Resemnarea, bunătatea, îngăduința și îndurarea sunt desigur virtuți creștine majore. În proximitatea neroziei trebăluitoare, a prostiei îngâmfate, a răutății, fățărniciei, nedreptății strigătoare la cer, a nepăsării de durerea și nevoia altuia, a ticăloșiei, nemrniciei, fomalismului încrâncenat și cinic, a setei de sînge, a vrălmășiei nepotolite, creștinul se cuvine să urmeze pilda Domnului și Învățătorului său și să se umple de sfântă mânie. (N. Steinhardt)

Politruci pentru că nu sunteți altceva decât niște comisari și instructori politici ai iadului și nu meritați numele de reprezentanți ai neamului omenesc.
Mafioți, căci pentru tâlhării ați intrat în politică, cu tâlhării v-ați ocupat și la rândul vostru, sunteți în slujba mafiei bancare globaliste, sluga directă a stăpânului legiunilor întunericului și tuturor mafioților lumii acesteia.

Dragii mei, cu toții cei pomeniți aici, mincinoși, lacomi, lași, nerecunoscători, hoți, tâlhari, jefuitori, nemernice slugi, criminali, am pentru voi o veste rea și o veste bună.
Vestea rea: pentru că nu mor caii, când vor câini turbați ca voi, cu toate eforturile stăpânului vostru, a legiunilor sale și slugilor sale, făcute de 2000 de ani încoace

Hristos a Înviat!

și prin moartea și Învierea lui, putem învia și noi.

A Înviat, Învie și va Învia în fiecare an, în fiecare duminică și în fiecare Sfântă Liturghie din orice altă zi.

A Înviat, Învie și va Învia pentru fiecare zi, pentru fiecare om, pentru totdeauna.

A Înviat și a deschis drumul îndumnezeirii omului, așezându-l cu trupul lui omenesc alături de Dumnezeu.

Și așa cum fariseii și saducheii de acum 2000 de ani, răstignindu-L pe Hristos, au făcut de fapt, în ticăloșia lor, ca planul Sfintei Treimi de deschidere a drumului către mântuire pentru oameni să se împlinească, tot așa și voi, farisei și saduchei handicapați și zeloși ai zilelor noastre, prin acțiunile voastre samavolnice și criminale împotriva poporului român și cu precădere împotriva creștinilor, i-ați ajutat de fapt pe aceștia din urmă.
Așa că, deocamdată, și pentru oricând în viitor, geaba stare de urgență, geaba ordonanțe militare, geaba armată pe străzi, geaba închiderea românilor în case, geaba interdicția de a se vedea unii cu alții, geaba decimarea bătrânilor sub mincinoasa grijă de a-i ocroti.

Hristos a Înviat!

și prin El vor învia și toți cei pe care i-ați omorât, îi omorâți și îi veți omorî.
Și, uite așa, geaba închiderea bisericilor pentru credincioși, geaba încercarea de a ne rupe de Dumnezeu. Proști și ticăloși cum sunteți, credeți că decretul-pumn, ordonanța militară, pulanul, pușca sau tabul sunt mai tari decât Dumnezeu. 
Nu sunteți primii. Armate întregi de satrapi declasați au plecat spre iad cu aceleași convingeri, păcăliți de asigurările stăpânului lor și al vostru. Căruia nu-i pasă de voi. Deloc. Vă va chinui când veți ajunge pe mâna ciracilor lui, ca și cum i-ați fi fost dușmani, nu slugi nemernice.
Chiar dacă veți închide definitv toate bisericile, chiar dacă ne veți lăsa fără locuri de muncă, fără bani, fără case, chiar dacă ne veți vaccina ca pe vite în țarc, chiar dacă ne veți implanta forțat dispozitive cu care să ne țineți sub control și să renunțăm la a vorbi cu Dumnezeu, tot nu veți reuși. Nimic nu veți reuși, alta, decât de a ne trezi la viață, de a ne întări în credință, de a-i aduce, pe cei ce vor rezista la tentațiile, amenințările și silniciile voastre, pe cei pe care îi veți distruge fizic pentru că vi se opun, dar nu vă vor face voia, în acest Pitești planetar, mai aproape de sfințenie, înmulțind ceata sfinților păzitori ai creștinilor din această lume.

Iar vestea bună este că 

Hristos a Înviat! 

și prin Învierea Lui, chiar și voi, oricât de căzuți sunteți, dacă vă reveniți, dacă vă căiți pentru faptele voastre, chiar și în ultimele voastre clipe (atenție, nu știți când vor fi acelea, poate azi, poate la noapte, poate mâine, nu le trimiteți undeva în eternitate, căci tot omul este muritor, de aceea ar fi bine să vă schimbați de îndată) vă puteți mântui.
Știu, nu credeți în Dumnezeu, nu credeți că va fi ceva după, credeți că tot ce contează e acum și aici, de aceea vă purtați ca niște mecanisme ale distrugerii și morții - că nu găsesc pentru voi comparație în lumea vie, decât, poate, în zona virusurilor și bacteriilor. 
De aceea vreți acum și aici. Căci, conform credinței voastre nihiliste, nimic nu va mai fi după aceea pentru voi. (Dar nici bogăția și nici puterea voastră.)

Dar dacă Dumnezeu există? Dacă ați avea șansa unei vieți veșnic îmbucurătoare? Dacă, funcționând așa cum o faceți acum, veți avea neșansa unei vieți veșnic chinuitoare? 
 
Dacă creștinii ăștia nebuni, înapoiați, misticiști, pe care stăpânul vostru îi vrea decreștinați, sau morți, pentru a lovi în Dumnezeu, știu ceva ce voi nu știți, ceva ce nu puteți crede, nu sunteți lăsați să credeți de patimile voastre de care profită legiunile stăpânului vostru?
Dacă acești creștini, asupra cărora v-ați asmuțit ca niște zombi ai iadului terestru, pentru ai strivi, dar și pentru a-i împiedica să vadă dimensiunile uriașe ale jafului și distrugerilor voastre, au dreptate și puteți alege încă de acum și de aici viitorul vostru? 

În ceea ce ne privește, creștinește vorbind, ne-ați făcut un bine: ne-ați forțat să stăm față în față cu noi, prea mult timp pierduți pe drumurile înșelătoare ale "bucuriilor" trecătoare și ucigătoare ale confortului și împlinirii poftelor ațâțate perfid și pervers de voi. 

Dar dacă în ceea ce ne privește pe fiecare dintre noi, vă iertăm toate abuzurile și silniciile și ne rugăm pentru voi, să vă treziți și să găsiți calea cea bună, atunci când este vorba de ceea ce faceți semenilor noștri, nu vă putem ierta. Le-ați declarat război, i-ați atacat turbați, îi vom apăra. Vreți război, veți avea război până când legea vă va fi aplicată!

Creștinul nu-i prin definiție un nătâng și un prizărit, un insensibil grijuliu numai de sufletul și tihna lui, un adept al subterfugiului: Ce-mi pasă mie?". Lui, cu precădere, îi pasă de ceilalți.

Nu putem ierta decât răul făcut nouă personal, nu altora. ... Cu atât mai puțin când nu mai e vorba de un individ, ci de un grup de oameni, ori de o colectivitate întreagă.

Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți (numai despre păcatele noastre spune la Pateric „să le tâmpim”).

Dragostea implică iertarea, blândețea, dar nu orbirea și nu prostia, identificându-se de cele mai multe ori cu marea răutate, slăbiciunea față de prostie e totuna cu a da mână liberă canaliilor.
(N. Steinhardt)