„Mai potrivit era să fie inclus sub figura bonomă a lui Mihai Șora și propriul lui citat dintr-o scrisoare către conducerea Partidului : „Am învățat să cunosc mai de-aproape Partidul Comunist și să-l iubesc cu adevărat”, scrie jurnalistul Victor Roncea în Evenimentul Zilei, într-un articol în care arată cum l-au demascat Paul Goma și Eugen Ionesco pe fostul agitator comunist din reclama emag.

De asemenea, Victor Roncea, unul dintre primii manifestați de la Piața Universității arestați de mineri în 14 iunie 1990, îl contrazice pe Șora, care susține că și-ar fi dat demisia din funcția de ministru al Învățământului din Guvernul condus de Petre Roman,„în semn de protest față de mineriadele din 13-15 iunie 1990”.

„Ca unul dintre primii bucureșteni arestați de mineri în 14 iunie, chiar din Institutul de Arhitectură, implicat apoi în eliberarea colegilor închiși ilegal la fostele Unități ale Securității de la Băneasa și Măgurele, depun mărturie că Șora, deși a trecut pe la Arhitectură, nu și-a dat nici o demisie. Guvernul Petre Roman cu Pleșu și Șora a continuat să ființeze până pe 28 iunie când a avut loc schimbul cu Guvernul rezultat ca urmare a primelor alegeri post-decembriste, din 20 mai 1990.

Dar neadevărul cu demisia este vehiculat cu lejeritate de însuși Mihai Șora, pe contul său personal de pe Facebook, perpetuat de Tismăneanu, pe unde apucă, și consolidat de Wikipedia. În zadar a demontat jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob minciuna, Mihai Șora a primit titlul de Cetățean de Onoare cu 40 de voturi pentru și o singură abținere”, afirmă Roncea.

În articolul din EVZ, jurnalistul îi împrospătează memoria filosofului Șora, care pretinde acum că a revenit în România după 10 ani pentru a-și vedea părinții, în 1948, și a fost „reținut de autoritățile comuniste”, ce spunea despre reîntoarcerea acestuia în țară Paul Goma în cartea „Post Scriptum la textul „A fi basarabean”, 29 octombrie 2005”.

„Vorbind despre campania de exmatriculări consecutivă Revoluției Maghiare (…) îl arată cu degetul pe "profesorul denunțător Ion Coteanu”, dar nu spune că acela (basarabean deal meu, din Orhei, ticălosul!) după război fusese expulzat din Franța, ca spion sovietic, dimpreună cu Mariana și Mihai Șora, cu doctorul Herskowitz, tatăl lui Alain Paruit; nu amintește nici de principalii "profesori denunțători” (ba chiar acuzatori în "procesul” meu din iunie 1956, Iorgu Iordan, Al. Graur, L. Tismăneanu, Radu Florian – ei îmi cereau capul – noroc că mi-l apăra… Mișa Novicov!).

Și dacă cineva se mai îndoia, în sprijinul celor afirmate de Paul Goma a venit  Eugen Ionescu. Care, scrie Roncea,  îl cataloga dur și direct pe Șora: „Un turnător!”. „Afirmația apare într-o filă din
 
Jurnalul lui Barbu Brezianu, publicată olograf, fără putința de a fi contestată, încă din 2009, la un an de la moartea scriitorului și istoricului de artă ajuns la 99 de ani, om de cultură din generația lui Eliade, Cioran, Vulcănescu și Noica.

Sentință-bombă a lui Eugen Ionescu nu și-a făcut loc, până acum, și în presa centrală. Fragmentul discuției lui Eugen Ionescu și Barbu Brezianu cu privire la Șora, avută la Paris în primăvara lui 1991, este acesta:

„Mă întreabă ce cred despre Șora. – Nimic bine! – În 1940 și ceva era la Paris, era comunist și m-a îndemnat să colaborez cu românii iar Rodicăi i-a propus chiar să lucreze la Ambasadă. Firește că a refuzat. Este un suspect. Să afle toată lumea. Să nu fie ascunsă atitudinea lui de atunci. De la mine să se știe. Când a vrut sa revină în Franța nu i s-a mai dat voie. A fost turnător”, a transcris Barbu Brezianu spusele lui Eugen Ionesco despre Mihai Șora”.


Textul din EVZ aduce în prim-plan un element și mai interesant: raportul cu propunerea de recrutare a lui Mihai Șora, „candidat la recurtare în Acț(iunea) Inf(ormativă) Traducătorul”,  care datează din 22 februarie 1962. Un document descoperit de Dan Andronic în arhivele CNSAS și publicat în Evenimentul Istoric, numărul 10.

Unul din cei doi ofițeri prezenți la întâlnirea semi-conspirativă consemnează ca „edificator” pentru „sinceritatea și atașamentul” celui „dispus de a ajuta organele noastre” chiar „voluntariatul” oferit de Mihai Șora. După ce le-a descris în amănunt tot ceea ce cunoștea despre publicistul comunist Aurel Pampu, filosoful a venit cu soluții personale pentru a afla cât mai mult din cele solicitate de Securitate cu privire la fostul lui tovarăș de Front expulzat de Franța.

În documentul respectiv, căpitanul de Securitate responsabil cu recrutarea scrie:

Asupra variantelor expuse de către el s-au purtat discuții suficiente din care nu s-au desprins nici un fel de ezitări din partea sa de a da înapoi”.

Astfel, conducerea Departamentului Securității Statului este informată că „Șora Mihai dispune de calități personale pentru munca informativă și este capabil să îndeplinească sarcinile ce-i vor fi trasate de organele noastre. Stimează organele de Securitate și dovedește dorință de a le ajuta”. De asemenea, candidatul „este pregătit temeinic și din punct de vedere ideologic”, mai concluzionează ofițerul.

„Poate ne spune Mihai Șora, măcar acum, când apără lupta pentru libertate cu fularul roșu la gât, la 30 de ani de la căderea comunismului, cum a fost primul lui contact cu Securitatea”, conchide jurnalistul Victor Roncea.
 
Citiți textul integral AICI