ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Vineri, 19 aprilie, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a făcut publică o declarație intitulată „Declarația Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova în legătură cu situația actuală de prigoană a Bisericii Ortodoxe din Ucraina”.
Titlul indică elocvent ce parte sprijină și ce parte critică Mitropolia Moldovei din Republica Moldova în conflictul bisericesc din Ucraina: recunoaște o singură biserică ortodoxă, canonică, cea care este autonomă în cadrul Patriarhiei Ruse și este recunoscută de toate bisericile ortodoxe, nu recunoaște structura autocefală recunoscută recent doar de Patriarhia de Constantinopol și se referă fără echivoc la prigoana pe care biserica ortodoxă canonică o suferă în ultimele luni din partea autorităților de stat și a noii biserici autocefale.
 
Atitudinea sinodului condus de Mitropolitul Vladimir este firească și previzibilă, având în vedere că Biserica Ortodoxă din Moldova – adică Mitropolia Moldovei, cum este cunoscută – face parte din Patriarhia Moscovei, în cadrul căreia are un statut de autonomie.
Ca o precizare, Mitropolitul Vladimir s-a născut în satul Colincăuți, din zona Hotinului (astăzi în Ucraina), deci are un atu în plus în cunoașterea realității de la fața locului a conflictului bisericesc din Ucraina.

Primul paragraf atacă trei problemele de fond, care au fost ridicate de mai multe biserici autocefale:
„Ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova condamnă implicarea necanonică a Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului prin acordarea „Tomosului de autocefalie” așa-numitei „Biserici Ortodoxe Ucrainene”, creată în mod artificial prin fuziunea a două structuri schismatice, fapt care nu a contribuit cu nimic la refacerea unității și păcii între creștinii din Ucraina, ci dimpotrivă a adus mai multă dezbinare și ură, provocând și consecințe grave asupra unității Bisericii Ortodoxe la nivel pan-ortodox.”
Prima problemă, șocantă pentru lumea ortodoxă, se referă la faptul că Patriarhul de Constantinopol a anulat de unul singur un act vechi din 1685 pentru a-și justifica intervenția în Ucraina. 
A doua problemă, evidentă, este că actul Constantinopolului nu a avut rezultatul scontat, adică unitatea ortodocșilor din Ucraina, ci a agravat conflictul de acolo, așa cum a observat și Sinodul român în comunicatul său.
A treia problemă este referința la consecințele asupra unității Bisericii Ortodoxe la nivel pan-ortodox. Întâlnirea avută cu o zi înainte de patriarhii Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului și arhiepiscopul Ciprului a avut același motiv: teama că schisma din Ucraina se va dezvolta într-o schismă pan-ortodoxă în urma intervenției Patriarhului de Constantinopol.

Următoarele paragrafe se referă la încălcarea devenită de notorietate internațională a drepturilor și libertăților clerului și credincioșilor din biserica ortodoxă canonică din Ucraina, atât de administrația Poroșenko, cât și de structura schismatică susținută de Constantinopol. Sunt menționate explicit duhul neortodox și abaterea de la tradiția canonică a acțiunilor Patriarhului Bartolomeu:
„Cu atât mai mult, modul în care Patriarhia Ecumenică înfăptuiește această «rezolvare a problemei bisericești» din țara vecină, cu implicarea și susținerea directă a autorităților de stat ale Ucrainei, dar și măsurile ostile și discriminatorii aplicate față de slujitorii și credincioșii ce aparțin de Biserica canonică subordonată Patriarhiei Moscovei, ne face încă odată să declarăm asemenea acțiuni străine vieții și învățăturii Bisericii noastre Drept-măritoare.
Încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale slujitorilor și credincioșilor Bisericii canonice prin privarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de numele său și legitimarea practicii de confiscare a bisericilor și mănăstirilor sale istorice cu susținerea structurilor de forță, efectuate contrar deciziilor comunităților care doresc să rămână în Biserica canonică, ne vorbește clar despre scopul principal al acestora de a lichida Biserica Ortodoxă canonică din acest spațiu.”

În următorul paragraf, comunicatul înscrie Biserica Ortodoxă din Moldova în rândul Bisericilor Ortodoxe Locale, ceea ce va da de gândit și Sinodului Bisericii Române, și Sinodului Bisericii Ruse: 
„În aceste triste realități prin care trece la moment Biserica Ortodoxă din Ucraina, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova, alăturându-se Bisericilor Ortodoxe Locale, își exprimă susținerea în rugăciune a ierarhilor, clerului și credincioșilor din R. Moldova față de confrații din Biserica Ortodoxă a Ucrainei”.
În Republica Moldova există două biserici ortodoxe autonome, dar niciuna nu își poate asuma calitatea de „Biserică Ortodoxă Locală”, așa cum și-o asumă în acest comunicat Sinodul condus de Mitropolitul Vladimir!
Mitropolia Moldovei condusă de Mitropolitul Vladimir este autonomă în cadrul Patriarhiei Moscovei. Mitropolia Basarabiei condusă Mitropolitul Petru este autonomă în cadrul Patriarhiei Române.
Autodefinirea din comunicat arată că dacă Republica Moldova va continua să existe ca stat distinct, în viitor Mitropolia Moldovei se va manifesta din ce în ce mai mult ca autocefală.
Pentru Biserica Rusă, aceasta va însemna că se va desprinde de ea, ceea ce Moscova nu dorește. Comunicatul, deși susține fidel poziția Moscovei, pune presiune pe termen lung pe Patriarhia Rusă, care va trebui să rezolve problema numeroaselor biserici autonome pe care le are în jurisdicție, în alte țări decât Federația Rusă.
Pentru Biserica Română, autocefalia actualei Mitropolii din Republica Moldova care ține de Moscova va însemna presiunea pe Mitropolia Basarabiei de a se desprinde de Sinodul de la București și de a se uni cu mitropolia care acum ține de Biserica Ortodoxă Rusă.

În plus, comunicatul de la Chișinău pune o presiune foarte mare pe Sinodul de la București, care va trebui să țină cont că acest comunicat reprezintă nu doar poziția clerului și a credincioșilor din Mitropolia Moldovei, ci și a celor din Mitropolia Basarabiei. 
Chir dacă cele două mitropolii din Republica Moldova sunt în conflict, mentalitatea clericilor și a credincioșilor este asemănătoare.
Dacă Sinodul de la București va adopta o poziție categoric opusă comunicatului de la Chișinău, își va înstrăina credincioșii din Basarabia, atât pe cei din Mitropolia Moldovei, cât și pe cei din Mitropolia Basarabiei.

În aceste condiții complexe, Sinodul de la București va trebui să depășească poziția de până în prezent, în care doar a apelat la pace și la cooperare pan-ortodoxă, și să propună soluții concrete pentru criza din Ucraina.
Există cel puțin o biserică ce nu s-a pronunțat și care are și ea capacitatea de a propune măsuri nepărtinitoare, care să fie acceptate de toată Ortodoxia: Biserica Georgiei. O poziție comună cu aceasta, în duhul și tradiția ortodoxe, ar putea constitui punctul de echilibru între pozițiile părtinitoare ale bisericile filo-grecești și filo-slave.
În caz contrar, schisma în Ortodoxie va crește, iar românii despărțiți de granițe politice vor fi despărțiți și de poziții bisericești.