ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


România intră într-o zonă periculoasă a deciziilor politice care nu mai pot fi justificate nici economic, nici moral.
 
Într-un context bugetar tensionat, Guvernul condus de Ilie Bolojan a ales să reducă cheltuieli exact acolo unde statul ar fi trebuit să protejeze fără rezerve: la copiii cu handicap grav și la cei care suferă de HIV/SIDA, scrie Atlas News într-un articol preluat mai jos.
 
Știrea a circulat încă de ieri, atât publicată de agenția de presă Mediafax cât și de cotidianul Gândul, care citează Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), singura federație neguvernamentală din România formată din organizații ale persoanelor afectate de HIV/SIDA, axată pe advocacy pentru promovarea și apărarea drepturilor persoanelor infectate și afectate de HIV/SIDA din România:

Federația UNOPA cere anularea deciziei

„Federația UNOPA protestează vehement față de decizia Guvernului PSD, PNL, USR, UDMR de a tăia indemnizația de hrană de care beneficiau 137 de copii cu handicap de tip HIV/SIDA din România și cere anularea imediată a deciziei.

Prin Ordonanța trenuleț Guvernul face un cadou de Crăciun acestor copii și în anul 2026 le suspendă plata.
Astfel, la Art. XXXVIII ordonanța spune că

„În anul 2026, prevederile art. 582 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se mai aplică.”

Art. 58 alin 2 din Legea nr. 448/2006 spune „Copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiază de o alocație lunară de hrană, calculată pe baza alocației zilnice de hrană stabilite pentru consumurile colective din unitățile sanitare publice.”, a transmis jurnalista Ioana Ulmeanu.

 
Astăzi, de abia la orele amiezii, funcționarii Guvernului Bolojan s-au trezit să contrazică Federația UNOPA și să dea vina pe „fake news” într-un pseudo-comunicat în care în loc să explice în ce a constat eroarea de interpretare mai mult o amplifică.
 
Astfel, potrivit Mediafax, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) transmite că informațiile apărute în spațiul public potrivit cărora Guvernul ar fi eliminat alocația lunară de hrană pentru copiii cu handicap de tip HIV/SIDA sunt „false”.
 
Conform instituției, așa-numita Ordonanță „trenuleț” nu aduce nicio modificare dreptului prevăzut la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, care reglementează acordarea alocației lunare de hrană pentru această categorie de copii. Beneficiul rămâne în vigoare și se aplică în continuare.
 
Confuzia a apărut - susține ANPDPD -, în urma „interpretării eronate a articolului XXXVIII din ordonanță, care prevede neaplicarea, în anul 2026, a art. 58 indice 2 din Legea 448/2006”. Autoritățile subliniază că acest articol nu se referă la alocațiile de hrană pentru copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, acestea fiind reglementate distinct prin art. 58 alin. (2), care nu a fost modificat.
 
„Prin ordonanța «trenuleț» nu este adusă nicio atingere acestui drept. Alocația lunară de hrană pentru copiii cu handicap de tip HIV/SIDA se acordă în continuare”, precizează ANPDPD, fără să lămurească prin nimic ce ar fi reprezentat acel „indice 2”, pe care nu îl găsim nicăieri în Legea modificată prin Ordonanța „trenuleț”.
 
Știriea inițială de la AtlasNews: „Decizia de a elimina indemnizația de hrană acordată unui număr de 137 de copii vulnerabili nu este o simplă ajustare contabilă. Este o ruptură gravă de la orice principiu de protecție socială și un semnal clar că, în logica actualei guvernări, solidaritatea devine opțională atunci când cifrele nu mai dau bine în excel.
O economie făcută pe spatele copiilor bolnavi
 
Indemnizația de hrană nu era un privilegiu. Nu era un bonus, nu era o favoare politică și nu era un moft social. Era o formă minimă de sprijin pentru familii care trăiesc zilnic cu presiunea unei boli cronice, cu costuri medicale ridicate și cu o luptă permanentă pentru normalitate.
 
Sumele implicate nu pot fi invocate serios ca problemă bugetară majoră. Impactul financiar la nivel național era nesemnificativ raportat la bugetul statului, însă impactul asupra fiecărei familii afectate este profund și direct. Pentru acești copii, hrana nu este doar o necesitate de bază, ci parte integrantă a tratamentului și a șansei la o viață cât de cât stabilă.
 
Statul român a ales însă să transmită un mesaj rece: vulnerabilitatea extremă nu mai reprezintă o prioritate.

O decizie fără empatie și fără explicații convingătoare

Ceea ce face această măsură și mai gravă este lipsa unei justificări morale coerente. Nu vorbim despre o reformă a sistemului, nu vorbim despre o reașezare echitabilă a beneficiilor sociale și nici despre combaterea unor abuzuri. Vorbim despre eliminarea unei indemnizații clare, țintite, acordate unui grup extrem de restrâns și perfect identificabil.

Este greu de explicat de ce un stat care invocă responsabilitatea fiscală nu începe cu zonele unde se risipesc miliarde, ci cu o categorie care nu are nicio voce politică, nicio putere de presiune și nicio capacitate de a se apăra singură.

Aceasta nu mai este austeritate. Este abandon.

Semnalul periculos transmis societății

Decizia creează un precedent periculos. Dacă indemnizația de hrană pentru copiii cu handicap sever poate fi eliminată fără dezbatere publică reală, fără protest instituțional și fără corecții rapide, atunci nimic nu mai este cu adevărat garantat în arhitectura protecției sociale.

Astăzi sunt 137 de copii. Mâine pot fi alte categorii vulnerabile, redefinite ca „neesențiale” în logica unor tăieri bugetare făcute fără discernământ.

Un stat se judecă nu după modul în care își protejează elitele sau structurile de putere, ci după felul în care își apără cei mai slabi membri. Din această perspectivă, decizia Guvernului Bolojan este un eșec moral major.

Copiii nu sunt o linie de buget

În spatele fiecărui număr se află o familie. Părinți care duc lupte zilnice cu sistemul medical, cu birocrația, cu stigmatizarea socială și cu lipsa de resurse. Pentru ei, indemnizația de hrană nu era un ajutor simbolic, ci o plasă de siguranță.

A tăia acest sprijin înseamnă a transfera costul direct către cei care deja sunt la limită. Înseamnă a împinge și mai mult aceste familii spre marginalizare și insecuritate.

Este inadmisibil ca într-un stat european, membru al Uniunii Europene, să se construiască politici publice care lovesc exact în copiii cu cele mai puține șanse.

O decizie care trebuie corectată

Această măsură nu trebuie doar criticată. Trebuie corectată urgent. Nu prin comunicate sterile, nu prin explicații tehnice, ci prin revenirea clară asupra deciziei și prin reafirmarea explicită a faptului că protecția copiilor vulnerabili nu este negociabilă.

În lipsa unei corecții rapide, Guvernul își asumă nu doar o greșeală administrativă, ci o responsabilitate morală care va rămâne atașată acestui mandat mult timp după ce cifrele bugetare vor fi uitate.

Pentru că bugetele se refac. Demnitatea, odată pierdută, mult mai greu.”, conchide publicația.