„Judecătoarea Tripon, pe patul de moarte, îmi cere iertare pentru faptul că m-a nedreptățit în dosarul 586/117/2019 și prin aceasta confirmă toate fărădelegile făcute de către instituțiile din Cluj împotriva mea, la ordinul UDMR-ului!

Sunt Emanuel Petran, actor și regizor la Teatrul Național Cluj, fost manager timp de 8 ani a Teatrului de Păpuși Puck din Cluj Napoca. Tot Clujul și toată țara știe de faptul că am făcut la Cluj greva foamei de 3 ori, 24, 20 și 7 zile, împotriva încrengăturii dintre clasa politică din Cluj și justiția din Cluj și împotriva instituțiilor care și-au dat mâna să mă distrugă pentru că nu am vrut să răspund la ordin politic. Aceste instituții fiind Consiliul Județean Cluj, Primăria Cluj, Teatrul de Păpuși Puck, Teatrul Național Cluj, Judecătoria Cluj, Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj, Parchetele de pe lângă Judecătoria, Tribunalul și Curtea de Apel Cluj. Tot Clujul și toată țara știe că am protestat timp de o lună în fața statuilor lui Eminescu și Blaga din fața Teatrului Național Cluj pentru faptul că au fost date jos de pe piedestal și le-au fost șterse numele. Tot Clujul și toată țara știe că am pichetat timp de câteva luni, zi de zi, Palatul de Justiție din Cluj pentru furturile pe care justiția din Cluj, condusă de președinta Curții de Apel Cluj, Dana Gârbovan, le-a făcut împotriva mea. Toate aceste fapte pe care le aduc aminte acum sunt toate adevărate și se găsesc reflectate începând din anul 2019 în articole din presa clujeană, pe rețelele de socializare, pe site-urile instituțiilor, în declarațiile mele și ale celor care conduc aceste instituții, în multitudinea de dosare pe care le am la instanțe și la Parchetele din Cluj. Toți acești politicieni, oameni de cultură, judecători, avocați, executori judecătorești, polițiști, medici, care s-au aliat împotriva unui singur om ca să-l distrugă, au împrăștiat zvonul că aș fi nebun, alcoolic, homosexual, pentru a mă discredita și pentru a transmite populației ideea că un artist dezaxat se luptă, datorită bolilor și tarelor pe care le are, împotriva unui sistem onest care se apără de urgia unui singur om. Deși am spus public tot timpul timp de 6 ani că sunt discriminat, persecutat, că am foat datafară ilegal din postul de manager de la Teatrul de Păpuși, că se încearcă să fiu dat afară și din locul unde lucrez acum, Teatrul Național Cluj, pentru că nu am vrut să execut ordinele UDMR-ului și că toți aceștia pomeniți mai sus s-au aliat pentru a mă pedepsi că nu am vrut să le ascult ordinele celor de la UDMR, și apoi pentru a încerca să ascundă aceste fapte ale lor pentru a nu răspunde pentru ele, faptul că sistemul este extrem de complex și de vast, are nenumărate resurse, iar eu sunt un singur om, nu am fost crezut.

Vă voi prezenta mai jos o probă care arată că tot ce am spus eu a fost adevărat, că tot sistemul, la ordinul UDMR, s-a aliat împotriva mea, că eu sunt un om normal, un bun român, un bun manager, un bun actor și regizor și un om care a fost abuzat și hărțuit timp de 6 ani pentru toate aceste calități. Am spus că nu este normal ca niște instituții din Cluj să asculte de niște ordine ale unui ong aflat la guvernare ilegal și că toate acestea, prin încălcarea legilor, prin abuzurile comise, sunt acte de trădare națională. Proba de care vă vorbeam este o copie de pe telefonul meu personal a unui schimb de mesaje cu domnul Lucian Buta. Domnul Lucian Buta, trecut în agenda mea de telefon, așa cum veți vedea, Luci Buta, este un fost judecător la Curtea de Apel Cluj, pensionat recent. Fosta mea soție este judecător la Curtea de Apel Cluj, deci au fost colegi, iar pe Lucian Buta îl știam de când eram căsătorit, prin intermediul fostei mele soții. Doamna Ioana Tripon, cea care este subiectul discuției din mesajele dintre mine și Lucian Buta, a fost judecător la Curtea de Apel Cluj, deci colegă cu cei doi. Toți au fost sau sunt subalternii doamnei judecător Dana Gârbovan, șefa Curții de Apel Cluj.

