Azi-dimineață a trebuit să scutur de zăpadă brazii din curte, ramurile păreau să cedeze sub greutate, forsițiile înflorite păreau, de asemenea, să aibă nevoie de ajutor. Mai încolo, în livadă, corcodușii și piersicii au florile ascunse de zăpadă, nu vom mânca nici corcodușe și nici piersici în acest an. Zăpada de aprilie este ceva cu totul neașteptat în orașul în care trăiesc, se pare că este o consecință a încălzirii globale. 

Nu este corect politic să mă plâng prea tare căci este onorabil, este o dovadă de civism să luptăm împotriva încălzirii globale distrugând voios întregi ramuri ale economiei, distrugând ocupații tradiționale, tot conștiința civică și același mod în care înțelegem știința ne spun să folosim un virus gripal pentru a distrugere libertatea.

Dacă pentru familia mea este un mic inconvenient faptul că accizele și subvențiile cresc costul energiei pe care o folosim pentru automobile sau pentru a ne încălzi, pentru majoritatea oamenilor din jurul meu aceste costuri fac ca în case să fie mai frig decât ar fi fost în absența taxării punitive a energiei, taxele și accizele fac să ne gândim de două ori înainte de a porni la drum cu mașina. 

Zeci și sute de mii de slujbe s-au pierdut datorită taxării punitive a energiei, minele s-au închis, termocentralele s-au oprit lăsând fără pâine oameni care munceau cinstit, lăsând în frig orașe întregi. Dacă termocentrala Mintia este deja istorie, dacă minele de cărbune din Valea Jiului sunt practic cu toate închise, în aceste zile suntem martorii agoniei Complexului Energetic Oltenia împins spre faliment de obligația de a da bani pe certificate de carbon. Oricât de greu ar munci oamenii care lucrează în exploatările de cărbune sau în termocentrale, aceștia nu au practic nici o șansă să-și salveze locurile de muncă, banii le sunt extorcați prin mecanismul certificatelor de carbon. 

Mai sus nu am putut folosi verbul a cumpăra sau a achiziționa certificate de carbon căci cumpărăm sau achiziționăm atunci când există relații de piață liberă. În cazul certificatelor de carbon – oricât s-ar mima contrariul – nu există piață. Există companiile conectate politic care absorb banii contribuabililor pentru produce produse nevandabile și așa zisele certificate de carbon precum și victimele extorcării care sunt nevoite să dea bani pe certificate pentru a fi lăsate să muncească. Să vedem mai jos cum funcționează mecanismul implacabil care ne distruge economia.

Domnul Elon Musk a devenit într-una din zilele trecute din nou cel mai bogat om din lume, a mai deținut prima poziție și pe la mijlocul lunii ianuarie dacă-mi amintesc bine. De la începutul anului se află în competiție cu diverși alți potentați pentru prima poziție în clasamentul celor mai bogați oameni din lume. Sumele deținute de dl. Musk sunt practic abstracte, dincolo de înțelegerea omului obișnuit, Regina Angliei fiind săracă dacă-i comparăm averea cu cea a domnului Musk. Sunt printre cei care cred că este moral și bine mai ales pentru omul simplu ca cei mai inovativi și productivi dintre noi să acumuleze averi fabuloase, pe o piață liberă acestea sunt expresia binelui ce l-au făcut semenilor lor căci pe o astfel de piață schimburile sunt voluntare, fiecare participant la schimb având ceva de câștigat de pe urma tranzacției. Să vedem însă dacă acesta este cazul domnului Musk. Am arătat în altă parte că dl. Musk este unul dintre pricipalii beneficiari ai efectului Cantillon, că prosperitatea acestuia este asigurată de mecanisme financiare pe care nu le voi discuta aici. Să vedem însă ce produce dl. Musk dincolo de porcușori cu sârme pe creier sau mașini abandonate în spațiul extraterestru. 

