ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


O investigație amplă, bazată pe documente guvernamentale declasificate și cercetări științifice, a descoperit dovezi clare conform cărora programele americane de arme biologice au contribuit la apariția bolii Lyme, care afectează acum sute de mii de americani anual, dezvălui celebrul medic american Robert Malone.

Investigația dezvăluie un model de disimulare care se întinde pe șase decenii, inclusiv cenzurarea sistematică a cercetărilor medicale esențiale și eliberarea a aproape 300.000 de căpușe radioactive în Virginia pentru a studia modul în care se răspândesc insectele purtătoare de boli, potrivit MaloneNews.

CIA a aruncat căpușe infectate asupra Cubei

Documente declasificate și mărturii ale unui agent CIA descriu aruncarea, în 1962, a căpușelor infectate împotriva muncitorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr, ca parte a Operațiunii Mangusta, efortul administrației democrate Kennedy de a destabiliza regimul lui Fidel Castro.

Fostul agent CIA, acum în vârstă de șaptezeci de ani, le-a spus cercetătorilor că „cel mai ciudat lucru pe care l-a făcut vreodată a fost să arunce căpușe infectate asupra lucrătorilor cubanezi din industria trestiei de zahăr” folosind aeronave de transport C-123 care zburau în misiuni nocturne „aproape atingând suprafața Caraibelor, pentru a evita radarul cubanez”.

După întoarcerea din Cuba, fiul agentului, în vârstă de patru luni, a dezvoltat o febră care i-a pus viața în pericol, necesitând o intervenție chirurgicală de urgență. Șeful său din CIA l-a sfătuit să „ardă toate hainele pe care le-a luat în Cuba. ”Arde totul”, i-a spus, temându-se de o contaminare.

Desfășurarea a fost anulată când vânturile din Cuba au îngreunat livrarea precisă a încărcăturii utile, potrivit relatării agentului.

Experimente masive cu căpușe domestice

Între 1966 și 1969, armata americană a eliberat 282.800 de căpușe Lone Star radioactive cu carbon-14 în diverse locații din Virginia, de-a lungul rutelor de migrație a păsărilor. Marcajul radioactiv le-a permis cercetătorilor să urmărească răspândirea căpușelor folosind contoare Geiger pe parcursul mai multor ani.

Înainte de aceste experimente, căpușele stelatice nu au fost descoperite deasupra liniei Mason-Dixon. La câțiva ani după eliberările din Virginia, acestea au stabilit populații pe Long Island pentru prima dată. 

Mușamalizarea ”agentului elvețian”

În 2014, cercetătorii au descoperit materiale nepublicate în garajul unui om de știință decedat, Willy Burgdorfer, cel care a identificat bacteria care provoacă boala Lyme. Materialele au dezvăluit că Burgdorfer găsise un al doilea agent patogen, numit „Agentul elvețian” în probele de sânge ale pacienților cu Lyme din Connecticut și Long Island la sfârșitul anilor 1970.

Sângele pacienților cu Lyme a prezentat „reacții foarte puternice” la testarea ”agentului elvețian”, dar această constatare a fost complet omisă din studiul de referință al lui Burgdorfer din 1982, in care a identificat bacteria bolii Lyme. Cenzurarea acestei cercetări timp de peste 40 de ani ar fi putut contribui la eșecul tratamentului pacienților cu Lyme cronic.

Dr. Jorge Benach și Dr. Allen Steere, coautorii studiului din 1982, recunosc acum că cercetările asupra agentului elvețian „ar trebui efectuate”, deoarece „preocupările legate de sănătatea publică justifică o analiză mai atentă”.

Proiectul 112: Extinderea ascunsă a armelor biologice

Secretarul Apărării, Robert McNamara, a autorizat Proiectul 112 în 1962, creând ceea ce cercetătorii descriu drept un program de arme biologice „aproape la fel de amplu și secret ca Proiectul Manhattan”. Programul a implicat 134 de teste programate între 1962 și 1974, cu unități de producție capabile să reproducă 100 de milioane de țânțari infectați lunar și 50 de milioane de purici, săptămânal.