Toți locuim și activăm, sau am activat, în Cluj Napoca, județul Cluj, unde se știe că există Universitatea Babeș-Bolyai, lance a intereselor globaliste, unde există Grupul de la Cluj, care îl are ca protector pe domnul Coldea, unde sub administrație românească se dau jos statuile românești, iar apoi personalitățile culturale date jos și memoria lor sunt atacate de legea Vexler, unde se ridică statui ale unor personalități maghiare care au fost declarate criminali de război împotriva românilor și evreilor, dar institutul Ellie Wiessel, același care judecă personalitățile române, nu are nimic împotrivă, unde sunt la intarea în localitate plăcuțe bilingve, deși maghiarii sunt 13,4%, în orașul Cluj, iar legea nu permite punerea plăcuțelor bilingve decât la un procent de peste 20% a unei minorități. Adică, în Cluj Napoca, deși sunt minoritari, maghiarii reușesc să-și impună punctul de vedere în dauna celor 86,6% populație de etnie românească. Nu prea sună a democrație, sună a dictatură a unei minorități. Cum o minoritate poate să impună o dictatură în timp ce politicienii majoritari care ne conduc la Cluj sunt, în acte, politicieni români și teoretic, reprezintă populația de etnie română? Cum de populația de etnie română nu mai este reprezentată? Explicația este că, așa cum voi demonstra, din moment ce toți liderii de partid, oamenii de cultură, judecătorii, avocați, procurorii, medicii, se adună pentru a apăra interesele și ordinele UDMR, este clar că aceștia, prin sistemul în care sunt angajați și care crează înstituțiile statului român sunt cumpărați de către maghiari și de către SRI-ul controlat de către aceștia, pentru a duce la dezmembrarea Statului Român, lucru pe care UDMR și Viktor Orban, primministrul Ungariei îl declară constant, cu nonșalanță. Este foarte cunoscut faptul că liderii UDMR și premierul Ungariei, Viktor Orban, fac declarații împotriva Statului român, a populației și a Constituției României, spunând clar și răspicat că doresc anexarea Transilvaniei. Iar statul român nu reacționează de loc, din contră, lasă un ong, UDMR-ul la guvernare, împotriva legii, de 37 de ani. Ceea ce se întâmplă la Cluj este imaginea în oglindă la ceea ce se întâmplă la nivel național, dar, în opinia mea, acesta este un act de trădare. Ca un bun cetățean român mă simt obligat să devoalez toate aceste lucruri și aduc probe toate cele ce mi s-au întâmplat mie, personal și care demonstrează ceea ce susțin.

La Cluj se vorbeste de câțiva ani buni despre sforile trase de către guvernul maghiar condus de Viktor Orban, fost bursier Soroș și de către UDMR, partid care s-a aflat că a fost înființat tot de către Soroș, pentru ca România să se unească cu Moldova, și, la schimb, Transilvania să devină condominiu gestionat de Ungaria și România, la început, iar apoi să plece la Ungaria. Toți intelectualii români cu care am vorbit și care recunoșteau că știau acest lucru nu se arătau deranjați de această posibilitate, ba, cgiar o sprijineau. Sigur, se poate spune că sunt doar povești ale unui artist care are puterea de a hiperboliza dar nu și de a vedea realitatea. Dar, realitatea susține eventuala mea hiperbolizare, deci eventuala mea hiperbolizare este profund gândită și urmărită de către cei care trag sforile în Transilvania, UDMR, Viktor Orban, Soroș. Pentru asta pun cap la cap câteva argumente pe care le cunoaște toată lumea:

Au fost furate alegerile ca să fie pus un președinte, Nicușor Dan, care a fondat USR-ul, bursier Soroș.

Maia Sandu, președinta Moldovei, unde s-au furat alegerile și acolo, bursieră Soroș, a declarat că dorește unirea cu România, deși prin ceea ce a făcut și declarat până acum, nimic nu arăta asta, dar se împlinesc discuțiile de la Cluj pe tema unirii cu Moldova și plecarea Transilvaniei.

UDMR și Ungaria au făcut un lobby puternic în Moldova pentru unirea acesteia cu România, ceea ce ar duce la împlinirea discuțiilor din Cluj.

