O tavă și un ceainic de argint. Acestea au fost obiectele care au constituit mita pe care ar fi primit-o profesorul ieșean Doina Azoicăi, conform recizitoriului procurorilor DNA.  Doina Azoicăi, fost decan al Facultății de Medicină din UMF Iași, a fost achitată de Curtea de Apel Iași, după ce, în primă instanță, primise trei ani de închisoare sub supraveghere și 60 de zile de muncă în folosul comunității. Absurditatea acestui caz și modul în care, în țara zornăitului de cătușe, a fost construit acest dosar de procurorii DNA, eunt redate de Evenimentul Zilei într-un articol care arată, încă o dată, metodele securiste folosite de luptătorii anti-corupție aflați în solda lui Koveși. 

În noiembrie 2014, decanul Facultății de Medicină Generală din cadrul UMF Iași, Doina Azoicăi, a fost pusă sub control judiciar de către DNA pentru o presupusă luare de mită care a constat într-o tavă de cupru și un ceainic. Într-o perioadă în care românii se adunau seara în fața televizoarele ca să se minuneze ce vrăji a mai făcut Samantha de la DNA și ce dușmani ai poporului mai ies încătușați la ore de maximă audiență, punerea sub acuzare a profesorului ieșean nu a reprezentat nimic special, poate doar o oportunitate să se umple niște pagini de ziar cu stenograme primite de niște jurnaliști de la Moș Crăciun.

EVZ a stat, ieri, de vorbă cu persoane apropiate cazului Doinei Azoicăi și a aflat o poveste care ar merge publicată sub titulatura de conjurația imbecililor. Saga a început în septembrie 2014, când medicul marocan Haizoun El Houssine a ajuns în România de mână cu fiul său pentru a-l înscrie la o facultate de medicină. Tânărul studiase medicina în Belgia timp de doi ani, dar rămăsese repetent în anul II. Așa că tatăl a decis să îl transfere în țara noastră, unde absolvirea unei falcultăți părea mai facilă, conformă legendelor urbane promovate în mediile online.

Cei doi au ajuns la Cluj, dar înscrierea tânărului a fost refuzată pe motiv că dosarul era incomplet. El Houssine a contactat un nepot care locuia la Cluj Napoca, care i-a spus să încerce la Iași, acolo unde el știa pe cineva care știa pe altcineva și tot așa. Cazul părea simplu. „Numai că pe fir a intrat cumva SRI-ul și nepotul lui El Houssine a plecat din Cluj cu tehnică de înregistrare pe el și gata să prindă în plasă un pește mare de la Iași, iar apoi unul din ministerul Educației”, ne-a povestit o sursă apropiată anchetei, scrie EVZ.

Ajunși la Iași, l-au contactat pe Agha Romeen, medic de origine palestiniană care își făcuse studiile în capitala Moldovei. Acesta le-a comunicat că poate rezolva cazul tânărului marocan, dar că va trebui să dea niște șpăgi, estimând că va fi vorba de aproximativ 4.000 de euro. „Ceea ce nu știa Romeen despre Azoicăi este că ea nu a făcut niciodată parte din gașca ce a organiza campionatul de luat șpăgi la Iași. Tatăl ei este un fost medic de renume din Iași și ea toată viața a fost ținută la studii. Este un om care a fost preocupat doar de partea academică a vieții, mai puțin de cea materială. Acesta este profilul Doinei Azoicăi și mediile universitare din oraș pot confirma asta”, ne-a explicat un personaj care cunoaște bine cazul.

Romeen a încercat să plaseze dosarul marocanului cu ajutorul secretarelor și actele chiar au ajuns în fața decanului Doina Azoicăi, numai că aceasta a refuzat în mai multe rânduri să accepte înscrierea tânărului la UMF Iași. Dosarul era incomplet. Lipsea un act de la Ministerul Educației numit „Scrisoare de acceptare la studii”, necesar în cazul studenților străini. El Houssine a mers cu copilul la București și a obținut actul.

Cu acest document în fața Doinei Azoicăi a ajuns un dosar complet, drept urmare tânărul a fost acceptat în anul II la Facultății de Medicină din Iași. Banii vehiculați de Romeen nu s-au cerut, nu s-au dat, așa că cei doi arabi umblau degeaba cablați prin oraș că nu reușeau să pescuiască nimic. Era evident că nu se va mai ajunge la un personaj important de la București, dar procurorii DNA Iași s-au gândit, probabil, că merge și un dosar pentru un decan al unui facultăți importante. Și începe tragi-comedia.

Articolul integral poate fi citit AICI.