Sărbătoarea zilei de 1 Mai, zi a muncii, sărbătorită prin repaos, la noi garnisit cu mici și bere, își are originea în Masacrul de la Hymarket, 4 Mai, 1886, Chicago.  

O demonstrație inițial pașnică a muncitorilor pentru ziua de muncă de 8 ore s-a încheiat tragic prin atacarea poliției cu o bombă artizanală. Au fost uciși 7 dintre ei și peste 60 răniți.

A urmat un schimb de focuri între demonstranți și poliție.

Istoricul american Timothy Messer-Kruse, specializat în istoria relațiilor de muncă, a publicat în 2011 o lucrare în care afirmă că atacul petrecut a fost regizat de organizațiile anarhiste: „part of an international terrorist network and did hatch a conspiracy to attack police with bombs and guns that May Day weekend"

Aveți aici unul dintr manifestele distribuite.

Surprizele legate de acest act terorist nu se opresc aici. Cercetătorii care au vrut să se documenteze mai bine asupra acestui eveniment au descoperit că documentele  realizate la acel moment, inclusiv cele ce privesc procesul anarhiștilor au fost transferate în Republica Democrată Germană, în Berlinul de Est.

Transferate de cine, și mai ales de ce, aș îndrăzni să întreb eu ?

Și iată cum un eveniment considerat de istorie azi ca fiind unul terorist, a ajuns să fie sărbătorit la noi ca zi a muncii, prilej de sărbătoare, cu mici și bere.

În Australia, Elveția și SUA ziua de 1 Mai nu este zi liberă. Labor Day este sărbătorită în SUA în prima zi de Luni din Septembrie.

Iată un scurt parcurs al revendicărilor sindicale în imagini:

 

Muncitori în apropierea parlamentului, în Spring Street, Melbourne, 1900 (?)

Muncitoare în New York 1936

După adoptarea noii grile de salarizare pentru angajații la stat, stânga românească ar trebui să treacă la organizarea zilei de muncă de 4 ore, pentru angajații la stat.

Ar fi o recunoaștere oficială a modului în care este folosită de fapt ziua de muncă : 4 ore de stat la stat.