Actrița Carmen Galin a murit, vineri, la vârsta de 73 de ani. Cu o carieră bogată în teatru și film, în 2004 primea Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Însă, după Revoluție, a decis să se retragă din viața publică și să trăiască departe de ochii presei și de lumea pe care o iubise atât de mult: lumea teatrului.

A stat mai bine de 20 de ani departe de scenă și de spațiul public, extrem de dezamăgită de cum se luau deciziile în unele teatre imediat după 1989.

„Chiar nu puteam să suport cum i-a schimbat pe oameni acel așa-zis moment de mare răscruce, acea cotitură, când nu știau ce să facă cu libertatea și făceau numai lucruri foarte rele”, mărturisea, mulți ani mai târziu, într-un interviu, Carmen Galin.
 
În ultima sa apariție la televiziunea publică, în 2017, după marea pauză, spunea că decizia sa de retragere a fost una bună și că nu e important dacă lumea a înțeles sau nu actul său de revoltă.

Născută la 14 martie 1946, Carmen Galin a terminat Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1967. A avut o carieră importantă pe scenele  Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, Teatrului Național din Cluj-Napoca, Teatrului Mic din capitală și Teatrului Național din București.
 
A avut și numeroase roluri în filme precum „Diminețile unui băiat cuminte” (1966), „Drum în penumbră” (1972), „Tănase Scatiu” (1976), „Mere roșii”(1976), „Iarna bobocilor” (1977), „Saltimbancii” (1981), „Faleze de nisip” (1983) și „Secretul lui Nemesis” (1985).

Carmen Galin fost distinsă cu premiul Asociației Cineaștilor din România în 1981 pentru rolurile din  „Saltimbancii” și „Ana și hoțul”