, 27 Martie, 28 Noiembrie, 1 Decembrie. S-au acreditat diferite zile ale unor lupte din timpul expediției moldovene sau data unui document al domnitorului întâmplător păstrat. Parlamentul a fixat chiar prin lege, recent, ziua de 27 mai, ca zi dedicată sărbătoririi evenimentului. Unii au fost poate derutați de calendar, întrucât la 1600 în Moldova și țările ortodoxe se folosea calendarul iulian, iar în Transilvania, Polonia, Austria calendarul gregorian, care adăugase zece zile la data veche.

Dar nimeni nu l-a întrebat pe Nicolae Iorga, care dă data exactă în Istoria sa. Și nici pe voievodul Mihai asupra datei exacte a măreței sale înfăptuiri, deși toate documentele sale sunt de mult publicate.

Într-o scrisoare din 10/20 mai, înainte de ocuparea Hotinului, Mihai scria mitropolitului și boierilor moldoveni retrași în cetate cu Ieremia Movilă, să-l sfătuiască pe acesta, ”fratele nostru”, să treacă Nistrul în Polonia ca să evite o nouă vărsare de sânge și promite iertare și păstrarea averilor celor care vor rămâne sub domnia lui.

Într-o altă scrisoare din aceeași zi, 10/20 mai, după căderea cetății în mâinile sale, către comisarii împăratului de la Viena, în numele căruia luase Ardealul și Moldova pentru tabăra antiotomană, Mihai detalia ultimele momente ale campaniei din Moldova: „Gonind din Scaun pe Ieremia-Vodă și luând țara în stăpânire, am crezut că trebuie să iau și urmările războiului, și l-am urmărit pe Ieremia acela cu armele până la hotarul Podoliei. Și, prinzându-l din cale în fuga lui, am bătut oștile cu omor mare. El însuși și-a căutat mântuire în fugă, împreună cu Sigismund Bathory, trecând apa Nistrului. Acuma, deci, îndeplinind aceste lucruri cu noroc, cu ajutorul lui Dumnezeu, și săvârșind cu ostenelile mele ce trebuia pentru mântuirea Creștinătății, avem țara aceasta toată supt puterea Măriei Sale”(= împăratului).

Într-o scrisoare din aceeași zi către orășenii din Bistrița, anexată, domnul, în euforia victoriei, se grăbea să-i înștiințeze despre acest eveniment, pe care îl apreciază ca fiind de mare importanță pentru creștinătate. Scrisoarea e adresată sașilor din Bistrița, în limba maghiară, limbă oficială la acea dată în Transilvania, alături de latină. Adresarea este în latină, iar semnătura domnului ”Io Mihail Voievod” în româna cu caractere chirilice. O însemnare latină a cancelariei bistrițene, în subsolul documentului, indică data sosirii scrisorii: 1 iunie 1600 și purtătorul ei, boierul Mihail Cămărașul.

Textul documentului nostru este fără dubiu: ”Țara Moldovei, care de ceva vreme s-a răzvrătit contra întregii creștinătăți, slavă lui Dumnezeu, astăzi a fost adusă sub stăpânirea noastră (ez mai nap birodalmunk ala haitottak).”Astăzi, adică 20 mai 1600, data scrisorii către bistrițeni, adică 10 mai 1600, data oficială din Moldova.

10 mai ca dată a primei Uniri concordă calendaristic cu Unirile din epoca modernă, încetățenite și ele după calendarul iulian, oficial în România până după Marea Unire. Declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare, în legătură cu evenimentele din anii 1866, 1877, 1881 – Dinastia, Independența, Regatul – care face obiectul unei inițiative parlamentare recente, capătă, printr-o fericită coincidență, o susținere și o semnificație unică.

Este, înainte de toate, Ziua Primei Uniri a românilor sub Mihai Viteazul”, a scris istoricul Ioan Drăgan.