Averea domnului Musk este justificată de Tesla, o companie listată la bursă ce produce mașini electrice. Tesla o companie ce produce sub 1% din mașinile existente pe piață deși are o valoare mai mare decât primii nouă mari producători de autovehicule (sic). Este de menționat că achiziția unei mașini electrice este subvenționată cam peste tot în Occident, din Statele Unite și până în România, aceasta însemnând că deși statul folosește banii plătitorilor de taxe pentru a subvenționa achiziționarea unei mașini Tesla, oamenii tot refuză să o cumpere, procentul deținătorilor unei mașini Tesla fiind de 1%. Spre exemplu în România programul Rabla Plus oferă aproximativ 10.000 euro pentru achiziția unei mașini electrice, aceștia sunt banii plătitorilor de taxe inclusiv bani munciți de oameni care fac competiție pe piața auto producătorilor de automobile electrice. Iar dacă nu vinde mașini ce vinde totuși Tesla? Datele ne arată că Tesla pierde bani din vânzarea mașinilor, dar face bani din certificate de carbon. Cu alte cuvinte, pentru că mașinile produse de Tesla par să nu producă bioxid de carbon după ce au fost fabricate, Tesla poate pretinde bani pentru cantitatea negativă de bioxid de carbon unor companii a căror activitate generează bioxid de carbon. Politicienii vor zero emisii de carbon, aceasta înseamnă că fiecare om care consumă energie fosilă va trebui să plătească dreptul de a o consuma unuia care  preferă să nu consume astfel de energie. Într-un mod cu totul similar oamenii care muncesc în mină sau în termocentrală sunt extorcați de bani de deținătorii de turbine eoliene sau panouri solare. Pentru ca farsa energiei așa zis regenerabile să fie completă producătorii acestor forme de energie sunt subvenționați de stat în vreme ce producătorilor tradiționali li se condiționează banii de care au nevoie pentru plata birurilor, adică pentru plata certificatelor de carbon, de îndeplinirea obiectivelor corect politice ce presupun renunțarea la arderea carbonului. Cum ar putea oare o termocentrală ce arde cărbunele produs în apropriere să nu mai ardă carbon?! 

Dacă schimbul pe piața liberă l-au făcut pe domnul Ford bogat și pe omul simplu mobil și prosper piața corect politică a certificatelor de carbon îl face pe domnul Musk să atingă nivele de bogăție inimaginabile domnului Ford fără să fi produs ceva în vreme ce omul simplu își pierde atât mobilitatea câștigată pe vremea domnului Ford cât și prosperitatea. 

Nu putem să facem ceva cu adevărat util cu o mașină electrică, astfel de vehicule sunt jucării bune pentru personaje ce n-au muncit vreodată ceva serios după cum nu putem să folosim cu adevărat energia intermitentă a vântului sau a soarelui. Duba amărâtă care ne transportă bunurile de care avem nevoie zi de zi are nevoie de un motor cu ardere internă, nu este o mașină electrică, curentul pe care-l consumăm în industrie sau în vreo altă activitate productivă nu poate fi asigurat de vânt sau de soare ci este asigurat tocmai de minierul care scoate cărbune și de muncitorul din termocentrală. Nu putem să oprim strungurile atunci când sunt nori pe cer sau atunci când s-a oprit vântul. Cum de ne-am pierdut bunul simț pentru a crede altminteri?    

James Watt a fost cel care a făcut primul motor cu abur, motorul ce a stat la baza revoluției industriale. Domnul Watt ne-a învățat să ardem cărbune pentru a ne ușura munca. De-a lungul celor 200 de ani ce-au urmat am îmbunătățit invenția lui Watt, am extins-o dar am continuat să facem cam același lucru pentru a ne face munca mai ușoară: am convertit carbonul în energie, am transformat carbonul din zăcămintele de resturi organice cu ajutorul oxigenului atmosferic în bioxid de carbon. Cărbunele, petrolul, gazul metan sunt rezervoare de carbon, reprezintă lumea vegetală descompusă anaerob, carbonul fiind unul dintre elementele chimiei organice, unul dintre elementele chimice indispensabile vieții. Bioxidul de carbon atmosferic este hrana lumii vegetale, faptul că în trecut vegetația era mai abundentă decât cea din prezent este datorat concentrațiilor istorice mult mai mari de bioxid de carbon din atmosfera terestră comparativ cu cele din ziua de astăzi. Diferența dintre vegetația relativ săracă a zilei de azi și cea luxuriantă din trecut este dată tocmai de rezervele imense de vegetație descompusă anaerob - de rezervele de carbon adică - aflate în subsol. Cum de-am ajuns să vedem în bioxidul de carbon o amenințare, asta deși producătorii de verdețuri știu că dacă au în sere o concentrație mărită de bioxid de carbon plantele le cresc mai repede și mai viguroase? Cum de-am ajuns să credem contrariul realității atât de ușor demonstrabile științific?

Animalele, mașinile de tot soiul dar chiar și noi oamenii funcționăm arzând carbon în oxigen atmosferic. Aceste arderi ne fac să fim calzi, aceste arderi ne dau energie. Atunci când transformăm în crimă ce trebuie răscumpărată cu bani grei funcționarea motoarelor domnului Watt, domnilor Otto sau Diesel atacăm modul în care ne funcționează propriul organism. Primul pas – nu neapărat rău – a fost că i-am pus Termocentralei Mintia filtre, acum funcționarea acesteia e practic interzisă de noua știință. Știm ce li se întâmplă verilor noștri – termocentralele sau motoarele cu ardere internă funcționează identic cu noi din punct de vedere energetic - am ajuns să purtăm noi înșine filtre obligatorii și să calculăm amprenta de carbon a noilor noștri născuți. Știm ce i s-a întâmplat termocentralei, cred că ar fi timpul să fim cu băgare de seamă.