Existența programului a fost „negată categoric de armată” până în anul 2000, când o investigație CBS News a forțat recunoașterea acestuia. Documentele arată că programul a implicat „fiecare ramură a serviciilor armate și a agențiilor de informații ale SUA”, cu centre de testare care se întind pe mai multe țări.

Operațiunea Big Itch din 1954 a desfășurat cu succes 670.000 de purici din bombe cu fragmentație, dovedind că artropodele pot supraviețui desfășurării aeriene și „s-au atașat rapid de gazde”. Testul a validat armele biologice capabile să acopere „o zonă țintă de dimensiunea unui batalion și să perturbe operațiunile timp de până la o zi”.

Conexiunea Plum Island

Centrul de Boli Animale din Plum Island se află la doar 21 de kilometri de Lyme, Connecticut, unde boala a fost identificată pentru prima dată. Între 1952 și 1969, unitatea a fost administrată de Corpul Chimic al Armatei pentru cercetare în domeniul războiului biologic, înainte de a fi transferată la Departamentul Agriculturii.

Instalația „și-a desfășurat frecvent experimentele în aer liber”, cu eșecuri ale izolării, unde „animalele de testare se amestecau cu cerbi sălbatici, păsările de testare cu păsări sălbatice”. Richard Endris a întreținut „peste 200.000 de căpușe din diferite specii în pepiniere de căpușe de pe Insula Plum, colectate personal din locații îndepărtate precum Camerun, Africa”.

Fauna sălbatică se deplasa în mod regulat între Insula Plum și continent. „Cerbii din Lyme înotau în mod regulat până la Insula Plum, iar păsările locale zburau acolo pentru a se hrăni cu insecte”, creând căi directe pentru ca agenții patogeni de laborator să ajungă la populațiile sălbatice.

Cronologia apariției bolilor

Regiunea Long Island Sound a cunoscut o epidemie fără precedent de boli transmise de căpușe începând cu 1968:

1968: Primele cazuri de babesioză umană din estul SUA apar in Nantucket

1968: Febra pătată a Munților Stâncoși apare în regiunea Cape Cod

1970: Sute de cazuri de febră pătată a Munților Stâncoși sunt documentate pe Long Island

1972: Primele 51 de cazuri de artrită Lyme documentate în Old Lyme, Connecticut

„Până în anii 1990, capătul estic al Long Island avea de departe cea mai mare concentrație de boală Lyme”, potrivit unei analize. „Dacă ați desena un cerc în jurul zonei lumii puternic afectate de boala Lyme, centrul acelui cerc era Plum Island.”

Confesiunile criptice ale lui Burgdorfer

Willy Burgdorfer, care a descoperit bacteria bolii Lyme în 1982, și-a petrecut mare parte a carierei dezvoltând arme biologice transmise de căpușe, înainte de a trece la cercetarea civilă. Într-o mărturie video din 2013, el a confirmat participarea la cercetarea armelor biologice și „a insinuat că a existat o eliberare accidentală de un anumit fel”.

După ce camerele de filmat au încetat să mai filmeze, „Willy ne-a spus zâmbind: «Nu v-am spus totul». Dar oricât am încercat, nu am reușit să-l facem să spună mai multe”. Înainte de moartea sa, în 2014, a lăsat un bilet în care spunea: „Mă întrebam de ce cineva nu face ceva”.

În 2007, când autorii unui documentare au încercat să-l intervieveze pe Burgdorfer, un ”om de știință guvernamental a bătut la ușă” cerându-i să asiste la acest interviu”, indicând îngrijorarea autorităților cu privire la dezvăluirile pe care le-ar fi putut face.

În 2019, Camera Reprezentanților a adoptat un amendament care impunea Pentagonului să investigheze dacă armata „a făcut experimente cu căpușe și alte insecte în vederea utilizării lor ca arme biologice între anii 1950 și 1975” și dacă vreunul dintre acestea a fost „eliberat în afara vreunui laborator, accidental sau prin proiectarea unui experiment”.

Amendamentul a fost inspirat de „o serie de cărți și articole care sugerează că s-au efectuat cercetări semnificative în unități guvernamentale americane, inclusiv Fort Detrick, Maryland, și Plum Island, New York, pentru a transforma căpușele și alte insecte în arme biologice”.