ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Un articol publicat în revista American Purpose, în 2022, încuraja aliații NATO să contribuie la viitoarea investiție a americanilor în Deltă. Dar articolul, rostogolit "pe surse" de elemente adiacente Rețelei Soros din România, nu dovedește nimic ci este doar o propunere venită din capul unei foste consiliere necunoscute de la Cotroceni dublate de un oengist georgian. Bizară "dovada".
 
Articolul este semnat de românca Iulia Sabina-Joja, care se prezintă ca fost consilier al Administrației Prezidențiale dar de care n-a auzit nimeni în România, în prezent profesor adjunct la Georgetown, absolventă a celebrei școli de cadre SNSPA. Al doilea semnatar al articolului este Batu Kutelia, fost ambasador georgian în Statele Unite și secretar adjunct al Consiliului de Securitate Națională al Georgiei. În prezent, este vicepreședinte al Consiliului Atlantic din Georgia și bursier al Next Generation Leader la McCain Institute for International Leadership.  
 
Articolul invocă un proiect din Congresul SUA care este de fapt doar prezentarea arhicunoscută a strategiei americane pentru Marea Neagră, care nu are cum să încalce Convenția de la Montreux. Trimiterea la acesta a fost folosită de site-urile alarmiste sau soroșiste din România ca „dovada” că SUA se află în spatele Canalului ucrainean Bâstroe. În fapt aceasta este o dezinformare de cea mai joasă speță a sistemului vândut - INFORMAȚIA ESTE FALSĂ - FAKE NEWS - după cum demonstrează PROIECTUL în sine, care nu menționază absolut nimic despre Dunăre sau Delta Dunării.
 
Iulia Sabina-Joja este o adeptă înfocată a Ucrainei în defavoarea Republicii Moldova și a comunității românești din Ucraina. Conform unui interviu al site-ului soroșist PressHub băgat în cutia de împrăștiat fum a G4media în aprilie 2022, aceasta afirmă cu o suficiență inexplicabilă pentru o „fătucă” învârtită, cum ar zice Ion Cristoiu: Susținem Republica Moldova, dar nu și Ucraina. Iar România nu a explicat acest lucru. E bine că ne-am concentrat pe Republica Moldova, ar trebui să vedem chiar mai multă susținere acolo, pentru că Moldova este într-o situație extrem de dificilă. Dar în ceea ce privește relația cu Ucraina, susținerea este complet insuficientă militar și politic. Umanitar suntem în zona neutră”. afirmă personajul, total aberant, având în vedere că România a acordat sprijinul umanitar cel mai mare din întreaga zonă refugiaților ucraineni.
 
„Din punct de vedere al comunicării strategice, în relația bilaterală, România a problematizat aproape exclusiv situația minorităților române pe teritoriul Ucrainei, în contextul legii limbii, care a fost dată de fapt împotriva Rusiei, nu împotriva celorlalți. Nu ne poziționăm la fel de radical cu Ungaria, dar suntem pe aceeași linie și pe aceleași priorități. Și știm că Ungaria este calul troian al Rusiei în cadrul UE și a funcționat în diverse contexte politice, din 2014, pentru blocarea inițiativelor de aducere mai aproape politic și economic a Ucrainei în UE.”, mai susține „fătuca” cu tupeu din insectarul G4media.
 
G4 media și biografiile ei demne de o pagină de matrimoniale o prezintă ca „fost consilier al Președintelui României pe probleme de securitate și apărare” în perioada lui Traian Băsescu. Iulia Joja ar fi lucrat la ONU, la delegația României și la Ministerul Afacerilor Externe, se mai spune în CV-urile ei tip prezentare site de dating. În realitate, consilier cu funcție de demnitate publică pe probleme de securitate al lui Traian Băsescu a fost Iulian Fota (înjurat bine de fostul președinte după aceea). Iulia Joja nu putea fi în nici un caz „consilier al președintelui României”, cum scrie G4 ci doar angajată ca personal auxiliar la cabinetul consilierului de stat în cauză, sub directorul de cabinet care era cu totul altă persoană. La fel de înșelător se prezintă cu informația că „a lucrat la delegația României la ONU și la Ministerul Afacerilor Externe”. În realitate, conform MAE, Iulia Joja a fost timp de nouă săptămâni (și jumătate?) la „internship”, ca simplă studentă, în 2008, în cadrul Delegației României la ONU.
 
Ne-am întrebat, firesc, cum a ajuns „fătuca” Iulia Joja să facă turul lumii prin diverse birouri, fie și ca xeroxatoare cu ștaif. Am găsit astfel un Athanase Joja, membru al CC al PCR și fost ilegalist comunist, ulterior președinte al Academiei RPR. Joja a fost secretar general și apoi director în Ministerul Afacerilor Externe începând cu 1948 iar prin 1957 îl găsim ca ministru al Învățământului și Culturii RPR. O fi bunicuțul? Întrebăm și noi, nu dăm cu parul.
 
