ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Distinsa doamnă Elena Chiaburu, Doctor în Istorie și Științe auxiliare, Bibliotecar șef la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași continuă să apere memoria lui Octavian Goga, acuzat că a vrut să „expulzeze evreii din România în Madagascar. Redăm comentariul său care restabilește adevărul:

”Din nou Octavian Goga... Un fals grosolan, la auzul căruia damele simțitoare și domnii simandicoși cu carte de muncă la Istorie și la Tribunal se indignează instant, este acela că politicianul Goga a vrut să expulzeze evreii din România în Madagascar. Și, într-adevăr, în ianuarie 1938, primul ministru Octavian Goga, într-un interviu acordat ziarului britanic Dailly Herald spunea că în România ar exista cîteva sute de mii de evrei care au dobîndit cetățenia în mod fraudulos (!) și pe care ar propune să fie trimiși în Madagascar.
 
Ceea ce nu mai știe însă corectitudinea politică indignată de azi (sau poate că știe dar nu servește interesul, deci falsifică contextul) este că așa numitul „Plan Madagascar” a existat în mod oficial pe agenda internațională pînă la începutul celui de-al doilea război mondial, cu participarea comunității evreiești. 

Ideea unui stat propriu pentru evreii din întreaga lume este mai veche decît anul 1948 cînd s-a constituit statul Israel. A apărut la sfîrșitul sec. XIX în cadrul mișcării sioniste și a vizat mai multe variante geografice, singura acceptată pînă la urmă de organizațiile evreiești fiind Palestina, spațiu cu care aveau legături biblice. Pe la 1900, Marea Britanie i-a propus lui Theodor Herzl, conducătorul Organizației Sioniste Mondiale un proiect de așezare a evreilor în Uganda - colonie britanică. O delegație chiar s-a dus să vadă condițiile, dar finalmente proiectul a căzut. Varianta Madagascar a fost lansată prin 1885 de Paul de Lagarde, un savant orientalist francez. În anii '20 - '30, guvernele Franței și Poloniei au analizat concret posibilitatea de a muta populații evreiești în Madagascar, iar în 1937, o comisie guvernamentală poloneză (Comisia Lepecki) a fost la fața locului, dar a concluzionat că insula (colonie franceză) nu poate susține mai mult de cîteva mii de familii. Chestiunea a fost reluată de Germania nazistă în vara anului 1940, după atacarea Franței, pe cînd Hitler credea că îi va lua coloniile și se va alia cu Marea Britanie, ce îi va pune la dispoziție flota pentru transportul pe mare al evreilor din Europa spre Madagascar. 

Numai că mersul istoriei a luat altă direcție și Marea Britanie a trecut de partea Franței, nu a Germaniei. În 1937, toate ziarele românești au relatat deplasarea comisiei Lepecki în Madagascar, prezentînd inițiativa Poloniei ca pe un model demn de urmat și au transformat „Madagascarul” într-o lozincă. Acesta este contextul în care Octavian Goga s-a referit la eventuala trimitere a evreilor dovediți că au obținut în mod fraudulos cetățenia (și nu alții!), în Madagascar: o chestiune discutată în oficial de diplomația internațională, proiect guvernamental al Poloniei, care nicidecum nu-i poate fi atribuit lui Goga și nici nu-l poate lega de planurile Germaniei de exterminare a evreilor ca "soluție finală", ce încă nu apăruse.
 
Arhivele demonstrează că în România planul Madagascar nu a depășit niciodată stadiul de retorică electorală și lozincă de propagandă (mai agresivă în ziarele de dreapta, din care decupează cu obstinație istoricii holocaustului și ai extremismului). 
 
Drăguț este însă și altceva: în epocă, chestiunea a fost preluată chiar de o anumită parte de joasă extracție a comunității evreiești: s-au găsit niște avocați impostori (inclusiv din Iași) care au pus la cale escrocherii că îi vor ajuta pe evrei să emigreze, cerînd banii necesari de la instituțiile financiare evreiești, după care dispăreau. Însă, evident că despre asta nu-i de bon ton a se vorbi și Goga trebuie să fie scos din spațiul public. 
 
Numai că deciziile administrative și dezbaterile civice (inclusiv cele referitoare la eliminarea din spațiul public a monumentelor și a numelor unor personalități prestigioase din istoria unui popor) nu pot fi bazate pe mituri urbane sau date istorice eronate.”
 
Mai multe imagini, aici: