Dirijorul Camil Marinescu a murit luni, la vârsta de 55 de ani, după ce a fost diagnosticat cu COVID-19.

Fratele dirijorului, Ciprian Marinescu, a anunțat, pe pagina de Facebook, decesul acestuia.

„Din păcate, după o luptă de trei săptămâni cu virusul COVID-19, iubitul meu frate ne-a părăsit astăzi, la ora 6 a.m. (...) Dumnezeu să-l odihnească în pace!'', a transmis acesta. Camil Marinescu a fost dirijor principal al Filarmonicii "George Enescu" în perioada 2012 - 2019. A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, la clasa de fagot.

La dirijat a fost discipol al maeștrilor Constantin Bugeanu, Cristian Mandeal, Mihai Brediceanu și Pierre Dervaux.

A predat fagotul la Universitatea Națională de Muzică din București și, timp de 10 ani, a deținut postul de dirijor rezident la Opera Națională din București.

Din 2003, pentru trei stagiuni, a fost dirijor permanent invitat al Berliner Sinfonie Orchester, Germania. Începând cu 2002, Camil Marinescu a fost rezident în Japonia, activitatea sa internațională bucurându-se de succes în numeroase turnee în SUA, Canada, Franța, Austria, Spania, Italia, Mexic, Elveția, Rusia, Australia, China, Marea Britanie, Israel.

Dirijând atât repertoriul de teatru liric, cât și repertoriul simfonic, a fost invitat să conducă Minneapolis Opera House din Minnesota (SUA), orchestra OSM din Montreal, Westdeutscher Rundfunk - Koln, Komische Oper din Berlin, Mitteldeutscher Rundfunk din Leipzig. Cu unele dintre aceste ansambluri a realizat înregistrări de referință: opere simfonice complete de George Enescu, lucrări de Janacek, Stravinski, Bruckner, Mozart, Schubert, Beethoven, Debussy, Richard Strauss și Ravel. În Japonia a fost prezent pe scene din Tokio, Kyoto și Osaka. Cu o mare diversitate în abordarea repertoriului - de la Gesualdo da Venosa la opere de Puccini și Richard Strauss, la muzică simfonică contemporană și muzică de film și de jazz - dirijorul include în concertele sale muzica românească, contribuind la cunoașterea muzicii noastre pretutindeni în lume.

Camil Marinescu a desfășurat și o activitate pedagogică susținută, ce include cursuri de dirijat la Universitatea din Osaka și cursuri de estetică și filosofie a culturii la Universitatea din Kyoto.

De asemenea, a conferențiat pe teme de analiză muzicală și interpretare la universități din Franța, Spania, Portugalia, Germania și SUA. 

În anul 2018, Sorina Goia realiza la Radio România Cultural, sub genericul „Înapoi la Rădăcini”, un interviu de proporții epice, în care dirijorul Camil Marinescu făcea o suită de mărturisiri/destăinuiri pornite dintr-o viață întreagă dedicată muzicii.

„Vrem, nu vrem, avem nevoie de cultură și mai ales avem nevoie de religie. Drumul parcurs de umanitate de la sacrificiile umane, precum cel din Sacre du Printemps sau uciderea Ifigeniei de către tatăl său, Agamemnon, până la crucificarea lui Iisus care ia pe umerii săi păcatele omenirii e cea mai frumoasă parte a istoriei umanității.

 Eu găsesc că transmiterea culturii (nu numai de la o generație la alta, dar și pe orizontală, de la o persoană la alta sau de la un grup la altul) seamănă foarte mult cu jocul telefonul fără fir din copilăria noastră, pentru că unde dai… și unde crapă! Ți se spune una și tu – vrei, nu vrei – adaugi sau scazi ceva… schimbi o nuanță… cel puțin o nuanță, dacă nu mai mult. E posibil ca la capătul firului telefonului fără fir să nu se mai recunoască cu adevărat începutul. Religia e partea dorit neschimbătoare a culturii.

 CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII CREȘTIN?

„Noi, cu toții, suntem martorii și produsul unei evoluții umane care, ne place sau nu ne place, are la bază nevoia de "altceva”, de transcendere. Fiecare dintre noi descoperim zi de zi "cât de creștini” suntem. Un lucru e sigur: dacă ești creștin, nu poți să fii nici pasager creștin… nici pe alese… și nici din când în când, nu poți să te definești a fi creștin după bunul tău plac.  A fi creștin e un lucru cu adevărat dificil… un model de perfecțiune.”