Deputatul Matei Dobrovie (PNL) relatează, într-un articol publicat în ziarul Adevărul, demersurile instituționale pe care le-a făcut în interesul copiilor Cameliei Smicală, deținuți și separați abuziv de serviciile „sociale” finlandeze, care le refuză accesul la justiție. 

„Am preluat cazul Smicală de la fosta comisie pentru Comunitățile de români din afara țării la începutul mandatului în decembrie 2016 - ianuarie 2017. Am cerut atunci ca toate solicitările legate de astfel de cazuri primite la Comisie și toate demersurile făcute pentru a-i ajuta să-mi fie transmise. 

Colegii de comisie nu s-au arătat interesați de susținerea Cameliei Smicală și a Andreei Sutton Brădeanu, pe motiv că nu au ce face. Am intrat în contact cu doamna Camelia Smicală Jalaskoski și i-am cerut să-mi trimită mai multe documente – deciziile de luare în plasament a copiilor, hotărârile diferitelor instanțe, să-mi spună demersurile făcute de Ambasada României în Finlanda pentru a o susține și am primit mai multe documente în finlandeză. Neputând să le descifrez, am căutat o româncă vorbitoare de finlandeză din Finlanda care să-mi traducă și rezume partial conținutul acestora. 

În paranteză fie spus, am aflat cu această ocazie că în Ambasada României la Helsinki nu există niciun vorbitor de finlandeză, iar serviciile de traducere/translație sunt foarte scumpe.   

Ulterior, în ședința din 21 februarie 2017 a Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării a fost invitată la propunerea mea doamna Päivi Pohjanheimo, ambasador al Republicii Finlanda la București, pentru clarificări privind situația copiilor româncei Camelia Smicală. 

Doamna Ambasador a refuzat să discute cazul particular, invocând principiul confidențialității și al non-intervenției altor autorități în activitatea Protecției Copilului, cât și interesul superior al copilului. Eu am insistat pe faptul că interesul superior al copilului nu poate justifica separarea fraților și nerespectarea principiului încredințării acestora rudelor apropiate, adică familiei extinse (bunicii materni) din România, dacă se consideră că mama nu poate să-i crească. Din păcate, deciziile serviciilor sociale de a-i lua pe copii de lângă mamă nu au fost motivate nici prima, nici a doua oară, decât prin invocarea interesului superior al copilului, după cum mi-a comunicat Ambasadorul României în Finlanda. 

Ca vicepreședinte al Comisiei, am prezentat cazul în ședință, arătând drama pe care o trăiește Camelia Smicală Jalaskoski prin separarea de copiii săi, de 10 și 11 ani la vremea respectivă, aflați în două centre la cca. 20 km distanță unul de celălalt, prin încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, prin lipsa avocatului alocat din oficiu pentru copii, prevăzut de legislația finlandeză. 

După întâlnirea cu Ambasadoarea Finlandei, am avut o întrevedere cu Ministrul de Externe, domnul Teodor Meleșcanu, în care i-am propus să fie folosiți studenți voluntari care să cunoască limba țării ca translatori în astfel de cazuri, când sunt și procese pe rol, și să fie înființat un fond de asistență juridică nu doar pentru românii care riscă pedeapsa cu moartea, ci și pentru astfel de cazuri în care le sunt luați copii. Părinții în cauză au nevoie de ajutorul statului român pentru că în multe cazuri nu-și permit un avocat. Ministrul Meleșcanu mi-a spus că ideea este bună, dar din păcate nimic nu s-a întâmplat. 

Ca urmare, văzând că situația familiei Smicală se înrăutățește, am solicitat autorităților finlandeze să efectuăm o vizită de lucru în Finlanda, la nivel parlamentar, în vederea clarificării și soluționării acestui caz în interesul copiiilor, luând în considerare obiectivul Comisiei de a-i sprijini și proteja pe cetățenii români din afara granitelor. Din păcate, a existat o mare reticență a părții finlandeze de a discuta despre acest caz și foarte greu a fost agreată o deplasare a unei delegații de parlamentari ai comisiei în Finlanda, în perioada 30 mai-1 iunie, în cadrul căreia am avut întâlniri cu reprezentanți ai Ministerului de Justiție, Ministerului Afacerilor Sociale și Sănătății, Primăriei Tampere, Serviciului Social și Ministerului Afacerilor Externe. (...)

În perioada 30 mai - 1 iunie 2017 m-am deplasat în Finlanda, în cadrul unei delegații a Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din Camera Deputaților pentru a discuta cu autoritățile despre cum funcționează sistemul finlandez de protecția copilului și cazul mamei căreia i-au fost luați cu forța doi copii și plasați în două instituții separate. 

Am avut discuții cu reprezentanți ai Ministerului de Justiție, Ministerului pentru Afaceri Sociale și Sănătate și ai Serviciului social din Tampere, în cadrul cărora am ridicat mai multe probleme legate de cum este definit interesul suprem al copilului în legislația finlandeză și de ce nu poate fi justificată despărțirea fraților prin acesta. 

În context, am reamintit autorităților finlandeze de articolul 12 din Convenția ONU privind drepturile copiilor, care obligă statele să garanteze copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra locului unde vrea să trăiască. În legătură cu audierea copiilor în procesul administrativ, mi s-a răspuns că aceasta nu se face în general pentru minorii sub 12 ani, deși legea nu interzice. Între timp, Mihai Smicală a depășit vârsta de 12 ani și totuși i se refuză audierea și exprimarea opiniei, în ciuda legii finlandeze care prevede acest drept, și a cererii formulate de el către Curtea Supremă Administrativă, instanța competentă să supravegheze serviciul social. Este un abuz inacceptabil!”, a explicat deputatul Matei Dobrovie într-un articol publicat în ziarul Adevărul.

Mărturia lui poate fi citită integral AICI.