Deputatul PNL Daniel Gheorghe a fost singurul politician prezent, sâmbătă, la „Marșul pentru viață 2017” din București. 

Pe scena amplasată în Parcul Tineretului, deputatul liberal, cunoscut ca un apărător al valorilor creștine, a rostit un discurs pro viață și pro familie, amintind că România, o țară profund creștină, a devenit campioană europeană la numărul de avorturi. Dacă vom cultiva avortul în continuare, această națiune va fi distrusă până la capăt, a spus Daniel Gheorghe, care consideră că problema crizei de sarcină trebuie să devină o prioritate națională.

Deputatul liberal spune că în primul rând, este nevoie de educație, prin care oamenii să înțeleagă că avortul nu e o metodă terapeutică, ci mai degrabă cauza unor traume.

Redăm mai jos discursul integral al deputatului liberal:

„Susțin cu toată puterea mea această cazuză a vieții. Felicit pe cei care sunteți prezenți și pe organizatori și pe reprezentanții cultelor religioase care au vorbit foarte frumos despre ceea ce înseamnă viață. Toate drepturile despre care vorbim astăzi provin din dreptul la viață. Dacă vom citi Constituția Statelor Unite sau Carta Universală a Drepturilor Omului, vom vedea cum tot ceea ce înseamnă drepturi și libertăți umane, personale și cetățenești derivă din dreptul fundamental la viață. A rupe omul de acest drept la viață este un act total inuman și un act anti-creștin. 

De asemenea, în istoria noastră nu trebuie să uităm un fapt: această cultură împotriva vieții a fost inoculată de regimurile de tip totalitar. Practica avortului a fost introdusă prima dată de Lenin în Rusia sovietică, de Hitler în Germania nazistă și în România comunistă, în 1957, în timpul dictaturii bolșevice, de către cei care veniseră pe tancurile sovietice și au impus regimul criminal comunist, cei care ne-au băgat bunicii și străbunicii în închisori. Așadar, nu există nimic democratic în a susține și a dezvolta, a prolifera și a promova ceea ce înseamnă avortul.

 

Așadar, atunci când susținem viața trebuie să facem diferența, să ne gândim la ceea ce înseamnă omul în esența sa, omul care are acest drept fundamental la viață. Iar această ideologie, îmi permit să spun antiumană, a avorționismului, vine și ne spune că acest copil nenăscut este un fetus, ca și cum am vorbi de larva unei insecte. Apoi, se vorește foarte despre drepturi, de decizia asupra propriului trup, dar uităm un aspect:libertatea personală, libertatea de a face tot ce-ți dorești cu propriul trup presupune și responsabilitate.

 

Nu putem rupe libertatea de responsabilitate. Așadar, dacă am avea în casa noastră o altă persoană, cum este acest copil nenăscut, nu am putea, conform legii și moralei, să dispunem de viața sa, de drepturile sale, de libertatea sa. Așa este și în această situație. Este foarte important să înțelegem ceea ce este astăzi criza de sarcină. România are dreptul să transforme această situație într-o prioritate națională, pentru că  reprezintă o problemă de securitate națională și o chestiune din care derivă marea criză morală și spirituală în care ne adâncim. Este păcat ca o țară profund creștină, ca o țară de oameni buni, cu frica de Dumnezeu, cu oameni crescuți și educați cu valorile familiei, să fie campioană europeană în ceea ce înseamnă avortul.

 

Cred că în acest moment este nevoie de investiții substanțiale în ceea ce înseamnă prevenirea crizelor de sarcină. Vedem de foarte multe ori cum acești oameni nu au acces la informații, la resursa medicală care ar putea să îi ajute să depășească această situație. Din păcate, astăzi în România este neglijată această investiție. Avem nevoie în primul rând de educație, prin care să înțelegem că avortul nu e o metodă terapeutică și că este cauza unor traume. Avem nevoie de un sistem de sănătate care să țină la ceea ce înseamnă drepturile copilului nenăscut și drepturile mamei cu adevărat. Avem nevoie de centre care să aibă trei paliere:  palierul medical, palierul spiritual, reprezentat de teologi și de Biserică, și  palierul psihologic.

Mă tem că lipsa acestor măsuri de educație și de sănătate reprezintă una dintre cauzele pentru care România a devenit un exemplu negativ în ce privește criza de sarcină.

 

Haideți să avem curaj și să mărturisim, să îndrăznim și să spunem lucrurilor pe nume: este timpul să acționăm, este timpul  să apărăm viața și să nu mai cultivăm aceste practici care, de fapt, duc la tragedii și la dărâmarea eșafodajului moral al unei nații. Să ne gândim la ceea înseamnă pentru mame, pentru familii, această criză.

 

Să dea Dumnezeu să avem parte de o Românie care să nu mai fie campioană la avorturi și de o Românie în care drepturile copilului nenăscut să fie cu adevărat respectate. Nimic nu e mai barbar decât să calci în picioare și să nu respecți dreptul la viață al tuturor, indiferent dacă sunt tineri, bătrâni, bolnavi sau sănătoși, dacă sunt în burta mamei, dacă sunt copii sau oameni în toată firea. Să dea Dumnezeu să avem o Românie care să-și regăsească valorile morale și să se îndepărteze de acest flagel cumplit al avortului, care a distrus destine și a ucis pe jumătate o națiune. Dacă vom cultiva avortul în continuare sunt convins că această națiune va fi distrusă până la capăt.”