Dizidența nu este un lucru plăcut neapărat, dar este o fază prin care mulți artiști au trecut sau trec. Mă rog, în ziua de azi avem de-a face cu un alt soi de artist, artistul care știe exact ce trebuie să spună și ce nu, și alege să nu spună decât ce știe că este bine să spună. Noul soi de artist este docil, mânat mereu de interes, fără suflet, fără păreri proprii, un executant tacit. Eu spun de obicei ce nu trebuie să spun, iar asta se lasă cu urmări, bineînțeles. Sunt blocat, închis, cenzurat, și nu doar în online. Să vă povestesc ultima experiență din Dizidența mea.

Cu aproximativ două săptămâni în urmă, primesc un telefon de la o prietenă angrenată în lumea artei contemporane. Mă întreba dacă am auzit de Lavacow. Auzisem. Lavacow este un brand dezvoltat de către Artmark din câte știu. Un soi de casă de licitațîi online, care lucrează și afară, în Londra mi se pare. Bon. Cunoștința mă întreabă dacă aș colabora cu Lavacow, știind că am rețineri în a colabora cu Artmark. Răspund totuși afirmativ.

 

Mi se comunică apoi că există un cumpărător căruia ii plac lucrările mele multși că ar dori să achiziționeze un tablou, dar că această tranzacție trebuie să se desfășoare prin Lavacow. Nici o problemă. Mi se cer câteva lucrări, le trimit pe mail, primesc confirmare de primire și mi se spune că voi fi contactat telefonic de către cei de la Lavacow pentru detaliile acestei tranzacții. Booon. Trece o zi, trec două, trec trei, mie deja îmi era clar ce se întâmplă. După 2 săptămâni, adică azi, primesc acest mail, din fotografia de mai jos.

Ce s-a întâmplat? Pot să bănuiesc. Profesionalismul celor de la Lavacow, este cum îl vedeți. Practic, nu contează că ei pierd un client, și automat bani, pentru ei contează mai mult să mă "lucreze” pe mine. Deci, cineva de la Lavacow a zis: cine mă, Hitter ăla? Nu domne!  Îi dăm la cap! Nu trebuie să se ridice! Hahahha. Vă dați seama cu ce personaje mici avem de-a face? Lumea artei este populată de astfel de mici decidenți. Domne, ei au impresia că este o maaare șmecherie să apari pe Lavacow, ai -vezi doamne- cota! Adică vinzi cu banii la vedere, poate fi oricând văzută tranzacția online, și domnee de atunci încolo, nu mai ești doar artist, ești artist "consacrat”. Prrrrtzzz. Sunt convins că persoana care dorește să achiziționeze lucrarea-lucrările, va lua legătura cu mine în privat și voi vinde fără Lavacow.

Părerile mele, politice sau nu, deranjează. Cum spune prietena mea, "sunt unii care nu au loc de mine”. Păi da, pentru că mai toți din "lumea artei” sunt dragă #Rezist. Iar eu, un Pesedist, Rus, Nazist, Neolegionar, KGBist, sunt pus la index. Eu nu am ce să caut în "lumea bună”. Hahahah! Uite unde erau democrații de serviciu. Openminzii care, nu-i așa, sunt pentru drepturile omului, libertate și alte chestii frumos colorate. Nu știu dacă decizia a venit de sus, de la deținătorii Lavacow, sau ca într-un român de Kafka un middle man neimportant a decis că eu nu trebuie să mânjesc, dragă, reputația acestei respectabile case de licitațîi. Oricum ar fi, mi se rupe! Citiți-mi pe buze: MI SE RUPE!

Prefer să nu vând prin voi, dar să îmi mențîn poziția și părerile. Eu sunt Artist, dar sunt și om. Omul din mine are părerile și ideile pe care le are. Am văzut mulți artiști care nu sunt oameni și nu le este prea bine. Am văzut însă mult mai mulți oameni, care, nu sunt, poate, artiști, dar au rămas oameni și le este foarte bine. Prefer să fac parte din categoria a doua. Mă bucur să fiu cenzurat  și să fac parte din Dizidența.

 

Ce uită acești băieți este că am mai trecut prin asta noi că popor acum 30-40 de ani. Ei uită că astfel de povești, cum este asta a multiculturalismului, a progresismului impus cu toate mijloacele, au întotdeauna același sfârșit. Vor cădea. Dizidența, dizidenții sunt un semn foarte clar că sfârșitul lor este aproape. Începem să fim NOI vs EI. Și aici întotdeauna se împute treaba. Pentru că…eu nu sunt doar eu. Eu sunt eu, plus familia, plus prietenii, plus cei care mă admiră, plus….se strâng zeci, sute, poate chiar mii de oameni. Și ca mine sunt deja tot mai mulți. Nici nu mă mai miră, dacă până și pe cei din formația de rap La Familia i-au pus la index și i-au batjocorit în toate felurile pentru că nu aderă la "valorile progresiste”.

 

Băi băieți, începeți să încurcați lucrurile. Arta este artă. Ce spun este ce spun. Cumpărătorii sunt cumpărători. Banii sunt bani. Politica este politică. Oamenii se prind tot mai mult de ce faceți și cum lucrați. Nu ne este frică, mă, de voi! Ce o să ne luați? Caii de la bicicletă? Hahaha! Dacă nu vând prin voi, vând singur. Oamenii vor să cumpere, asta e tot ce contează. Oamenii, vreți nu vreți, mă plac.

 

Eu am steaua mea norocoasă, ea va străluci cu sau fără voi.Mă bucură Dizidența, mă bucură cenzura. Înseamnă că fac bine ce fac. Vouă, în schimb, începe să va sune ceasul. Ați creat o societate bolnavă în care nu se mai înțelege om cu om. Ați creat o dictatură și oamenii întotdeauna se scutură de dictaturi. Pregătiți-vă de cădere liberă, dragilor. Eu rămân om și mai ales artist. Căci, după părerea mea, artistul așa trebuie să fie: incomod, neconform, liber.

În final, nu pot să spun decât atât: Lavă la tavă. Și dacă tot am vorbit de artă, cenzură, dizidență, va las și o lucrare de-a mea, care vorbește despre reacția mea la citirea unor astfel de vești….