ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cu o săptămână în urmă, curțile din Dumbrava erau pline de oameni. Astăzi, liniștea pare să fi pus stăpânire peste fiecare alee, fiecare bancă și fiecare casă. O liniște apăsătoare, pe care o citești înainte de toate pe chipul lui Viorel Pașca.

Echipa Bihon.ro a mers la Dumbrava pentru a afla cum se simte la o săptămână după descinderile DIICOT, într-un loc care, timp de aproape două decenii, a devenit casă pentru oameni pe care nimeni nu îi mai aștepta nicăieri.

În timpul discuției, telefonul lui Viorel Pașca a sunat. Cineva îi cerea ajutorul pentru un nou bolnav. Deși activitatea este practic oprită, oamenii continuă să îi caute sprijinul.

Potrivit informațiilor obținute, mai mulți dintre bolnavii preluați de autorități și-ar dori să revină la Dumbrava și susțin că nu au fost întrebați dacă vor sau nu să plece din locul pe care îl numeau acasă de ani de zile.

„Statul român mi-a pus cătușe și nu mi-a dat să mănânc"

În timpul vizitei echipei Bihon.ro, mai multe persoane au venit special la Dumbrava pentru a-l încuraja pe Viorel Pașca. Alții, trecând cu mașina prin dreptul cimitirului intens mediatizat în ultimele zile, coborau geamul și strigau: „Lăsați omul în pace, că este nevinovat!” sau „A făcut așa rău că a ajutat atâția oameni?”.

În fața caselor aproape pustii, Viorel Pașca vorbește mai greu despre despărțirea de oamenii alături de care și-a petrecut ultimii 20 de ani.

„Nici acum nu m-am obișnuit. Timp de 20 de ani am trăit împreună cu oamenii aceștia… Dintr-odată am intrat într-o liniște apăsătoare. E pustiu. Sentimentul este foarte ciudat și încă nu m-am obișnuit cu el”, spune acesta, oprindu-se de câteva ori pentru a-și stăpâni emoțiile.

Dar poate cea mai dureroasă parte a interviului este cea în care descrie zilele petrecute în arest alături de familia sa.

Deși critică în termeni duri condițiile din arest, Viorel Pașca spune că, în relația directă cu jandarmii și polițiștii, nu a avut ce să le reproșeze. Ceea ce spune că l-a afectat cel mai mult a fost faptul că, potrivit relatării sale, timp de trei zile nu a primit mâncare.

„Timp de 20 de ani, statul român mi-a trimis peste 3.500 de oameni ca să le dau să mănânce și să îi îngrijesc cum am știut eu mai bine. Când statul român m-a «invitat» la el, mi-a pus cătușele și nu mi-a dat să mănânc trei zile. Asta a fost ospitalitatea statului român. Perchezițiile au durat de dimineață până seara târziu, după care ne-au dus la București. (…) Am fost băgat într-o cameră cu alte cinci persoane, o încăpere mai mică decât cele în care locuiesc bolnavii aici, și pus să dorm pe o saltea, fără cearșaf, fără pernă, fără nimic. Eu am respectat statul român, iar statul român s-a purtat așa cu mine”, povestește Pașca.

Cu toate acestea, spune că nu regretă niciun moment anii petrecuți alături de bolnavi.

„Nu-mi pare rău că am ajutat oamenii. Niciodată. Dar am crezut că și statul vede că aduc un plus societății în care trăim. Se pare că nu este așa”.

Unul dintre cele mai dificile momente, spune el, a fost cel în care televizoarele din arest au început să difuzeze știrile despre dosar. Viorel Pașca povestește că, după ce ceilalți deținuți au văzut la televizor știrile potrivit cărora el și familia sa erau acuzați de trafic de persoane, unul dintre aceștia i-ar fi făcut unuia dintre fiii săi un gest sugestiv, trecându-și mâna pe la gât, ca și cum l-ar amenința că îi va tăia gâtul.
 

Integral la Bihon.ro