Presa, și în special televiziunile, se află, de mai mult timp, în fruntea unor atacuri insidioase, destul de greu de detectat și, în general, neglijate de oameni, la adresa Credinței noastre în Hristos, asupra Bisericii noastre Ortodoxe, asupra preoților și asupra Prea Fericitului Părinte Patriarh. În fapt, este vorba de o adevărată ofensivă, "pas cu pas”, prin cuvinte și imagini, dusă – atenție!, pe toate canalele de televiziune! Ca să nu mai vorbim de presa scrisă și de fel și fel de site-uri. Practic, media din România este plină de tot felul de cetepei, de userei, travestiți în ziariști români. Ofensiva se duce ba prin atacuri mincinoase asupra așa-zisei "averi” a Bisericii noastre, spre exemplu, ba prin prezentarea insistentă, cu maximă acoperire, a unor fapte reprobabile, condamnabile, dar izolate ale unor preoți care au părăsit de mult calea învățăturilor lui Hristos și ale Bisericii Ortodoxe. Rezultatele, parțiale, se văd, spre exemplu, în noua generație de politicieni, care refuză Biblia dar care militează pentru spălarea creierelor și pentru o violență greu mascată și înfrânată, deocamdată. Singura speranță este că, în ciuda acestor diavoli din media și din politică, Bisericile noastre sunt tot mai pline de credincioși – copii și tineri, mulți tineri.

„Scufundarea minții oamenilor, absorbirea lor în forul conștiinței globale este faptul cu cele mai grave consecințe pentru viața creștinilor și, mai cu seamă, pentru viața Bisericii. Acest fenomen conduce la o slăbire a conștiinței dogmatice, a conștiinței privind valorile propriei credințe, a statorniciei în păzirea cuvântului lui Hristos exprimat în Evanghelie și în învățătura Bisericii, ceea ce determină îndepărtarea de Dumnezeu. Adevărurile de credință, dogmele, poruncile Evangheliei nu mai sunt percepute ca principii cu valoare absolută, indiscutabilă, ci sunt văzute într-o măsură tot mai mare din perspectiva relativismului nihilist, sunt relativizate tot mai mult până la a fi considerate, dacă nu depășite, cel puțin imposibil de pus în practică în zilele noastre și, în consecință, realități neglijabile, dacă nu chiar reformabile. Se pleacă de la desconsiderarea celor mai mici prescripții ale vieții creștine pentru ca, treptat, să se ajungă la eludarea unora din dogmele fundamentale cunoașterii lui Dumnezeu și vieții Bisericii.
Astfel, mass-media sau cuplarea la mediul global de conștiință este instrumentul ideal pentru realizarea ecumenismului sau, mai precis, sincretismului religios. Este mijlocul potrivit diluării învățăturii de credință, al globalizării religiilor, integrării lor într-un conglomerat multiform, având New-age-ul ca principal numitor comun. Fenomentul manifestat în primul rând la nivelul credinciosului de rând și mai apoi la nivelul instituțional are atât o cauză de natură sociologică, psihologică și culturală, cât și una duhovnicească.”

("Știința și războiul sfârșitului lumii” – Virgiliu Gheorghe, Institutul de Cercetări Psihosociale și Bioetică, 2016)