Economistul Dan Diaconu, unul dintre cei mai urmăriți analiști de pe rețelele de socializare, scrie, într-o analiză pe tema Legii offshore, că toată tevatura cu acest act normativ este una falsă și că, în realitate, „legea nu trebuie să aibă decât un singur articol în care să specifice faptul că pentru exploatările offshore 50% din ceea ce se extrage intră în proprietatea statului român. Fără deduceri, fără redevențe, fără alte artificii fiscale”.  De asemenea, spune Diaconu, întregul scandal din PSD, la care am asistat în ultima vreme, „nu e decât o fumigenă controlată care-a fost menită strict ascunderii nemerniciei modificării acestei legi.”

Publicăm mai jos textul integral:

„La momentul adoptării legii offshore am spus că, în forma trimisă Plăvanului, se obține ceva ceva, dar nu mare lucru, că forma încârligată a legii nu-i un avantaj, ci poate ascunde cărări destul de dubioase pentru cei care vor să extragă gazele pe gratis. De asemenea, am spus cât se poate de apăsat că interesul pentru extragerea gazelor din Marea Neagră nu e al nostru, ci al șmecherilor care vor să-și marcheze cât mai rapid profitul. Din punctul nostru de vedere, cu cât stau mai mult acolo gazele, cu atât mai bine deoarece avem de-a face cu o rezervă certă, a cărei valoare în timp nu poate decât să crească.

Există două moduri de taxare: unul simplu, transparent și, logic, unul complex, care poate ascunde nenumărate capcane. Să pornim de la un exemplu banal. Eu am un teren. Vine la mine un individ care-mi spune că vrea să cultive ceva pe el și mă întreabă ce pretenții am. Aici am variante multiple, după cum urmează:

 

Dacă ați fi în locul meu ce variantă ați alege? Cred că e limpede pentru oricine că primele două variante(simple și transparente) sunt de preferat întrucât aduc proprietarului venituri certe. Cea de-a treia e o variantă destul de dubioasă întrucât e practic imposibil pentru proprietar să controleze dacă dimensiunea investițiilor făcute nu cumva e scoasă din burtă. Asta deoarece „investitorul” ar putea să cumpere echipamentele de la o firmă proprie, cu adaos comercial mare, ar putea factura cheltuieli aiuristice(consultanță, software, etc.) s.a.m.d.

În cazul gazelor din Marea Neagră lucrurile stau cumva similar. Avem niște rezerve cu grad mare de certitudine pe care le putem exploata. Orice om normal ar face calculul după cum urmează: 

- ori investitorul îmi dă un procent din ceea ce extrage;

- ori, dacă știu cât gaz am acolo, îi cer o sumă fixă care să-mi fie dată înainte(sau într-o perioadă scurtă).

Ce-au făcut politicienii noștri? Au ieșit la înaintare și-au spus că nu pot crește redevența pentru că s-au înțeles cu investitorii să blocheze nivelul redevențelor(când?, de ce? și cu acordul cui?, nu spun!). Asta probabil pentru a bloca varianta taxării transparente. Ceea ce e o ticăloșie fără margini. Redevența fixă și anemică a fost fixată prin legea de privatizare a companiei Petrom. Ceea ce nu spun politicienii noștri e că, prin acea lege, statul român se obliga să mențină redevențele la nivelul de dinaintea privatizării pentru o perioadă de zece ani. Perioadă care a expirat în 2014, însă redevențele au fost lăsate, pe blat, la același nivel. Așadar, când vorbesc despre intangibilitatea redevențelor, politicienii mint! Ele pot fi modificate fără probleme, astfel încât asigurarea unui venit fix prin intermediul redevențelor este în continuare posibil.

Din punct de vedere teoretic, presupunând că redevențele ar fi fost blocate de relația contractuală cu OMV, statul putea impune o redevență superioară pentru noile exploatări. Nimeni nu-i interzice acest lucru. Nu e nicăieri statutat că tu ca stat, pentru un proiect nou, nu poți impune o anumită schemă de taxare sau că n-ai voie să ai o redevență mai mare pentru ceea ce se extrage din mare față de ceea ce se extrage de pe uscat. Poate fi considerat absurd, dar ilegal în niciun caz.

