Numele ei a fost subiect a nenumărate legende, mituri și alte povești. S-a spus chiar că sub numele de femeie s-ar afla, de fapt un bărbat. Cecilia Maria Simionescu (1900-1961) este fără doar și poate cea mai mare bucătăreasă româncă din toate timpurile. Sub pseudonimul Sanda Marin a publicat volumul "Carte de Bucate", o lucrare care a "domnit" în bucătăriile românești peste 70 de ani. 

Ajunsă faimoasă pentru cărțile ei de rețete, "Sanda Marin" a devenit o adevărată Biblie în majoritatea bucătăriilor românilor în secolul XX. În spatele pseudonimului „Sanda Marin” s-a ascuns, vreme de 61 de ani, o distinsă, cultivată și talentată doamnă, pe nume Cecilia Maria Simionescu – Zapan. Născută la lași, la sfârșitul anului 1900, adică în decembrie, s-a stins din viață timpuriu, la București, în 1961. Este înmormântată la Cimitirul-ortodox Bellu.

Cecilia Maria Simionescu, căsătorită cu inginerul chimist Mihai Zapan, nu a avut urmași direcți. Diplomată în filologie la Paris, a urmat Conservatorul tot la Paris, unde a studiat pianul, și cunoștea la perfecțiune trei limbi străine, anume franceza, engleza și germana.

Provenind dintr-o familie înstărită, și-a permis luxul să devină colecționar de artă, amenajându-și acasă o veritabilă pinacotecă, pe care a luat-o cu sine la București, după mutarea, împreună cu soțul, în Capitală. În ultimii ani ai perioadei comuniste, acele valoroase tablouri mai puteau fi privite în Muzeul Colecțiilor de Artă, azi desființat. Așadar, o absolventă de Conservator la Paris cititoare a trei literaturi europene în original și iubitoare a Artelor Frumoase, alege să rămână o bucătăreasă genială și atât! Enigma, dacă poate fi vorba de așa ceva, în sens ironic, o dezleagă poetul Mihai Sevastos, el însuși autor al unei legendare cărți de bucate, în volumul „Amintiri de la Viața Românească”, în care povestește pe scurt uimirea profesorului Simionescu în legătură cu talentul nativ pe care fiica sa îl dovedea în bucătărie: „De ce să mai fie profesor de literatură universală sau limbi străine, de ce să mai fie pianistă sau critic de artă, dacă fiică-mea adoră să stea la cratiță, mai ales că nimerește niște mâncăruri nemaipomenite, ca maică-sa, Dumnezeu s-o ierte, și unde mai pui că are și inovații culinare?!?” – ar fi exclamat odată tatăl „Sandei Marin” în redacția celebrei reviste literare ieșene. Se pare că așa a început totul, de fapt… 

Exasperată, tot după mărturia lui Mihai Sevastos, care lucra deja la propria sa carte de bucate, pe care avea să o publice mai târziu, de rețetele confuze, uneori cu gramajele indicate greșit, care o făceau să „rateze” unele feluri de mâncare, Cecilia Măria Simionescu – Zapan s-a hotărât să își încerce norocul pe cont propriu și, după mutarea la București, a avut ambiția și abnegația să alcătuiască o asemenea antologie, pe care editura „Cartea Românească” i-a publicat-o în 1936, într-o primă ediție, ce s-a dovedit un triumf neașteptat. Cea dintâi ediție, astăzi devenită o raritate bibliofilă, căci lipsește chiar și din colecțiile Bibliotecii Academiei Române, cuprindea aproape zece mii de rețete, dar, în pofida faptului că era o carte relativ scumpă, din cauza dimensiunilor sale masive, nu a putut fi depășită niciodată la tiraj nici de „Dictatura gastronomică” a lui Constantin Bacalbașa (1500 de rețete), nici de volumul lui Mihai Sevastos (peste 2000 de rețete), apărute în anii următori! Este drept că în numeroasele reeditări ulterioare, mai ales cele din perioada comunistă, „Sanda Marin” a renunțat la numărul atât de mare de rețete, pentru a face volumul mai accesibil cumpărătorilor, ca preț.

 

Rețetele Sandei Marin au suferit însă din cauza cenzurii comuniste. După 1945, în cele șapte ediții republicate la Editura Tehnică, ingredientele au fost reduse cantitativ sau înlocuite. În 1954, volumul este retipărit și scurtat, din 1.300 de rețete ramânând 850. S-a eliminat ceea ce era considerat prea opulent sau cosmopolit - salata de icre negre, Chateaubriand-ul, consommé-ul, dar și cozonacul moldovenesc cu 100 de ouă pentru 5 kilograme de făina. Sosului olandez i s-a schimbat numele în "sos de unt", sosul béchamel dispare complet, iar referințele religioase (ca în "ghiveci de post") sunt și ele înlăturate, fiind însă introduse preparatele "economice".

Până acum, s-au tipărit circa 18 ediții din această carte, în peste 70 de ani, fiecare cu prelungiri repetate de tiraj, ajungându-se la un total necunoscut de exemplare vândute ce trebuie să fie de ordinul mai multor milioane de volume. După revoluție, mai exact în 1996, Cartea de Bucate a Sandei Marin a avut și o ediție americana sub titlul „Traditional Romanian Cooking”, care cuprindea doar 1296 de rețete, față de monumentala ediție princeps.