Cât rost, în decizia de clasare a dosarului revoluției! Cât mesaj, pentru cine îl poate pricepe! Și cât de logică, până la urmă, închiderea poveștii!

 

Aveam 13 ani și un pic în decembrie ’89. Mă văd și acum fugind în șlapi, din fața blocului, "la revoluție”. Culegând cartuşe din Calea Girocului, holbându-mă la tancul ăla ars, cu şenilele rupte sau la bărbaţi în toată firea plângând în trenul de gărzi patriotice ajuns în Gara Mică a Timișoarei. Ascultând seara, de sub geam, răpăitul gloanţelor ce loveau tramvaiele transformate în baricadă, pe linia lui 9. Mă văd şi acum. Atâta doar… că acum chiar nu mai am niciun motiv să-i zic "revoluţie”. Ci mai degrabă "lovitură de stat în formă continuată”, vorba lui Marian Munteanu.

 

Fiecare vede ce vrea şi ce poate în evenimentele acelui decembrie. De necontestat sunt morții, răniții și revolta sinceră a semenilor tăi. Plus un șir prea mare de constatări pe care le putem face cu ușurință fiecare dintre noi. Şi aş începe cu o tristă observație a unui prieten, în faţa unei fotografii cu faţada Operei din Timișoara acelor momente, plină de pancarde cu nume de fabrici aduse de muncitorii care participau la evenimente: "Ce ironie… toate aceste fabrici s-au desființat imediat după Revoluție. Praful s-a ales de ele…” Da, aşa este.

 

Mai mult- până în ’89, aveam aproape zece milioane de angajaţi. Acum avem puţin peste patru milioane. Cu şomajul pare că stăm bine- e doar vreo 7 %. Dar asta fiindcă nimeni nu ia în calcul milioanele de români plecate la muncă în străinătate, de exemplu… Şi ce rezultă de aici? Că o ţară capabilă să concureze economic a fost anihilată aproape complet. A devenit piaţă de desfacere, iar forţa sa de muncă a fost nomadizată. Apoi, să deschidem larg ochii la context. În doar câteva luni, s-a prăbuşit tot blocul estic. Atributul de "spontan” pur şi simplu nu se asortează cu fenomenul… Evident, au existat nuanţe. În unele locuri s-a purtat catifeaua, în altele bucăţile de zid. La noi, a curs sânge. Şi tare mă tem că socotelile erau făcute să curgă mai mult…

 

De câte ori aţi pus în acelaşi gând "revoluţia” de la noi, devastatorul război iugoslav, conflictul de pe Nistru dintre moldoveni şi ruşi, evenimentele de la Târgu Mureș şi mineriadele? Absolut întâmplător bănuiesc că este şi faptul că puterea a ajuns în mâinile unora din eşalonul secund al sistemului. Sau că ne-am pus galopant pe făcut datorii externe. Sau că au fost semnate cu atâta lejeritate programele PSAL, că sistemul de educaţie şi sănătate se afla într-o continuă cădere liberă!

 

Și pentru că tot veni vorba de mineriade, readuse în actualitate de evoluția din ultimele zile, dati-mi voie să vă fac o mărturisire: pe mine momentul ăsta mă înțepenește iremediabil în fața Proclamației de la Timișoara. Poate tocmai fiindcă ea este cea care i-a animat pe "golanii” din Piața Universității. Dincolo de ignorarea voită a celebrului punct 8, dincolo de romantismul și naivitatea care astăzi poate nu ne mai sunt atât de specifice, dincolo de patima cu care au fost scrise cele 13 puncte ale Proclamației!

 

Nu vreau să complic scriitoricește acest articol: voi cita paragrafele Proclamației care mă frământă mai abitir ca niciodată în fața evenimentelor din ultimele zile şi vă voi spune, după fiecare, din ce motiv o face…

 

"Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominaţie prin învrăjbirea claselor şi categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei "luptei de clasă” s-au urcat la putere bolşevicii în 1917, pe acelaşi temei, nomenclatura comunistă română a instigat după 1944 o clasă socială împotriva alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai uşor terorii. Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii…”

… pentru că mi se pare că suntem în continuare supuşi terorii, una dintre metode fiind chiar dezbinarea societăţii şi instigarea unora împotriva altora: angajați-pensionari, angajaţi la stat-angajați la privat, doctori-restul lumii, popi-enoriași, români din diverse regiuni, unii împotriva altora, când ar avea atâtea motive să fie mai uniţi ca niciodată!

