ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Suveranitatea României este legată de:

- țară = arealul geografic dat de Dumnezeu unui popor;

- popor = totalitatea oamenilor care împart același teritoriu, limbă, datini, credință și istorie.

În atingerea suveranității României distingem câteva momente importante:

- momentul inițial, geto-dacic, când suveranitatea nu era atinsă de alte popoare cotropitoare și era aa cum a fost primită 

- perioada de cotropire ce către alții, în care oricum statul era divizat, dar care nu a întrerupt continutatea de neam, istorie, tradiții, religie și unitate a poporului; în această perioadă, alte popoare cărora și lor le-a dat Dumnezeu țara lor, au tot venit peste noi să jefuiască și distrugă;

- 1600, un moment de unire a statelor prin Mihai Viteazul;

- 1918 din nou un singur stat, un singur rege, Ferdinand I și România Mare reîntregită.
Liantul atingerii suveranității:

-credința, ortodoxia, BOR și BRU;

-limba, istoria, datinile, tradițiile;

-jertfa eroilor și martirilor, voința întregului popor;

-conștiința națională, patriotismul, iubirea de țară și neam.

Suveranitatea a fost inițial știrbită prin pierderile teritoriale și de material uman de cea mai înaltă calitate suferite în perioada ocupației sovietice.

Din 1989 suveranitatea se pierde accelerat și în final asistăm la ce se întâmplă astăzi, incredibilul de a o vedea atacată de către cei care ar trebui să o apere.

Spre deosebire de țară, care este dată de Dumnzeu poporului, statul este o instituțe a Corporației Internaționale, care sub pretextul că apără cetățenii, de fapt îi asuprește și vinde prin mijloace specifice și instituții de forță care lucrează mai mult sau mai puțin acoperit în slujba ocultei. Populația nu mai  este popor în ochii globaliștilor, ci un animal de experiență, proprietate numerotată prin CNP, ca pușcărișii și obiect de exploatat. 

Statul a început să lucreze fără ocolișuri în sujba globalismului, împotriva poporului denumit acum populație.
Având în vedere faptul că țara este dată de Dumnezeu poporului, țara, poporul și suveranatea nu pier oricât ar dori cineva să le fărâmițeze.

Întrebarea care vine firesc în minte este cum vom sta noi în fața Lui Dumnezeu când ne va întreba ce am făcut cu talanții țării și poporului din care facem parte? Am apărat țara și poporul din care facem parte, am fost mulțumiți de darul primit sau am fost trădători, risipitori, lucrători împotrivă, vânzători și frați cu necuratul?

Să găsească fiecare răspunsul cel mai bun cu privire la ce are de făcut cu talanții primiți!

Dumnezeu să ne îndrume și să ne dea gândul și fapta ce bună!

* Textul reprezintă intervenția dlui doctor Adrian Cacovean la Conferința de la Iași, intitulată „O perspectivă suveranistă asupra viitorului României” (VIDEO AICI), la care au participat și editorialiștii-invitați ai ActiveNews, Răzvan Constantinescu, Iulian Capsali, Pompiliu Diplan, Adrian Toni Neacșu și Gheorghe Piperea.
 
Adenda: Suveranitatea este cadoul primit de la Dumnezeu, așa cum pentru om Dumnezeu a făcut Pământul și tot universul, pentru fiecare popor Dumnezeu a dat un teritoriu din acest pământ numit țară.
 
Suveranitatea este un fel de liber arbitru al poporului de a își determina soarta în propriul teritoriu. Unii s-au limitat la a administra propriul teritoriu, alții au jefuit în jurul țării lor și au fost unii care au jefuit până la capătul pământului și vor să dicteze în toată lumea că ei așa au înțeles, că numai ei contează iar restul sunt carne de tun.
 
Divagațiile în ale sfere care nu țin de suveranitate sunt rătăciri și este bine să fie catalogate corect pentru a nu dilua sau duce la polemici în afara subiectului.
 
Disimularea este tot o tehnică a celor fără țară, uzurpatori ai poporului ales, ei fiind de fapt o adunătură de alt neam și altă orientare.
 
Aveți în documentul scris de mine ce înseamnă suveranitatea, nu nebunia întoarcerii la păgânism pe care o menționează în comentarii cineva și în care amestecă ieșirea de sub corporație cu ieșirea din istorie și Cartea Vieții. Ăia care apostaziază schimbă doar un drac cu altul și sar din lac în puț.