Nikola Brindley, o fostă asistentă dentară în vârstă de 36 de ani, era obișnuită cu protocoalele medicale. În iulie 2021, când i s-a cerut să se vaccineze cu serul AstraZeneca, a acceptat fără nicio reținere. La doar câteva ore distanță, Nikola lupta pentru viața ei într-o unitate de primiri urgențe, în timp ce o reacție alergică violentă îi bloca sistemele vitale. Deși a supraviețuit, viața ei de dinainte a dispărut: astăzi suferă de dureri cronice, ceață cerebrală și oboseală extremă care o obligă să folosească un scaun cu rotile. Copiii ei, de opt și unsprezece ani, au devenit oficial îngrijitorii propriei mame.

Datele Agenției de Reglementare a Medicamentelor (MHRA) din Marea Britanie indică sute de mii de raportări de efecte adverse serioase pentru cele trei vaccinuri principale (AstraZeneca, Pfizer și Moderna), incluzând mii de decese suspectate a fi corelate cu administrarea acestora. Deși aceste raportări nu reprezintă o dovadă automată a cauzalității, volumul lor ridică semne de întrebare legitime.

Modul în care autoritățile gestionează aceste cazuri variază dramatic de la o țară la alta. În Japonia și Coreea de Sud, statul a recunoscut oficial o gamă largă de afecțiuni post-vaccinare, de la inflamații cardiace la pierderea auzului, oferind compensații zecilor de mii de persoane afectate. În schimb, în Marea Britanie sau Statele Unite, procesul este mult mai anevoios.

Nikola Brindley povestește că, deși autoritățile britanice au recunoscut că starea ei a fost cauzată de vaccin, cererea de despăgubire i-a fost respinsă pe motiv că nu este „suficient de invalidă”. Sistemul britanic impune un prag de dizabilitate de minimum 60% pentru a acorda sprijin financiar, criteriu pe care 98% dintre solicitanți nu reușesc să îl atingă.

Cercetătorii au început să descifreze mecanismele unora dintre aceste reacții. Cel mai cunoscut efect advers, tromboza cu trombocitopenie (VITT) – cheagurile de sânge asociate în special cu AstraZeneca – a fost corelat recent cu anumite vulnerabilități genetice rare ale pacienților. Alții s-au confruntat cu miocardite sau pericardite, în special după vaccinurile de tip mRNA, existând ipoteza că fragmente din proteina „spike” ar putea declanșa reacții imunitare anormale.

Există însă și cazuri mai complexe, precum cele de sindrom Guillain-Barré sau artrită reactivă, care au lăsat pacienții cu sechele neurologice și autoimune pe termen lung. Akiko Iwasaki, profesor la Yale, sugerează că simptome precum ceața cerebrală și durerea persistentă ar putea fi cauzate de fragmente virale care rămân în corp sau de reactivarea unor virusuri latente, cum este Epstein-Barr, pe fondul stresului imunitar provocat de vaccin.

 

The Telegraph mai scrie că situația Nikolei Brindley nu este, din păcate, una izolată, ci face parte dintr-un șir lung de reacții autoimune devastatoare care au mutilat destine. Patrick Stacey, un bărbat de 59 de ani din Derby, s-a trezit diagnosticat cu sindromul Guillain-Barré la scurt timp după administrarea serului AstraZeneca, o afecțiune rară în care propriul sistem imunitar atacă nervii, provocându-i paralizie și slăbiciune musculară cronică.

 

Într-o situație similară se află și Faith Burke, care la doar 24 de ani și-a văzut visul de a deveni farmacist spulberat după ce vaccinul Pfizer i-a declanșat o artrită reactivă severă. Spitalizată cu articulații tumefiate și dificultăți respiratorii, tânăra a ajuns astăzi să depindă de un tratament permanent pentru tiroida distrusă de reacția imunitară violentă, suferind zilnic de dureri articulare și tulburări digestive.

 

Ambii pacienți descriu aceeași realitate crudă: deși cazurile lor au ajuns obiect de studiu pentru medici, statul îi menține într-un „purgatoriu” birocratic, refuzându-le compensațiile și lăsându-i să se lupte singuri cu o invaliditate care i-a scos definitiv din câmpul muncii.