 

"Deşi milităm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care îşi au neajunsurile şi inechităţile lor. Suntem însă categoric în favoarea ideii de iniţiativă particulară… Considerăm constructivă ideea, mai radicală, a privatizării prin împroprietărirea tuturor lucrătorilor unei întreprinderi cu un număr egal de acţiuni, statul urmând să păstreze numai acel procent de fonduri care să-i asigure controlul activităţii. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrătorilor şanse egale de prosperitate.”

… pentru că mă gândesc la Norvegia sau la alte exemple în care NU ne-am transformat. Pentru că astăzi, concernele occidentale şi cozile de topor cu care s-a făcut blatul ne-au luat aproape tot. Pentru că am ajuns să permitem străinilor şi cumpărarea pământului de sub propriile noastre picioare. Pentru că ideea de iniţiativă privată a românului simplu, curat şi bine intenţionat, a fost pur şi simplu anihilată de marii dirijori ai naţiei din ultimul sfert de secol… Pentru că nu există şanse egale de prosperitate în mod real.

"După căderea dictaturii au fost invitaţi în ţară toţi românii plecaţi în exil, pentru a pune umărul la reconstrucţia României… Exilul românesc înseamnă sute de profesori eminenţi care predau la cele mai mari universităţi din lume, mii de specialişti preţuiţi la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificaţi în tehnologiile cele mai avansate. Să fim mândri de ei şi să transformăm răul în bine, făcând din tristă şi dureroasă diasporă românească o forţă înnoitoare pentru România. Timişoara îi aşteaptă cu dragoste pe toţi exilaţii români. Sunt compatrioţii noştri…”

… pentru că am făcut din trista şi dureroasa diasporă românească una mult mai numeroasă şi mai tristă… Pentru că noţiunea de compatriot a fost, pur şi simplu, asasinată.

 

 "… Timişoara este un oraş românesc şi european… Invităm pe toţi şovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timişoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranţei şi al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casă a Europei.”

… pentru că de prea multe ori, toleranţa este alimentată doar în anumite direcţii. Pentru că văd prea puţin respect din partea celor cu care împărţim "Casa Europei”. Pentru că sunt prea mulți purtători de șovinism în casa noastră, România, care acționează împotriva ei! Pentru că prea asist la o subterană şi constantă negare a caracterului românesc dar (culmea!) şi european al oraşului meu… Timişoara este prea des "mica vienă” şi prea rar ea însăşi, proslăvind prin gura unor farisei nişte vremuri moarte, purtătoare de multe vinovăţii!

 

"… Timişoara este hotărâtă să ia în serios şi să se folosească de principiul descentralizării economice şi administrative…”

… pentru că există mizerabili care în spatele acestei idei au desenat deja, frecându-şi mâinile, steaguri cu cruci albe pe fond verde sau cu un tricolor dat peste cap, purtând diverse simboluri străine de statul național, unitar și indivizibil pe care teoretic îl ducem prin istorie. Pentru că există nemernici care murmură deja "graniţa la Orşova” sau indivizi care ne detestă pe noi, românii, atât de mult, încât se gândesc că ar fi bună o colonizare a Banatului cu buri sud-africani, olandezi sau suedezi, dacă şvabii tot au plecat… Pentru că nişte neica-nimeni îmi înjură naţia şi ţara din spatele acestei idei, visând că îmi vor mânca mie şi ţie banii, din fotoliul de ales într-un viitor parlament regional…

 

"… Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socială şi naţională, cultul personalităţii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninţările telefonice şi scrise şi toate celelalte metode comuniste de constrângere să fie practicate în văzul lumii…nu acesta a fost idealul Revoluţiei de la Timişoara…”

… pentru că asta parcă a fost scrisă acum câteva secunde.

 

Fraților...revoluție a fost în mințile și inimile noastre. Pe tabela de marcaj, rămâne deocamdată consemnată o categorică victorie a loviturii de stat. Nici că se putea dovadă mai clară decât clasarea dosarului! Cine este autorul?

Priviți în jur, e lesne de înțeles...