Toată flexarea mușchilor politicienilor se face însă pentru o chestie de-a dreptul ticăloasă: acordarea dreptului de exploatare pe gratis unor tâlhari. Ce se propune în noua variantă a legii offshore? În primul rând spinoasa problemă a deducerilor și, de asemenea, blocarea modului de impozitare nu doar pe perioada derulării acordurilor petroliere offshore, ci și „pe durata oricăror prelungiri subsecvente”(probabil ei știu bine că e o cantitate imensă de gaze pe care n-o vor putea extrage atât de repede și-și securizează încă de-acum câștigurile viitoare).

Modul în care companiile își pot deduce investițiile este unul de-a dreptul hoțesc. Legea stabilește acum că investițiile companiilor se pot deduce în limita a 60% din veniturile lor excepționale. Ce înseamnă asta e limpede pentru oricine: petroliștii tocmai ce au rezolvat fentarea statului cu 60% din banii pe care Dragnea îi anunța victorios. Cu alte cuvinte, statul pretinde că va avea un câștig X, dar, în realitate, va încasa doar 40% din acest câștig. Aici intervine Dragnea care spune dezinvolt că „ce, nu e normal ca oamenii să-și deducă investițiile?”. De-aici e necesar să începem discuția politică.

În toată perioada cât a fost prim ministru, Ponta a mimat cearta cu băsescu și absolut orice ticăloșie făcea, o masca dibaci cu o criză dintre el și președinte. La circul acela era părtaș și băsescu, iar „băeții” din servicii erau partenerii de nădejde care supervizau „pas cu pas” fiecare acțiune. În fapt nu era niciun scandal, doar un blat la care populația asista neputincioasă și se îngrozea de ticăloșia lui băsescu, acordându-i sprijin necondiționat „bietului Ponta”. Vuvuzelele media turau motoarele pentru a menține la fel de radicalizat cercul spălaților pe creier care „mergeau cu băsescu până la capăt”. De fiecare dată când Ponta o punea de-o ticăloșie, era atacat de băsescu, iar apoi ieșea cu aceeași placă: băsescu e de vină, e normal ceea ce trebuie să facem.

Părerea mea e că întreg scandalul la care am asistat în PSD nu e decât o fumigenă controlată care-a fost menită strict ascunderii nemerniciei modificării acestei legi. Nu știu dacă e presiune politică sau s-au dat bani grei, dar întreaga lege pute extrem de rău. În realitate România nu câștigă nimic, ba, mai mult, își pune la bătaie inutil o resursă valoroasă în profitul strict al tâlharilor din Vest.

Când spune că „România va avea un beneficiu de 50% din gazele extrase”, Dragnea minte de îngheață apele. El chiar crede că are de-a face cu proștii. Cei 50% se referă la cantitatea de gaze care trebuie tranzacționate pe piața românească. Adică cei care extrag, vând pe piața autohtonă unui Gigel care, la rândul lui, vinde gazul pe o bursă din afară. Care-i beneficiul României? Un schimb de acte și un comision anemic pe care-l încasează Bursa de Mărfuri sau o altă piață. Asta dacă nu cumva petroliștii își vor face în România o bursă proprie unde să nu perceapă niciun comision, fentând statul.

Toată tevatura cu legea offshore este una falsă. În realitate, legea nu trebuie să aibă decât un singur articol în care să specifice faptul că pentru exploatările offshore 50% din ceea ce se extrage intră în proprietatea statului român. Fără deduceri, fără redevențe, fără alte artificii fiscale. 50% nu e mult, e chiar puțin față de alte state. Și e cât se poate de transparent. Ai scos din Marea Neagră două kilograme de apă? Perfect: unul îl ia statul, celălalt îl iei tu. Și toată lumea e fericită.

De ce nu se face așa e simplu: marii mahări care-au intrat în combinație vor s-o facă pe gratis. Asta pentru că așa au fost învățați. E o ticăloșie care e întrecută doar de ticăloșia politicienilor noștri antinaționali.”