De cealaltă parte, Batu Kutelia, este vicepreședinte al Consiliului Atlantic din Georgia, filială a organizației Atlantic Council, finanțată de Fundația Rockefeller, Rețeaua Deschisă a lui George Soros, Google și Facebook, între mulți alții.
 
Sursa dezinformării care circulă în România pentru a induce ideea că SUA susțin canalul Bâstroe al Ucrainei este așadar revista American Purpose, care a publicat în data de 26 octombrie 2022 un articolaș despre necesitatea unei baze militare NATO în Delta Dunării.

Redăm mai jos articolul prezentat de media fripturistă din România ca fiind un proiect al SUA.
 
„Marți, 25 octombrie, la Berlin, președinția germană a G7 și Comisia Europeană au găzduit o conferință a experților privind reconstrucția Ucrainei. Aceasta va fi o "sarcină herculeană", a remarcat cancelarul Olaf Scholz înaintea conferinței. Dar există și o altă provocare care ne așteaptă, scrie American Purpose.

Regiunea Mării Negre, cu Ucraina în centrul ei, devine acum un punct central al securității europene. Noul Concept strategic al NATO din 2022 afirmă în mod clar importanța strategică a regiunii. Acum, Statele Unite și aliații săi au nevoie de o strategie.

Un proiect de lege introdus în această vară de senatorul democrat Jeanne Shaheen și de senatorul republican Mitt Romney a fost un pas în direcția cea bună. Acesta recunoaște că interesele SUA sunt în joc în regiunea Mării Negre și începe o conversație critică. Zona geografică cuprinde România, Georgia, Bulgaria, Moldova, Ucraina și Turcia și reprezintă o falie majoră a competiției strategice. China continuă să se întindă în regiune. O Rusie grav rănită va rămâne cu siguranță pe scenă. Iată cum poate începe o strategie serioasă (aceasta "strategie" este veche de peste un secol si nu "dovedește" nimic nou - Nota Redacției).
 


În primul rând, războiul din Ucraina a evidențiat necesitatea unei apărări puternice. Epoca gândirii slabe a zonei gri s-a încheiat. Am văzut cum ambiguitatea invită la agresiune. Statele Unite trebuie să investească într-o disuasiune regională sporită, la nivel bilateral și prin intermediul NATO. Unul dintre obiective trebuie să fie ca NATO să stabilească un sistem Anti-Access/Area Denial împotriva Rusiei în Marea Neagră. Nu mai este tolerabil ca țările occidentale să cedeze acest corp de apă vital unei sfere de influență rusești.

Până acum, atenția SUA în regiune s-a concentrat pe România, care găzduiește trei baze americane: Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii. Aceste baze asigură descurajarea regională cu dimensiuni terestre, aeriene și de informații.
 
Statele Unite ar trebui să ia în considerare o a patra bază cu o componentă maritimă în Delta Dunării, care ar permite traficul maritim pentru alte puteri occidentale și pentru România, Ucraina și alte națiuni de la Marea Neagră. O astfel de bază ar necesita o investiție din partea Statelor Unite - și contribuții din partea aliaților săi - într-o flotă mică și flexibilă în Marea Neagră, cu componente de apărare aeriană și de supraveghere.

Acest lucru ar eluda Convenția arhaică de la Montreux, care a fost semnată în 1936 de zece țări, printre care nu se numără și Statele Unite, și care astăzi permite Turciei să limiteze sau să blocheze accesul navelor de război americane și britanice în Marea Neagră. În cazul în care Convenția de la Montreaux nu poate fi înlăturată sau modificată, o flotă NATO din Marea Neagră poate opera sub pavilion românesc. România face deja investiții semnificative în marina sa militară, inclusiv prin achiziționarea de submarine, fregate și corvete. Beneficiile pe termen mediu și lung ale unei prezențe maritime intensive și ale cooperării NATO în Marea Neagră ar include noi forme de împărțire a sarcinilor, consolidând angajamentele europene sub conducerea SUA pentru apărarea continentului.

O flotă NATO la Marea Neagră ar spori cooperarea regională. Bulgaria a înființat deja un centru de coordonare navală la Varna, cel mai mare oraș al țării de pe coasta Mării Negre. De asemenea, a propus transferul centrului de coordonare maritimă al NATO la Varna din Regatul Unit. Marea Britanie și Franța, cu puterea lor maritimă, sunt cei mai probabili candidați pentru a contribui la disuasiunea maritimă a NATO la Marea Neagră.

Invazia Rusiei în Ucraina a determinat Finlanda și Suedia să renunțe la neutralitatea lor de lungă durată și să solicite aderarea la NATO. Georgia și Ucraina trebuie să adere și ele la NATO. Chiar și în această perioadă de război, pași îndrăzneți precum acordarea Planului de acțiune pentru aderare la NATO în vederea integrării în NATO ar reprezenta o schimbare strategică majoră și esențială. Ezitarea occidentală - în special a Parisului și Berlinului la summitul de la București din 2008 - a fost cea care a dus la agresiunea rusă împotriva Ucrainei și Georgiei.

