Deși un ierarh de o înaltă demnitate, PS Emilian s-a confruntat în ultimii ani ai vieții cu o suferință cumplită. Acesta fusese operat pe creier în urma unei afecțiuni oncologice, însă cancerul a recidivat, aducându-i în cele din urmă sfârșitul pământesc. Cei care l-au cunoscut în ultimele luni de viață mărturisesc că, deși era vizibil afectat de operații, vorbea mai greu și se mișca cu dificultate, nu abandonase nicio clipă lupta și nici speranța, rămânând până la capăt încrezător în mila lui Dumnezeu.

Născut la data de 12 februarie 1972 în localitatea Berezeni, județul Vaslui, primind la botez numele Vlad, tânărul a simțit chemarea monahală de timpuriu. La doar 17 ani, în data de 1 septembrie 1989, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț, unde a deprins frumusețea vieții liturgice și rânduiala ascultării. Între anii 1990 și 1995 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț. În paralel, în perioada 1990–1998, a lucrat ca tipograf în cadrul Tipografiei mitropolitane TRINITAS de la aceeași mănăstire, devenind ulterior eclesiarh al lavrei între anii 1998 și 2001.

Își extinde formarea universitară urmând cursurile Facultății de Teologie din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța. Ulterior, finalizează cursuri de specializare pentru limba engleză în Republica Cehă, la Academia Ortodoxă din Vilémov în anul 2001, și în Regatul Unit, la Colegiul Teologic „Resurrection” din Mirfield, aparținând Universității din Leeds, în anul 2005. În anul 2009, își susține cu succes doctoratul în Teologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, sub îndrumarea regretatului istoric și Profesor Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române. Ulterior, a urmat o strălucită carieră universitară la Iași, Craiova și Arad, unde s-a habilitat și începuse deja să coordoneze noi generații de doctoranzi.

În timpul slujirii sale la Iași, ca referent la Centrul Eparhial, duhovnic al studenților teologi, consilier cultural și exarh al mănăstirilor din județ, a fost remarcat de Patriarhul Daniel (pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei) pentru competența și responsabilitatea sa. La 14 noiembrie 2009 este hirotonit arhiereu, fiind ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, demnitate în care a slujit până în anul 2017.

Începând cu data de 16 iulie 2017, își continuă activitatea ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Deși a slujit cu devotament în Ardeal, apropiații notează că inima sa a rămas mereu strâns legată de Iași și de Moldova natală, mediu de care îi era profund dor și unde s-a adaptat mai greu din cauza rigorilor și specificului barocului bănățean.

Dincolo de funcțiile ecleziastice și universitare, PS Emilian Crișanul a rămas în memoria celor care l-au cunoscut ca un om realist, profund firesc, cald și complet lipsit de rigiditatea pe care o incumbă uneori înaltele demnități. Istoricul Mircea Gheorghe Abrudean, de la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, mărturisește că a fost impresionat de la prima întâlnire de căldura sa sufletească, de discreția și naturalețea comportamentului său. Faptul că ierarhul se interesa mereu de familia celor din jur demonstra că era un om viu, ancorat în cotidian și empatic.

Pasionat de istoriografia ecleziastică, cunoștea în profunzime istoria monahismului românesc. Printre contribuțiile sale majore se numără un volum tulburător de dialoguri purtate cu monahii și monahiile din lavrele moldave care fuseseră scoși cu brutalitate din mănăstiri de către regimul comunist prin decretul 410/1959, o lucrare considerată de neocolit pentru înțelegerea acelei drame istorice. În activitatea sa științifică, a cultivat legături strânse cu mari personalități ale mediului academic, prețuind și admirând în mod deosebit opera unor profesori precum Valentin Ciorbea din Constanța, Felicia Dumas din Iași și George Enache din Galați.

 

În mesajul de condoleanțe transmis la slujba de înmormântare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat moștenirea spirituală lăsată în urmă de ierarh, amintind că viața omului credincios nu se măsoară doar prin numărul anilor petrecuți pe pământ, ci mai ales prin lumina harului dumnezeiesc pe care o primește, o cultivă și o împărtășește semenilor săi. În toate ascultările primite, ca monah, preot slujitor al Sfântului Altar, cadru didactic sau arhiereu, Preasfinția Sa a arătat că adevărata demnitate a slujirii nu constă în funcția ocupată, ci în fidelitatea față de Hristos și față de Biserica Sa.

Patriarhul României a adresat gânduri părintești de mângâiere Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, familiei îndurerate și în special celor patru surori ale ierarhului, obștii Mănăstirii Neamț conduse de arhimandritul Benedict Sauciuc, precum și tuturor studenților și colaboratorilor care l-au prețuit.

Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a plecat la Domnul mult prea devreme, însă lasă în urmă o operă teologică și istorică valoroasă, amintirea unui ierarh erudit și, mai presus de toate, numele unui om cu totul deosebit.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!