Atât Ucraina, cât și Georgia vor trebui să dezvolte capacități militare cheie, cum ar fi artileria cu rază lungă de acțiune, apărarea de coastă, apărarea aeriană și puterea aeriană care să cuprindă avioane de luptă moderne. Finanțarea NATO și extinderea de către SUA a Legii privind împrumutul de leasing pentru apărarea democratică a Ucrainei din 2022 la țările din Marea Neagră care nu fac parte din NATO pot contribui la acoperirea acestor lacune și pot permite o autoapărare eficientă din partea țărilor partenere.

În al doilea rând, Inițiativa celor Trei Mări a creat un cadru unic pentru investiții strategice în Europa de Est axate pe infrastructura critică. Rusia reprezintă o problemă. De asemenea, regiunea a servit mult timp ca o arenă de concurență strategică pentru China, cu achizițiile și ofertele sale majore privind porturile (în Grecia și Georgia) și centralele nucleare (în Turcia, Bulgaria și România). Importanța regiunii pentru rutele de transport ale Chinei către piețele occidentale este semnificativă. Regiunea Mării Negre este singura rută terestră a Chinei către Europa care evită teritoriul rusesc. Ucraina prezintă, de asemenea, un interes strategic deosebit pentru China: China a cumpărat primul său portavion din Ucraina, precum și 10 % din suprafața sa agricolă, și a licitat pentru o importantă companie ucraineană de apărare, Motor Sich, înainte de invazia rusă din 2022. Statele Unite trebuie să integreze Ucraina, Moldova și Georgia în Inițiativa celor Trei Mări.

O strategie economică regională trebuie să includă o amprentă economică americană sporită în regiune, axată pe infrastructura critică, care să obstrucționeze influența chineză și rusă. Statele Unite joacă deja un rol sporit în dezvoltarea infrastructurii strategice, cu contracte pentru centrale nucleare în România și Polonia, licențe pentru companii americane în exploatări de gaze offshore în România și portul GNL din Alexandroupolos, Grecia. Un punct de sprijin economic important al SUA în Georgia - prin intermediul unor infrastructuri energetice, de transport, logistice și digitale strategice cheie - poate oferi un acces suplimentar la Marea Caspică și la Asia Centrală. Stimularea amplorii și a domeniului de aplicare a acestor investiții poate fi un început solid pentru a oferi alternative vitale în materie de infrastructuri la gambitele rusești și chinezești.

Investițiile strategice ale SUA în regiunea Mării Negre ar trebui să fie sincronizate și calibrate la nivel regional și ar trebui să includă încurajarea activă a Uniunii Europene și cooperarea cu aceasta. Prin intermediul Parteneriatului estic, Uniunea Europeană a făcut deja investiții în consolidarea instituțiilor în țările partenere de la Marea Neagră, Ucraina, Moldova și țările din Caucaz, dar poate face mai mult. UE are capacitatea de a înființa un fond de investiții pentru dezvoltarea infrastructurii în regiune, cu un accent deosebit pe reconstrucția din Ucraina. Statele Unite pot oferi stimulente strategice și pot fi un partener important pentru Uniunea Europeană în angajamentul acesteia de a dezvolta regiunea Mării Negre și de a contracara influența Rusiei și a Chinei.

În cele din urmă, Rusia a ales Marea Neagră ca regiune majoră pentru a inversa valul de libertate și democratizare de după Războiul Rece. Obiectivul principal al influenței maligne rusești este de a împiedica Ucraina, Georgia și Moldova să avanseze în transformarea lor democratică și în modernizarea economică.

Există infiltrare și subversiune în economie. Legăturile oligarhice transnaționale de inspirație rusă în sectoarele transporturilor, energiei și infrastructurii sunt omniprezente. Strategia de securitate națională a administrației Biden ar trebui să acorde o atenție deosebită dezvoltării democratice și luptei împotriva cleptocrației în cadrul unei strategii regionale la Marea Neagră. Dar dezvoltarea democratică în regiune a fost inegală și lipsită de progrese de ani de zile și din alte motive, desigur. Țările din regiune trebuie să își facă partea lor. Dacă acestea nu vor reuși să adune voința politică pentru a arăta progrese semnificative în lupta pentru statul de drept și împotriva corupției galopante, nu va fi posibilă nicio strategie regională de securitate sau durabilă. Acest lucru, combinat cu un sprijin extern sporit pentru forțele și procesele democratice, precum și cu pârghii coercitive sofisticate și precis direcționate, cum ar fi sancțiunile, ar crea o analogie politică și economică de negare a accesului și a zonei împotriva influenței maligne a Rusiei.

Câștigați războiul, investiți în pace, construiți o Europă întreagă și liberă. Este o sarcină herculeană, dar nu este prea târziu.”