Și în România și în Moldova au fost acceptate dublele cetățenii. În felul acesta cetățeni maghiari au ajuns în guvernul României și în comisii SRI, adică au ajuns la secrete de stat românești, iar cetățeni moldoveni cu cetățenie română au participat la furtul alegerilor în România și instalarea ca președinte a lui Nicușor Dan, bursier Soroș.

În Transilvania guvernul maghiar investește de ani buni jumătate din banii învestiți în Transilvania, în parteneriat cu România, deci cu permisiunea statului român, lucru împotriva Constituției. De ce ai face așa ceva ca stat român, din moment ce Viktor Orban și UDMR spun clar că doresc anexarea Transilvaniei?

UDMR, un ong creat pe criterii etnice, este lăsat de 37 de ani să guverneze România, deși legea o interzice.

Toate partidele parlamentare din România PSD, PNL, USR, AUR, POT, SOS, au știut, au permis, nu au acționat în instanță, faptul că UDMR, un ong creat pe criterii etnice conduce România de 36 de ani, deși legea interzice clar ca un ong să fie la guvernare.

Președințiile României, CCR-ul, justiția, parchetele, nu s-au autosesizat și nu au acționat în instanță faptul că UDMR, un ong, este ilegal la guvernarea României. De ce au permis toți o ilegalitate care pune în pericol integritatea teritorială a României?

UDMR, un ong aflat la guveranarea României ilegal, cu acordul tuturor politicienilor români, prin cetățeni cu dublă cetățenie româno-maghiară, ajung la secrete de stat ale statului român, ba chiar pun șefi la SRI, cum a fost Imre Asztalos, alias Virgil Măgureanu, Eduard Helwig, cel care desființează diviziile SRI din Harghita și Covasn, iar statuile românești sunt date jos din toată Transilvania, fără ca SRI, teoretic apărător al statului român, să ia atitudine. La fel parchetele și instanțele.

Viktor Orban, președinte al unei țări fără resurse, Ungaria, în mod ciudat se înțelege bine și cu Trump și cu Putin, și devine liderul suveranismului în Europa, în timp ce Nicușor Dan, președintele unei țări cu resurse, pus prin furt la conducerea României, nu este primit de către nimeni, face declarații politice pe plan internațional care atrag inevitabil izolarea României și neputința ca România să fie reprezentată în lume la noile schimbări mondiale care vor veni, dar la care Viktor Orban pare să fie șef.

În toate orașele din Transilvania clădirile și terenurile din centrele orașelor au fost retrocedate ilegal, datorită mituirii clasei politice și a instanțelor și datorită dosarelor pe care cei din UDMR, aflați la guvenare ilegal și în fruntea SRI, le au împotriva politicienilor români corupți lăsați să ajungă la conducerea statului, deși statul român a despăgubit foștii propietari în urma procesului optanților.

Fiindcă toate acestea mi se par aberante, fiindcă se vede clar trădarea de țară de către cei care ne conduc, într-un stat în care Constituția României prevede expres că România este un stat:

ARTICOLUL 1

(1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.

mă văd nevoit să fac aceste dezvăluiri cu faptele care mi s-au întâmplat mie la Cluj, pentru a încerca să blochez această trădare de țară care va duce la dispariția României ca stat național, suveran și independent.

Am înțeles toate aceste lucruri pe propria-mi piele începând de acum 6 ani, pe când eram manager la Teatrul de Păpuși Puck, atunci când niște politicieni din UDMR, cu ajutorul celor din PNL, mi-au înscenat dosare și m-au dat afară ilegal ca manager, fiindcă nu am vrut să execut ordinele UDMR-ului, acela de a spăla prin instituția pe care o conduceam, Teatrul de Păpuși Puck, bani maghiari veniți din Fondurile Bethlen Gabor, Budapesta. Acești bani ar fi vrut ei să se ducă prin semnătura mea către un ong format din etnici maghiari, care apoi, ca orice ong cu etnici maghiari, să lupte pentru independența Transilvaniei, iar eu, printr-o semnătură pusă împotriva legilor, cunoscând acest lucru, să-mi trădez țara. Am contactat de la început un angajat al SRI, dar acesta mi-a spus că nu se poate face nimic. Din păcate, fiindcă nu am vrut să fac acest lucru, la ordinul UDMR-ului, politicieni, oameni de cultură, judecători, avocați, executori judecătorești, medici, toți au acționat împotriva mea, a unui singur om care nu dorea să-și vândă țara, iar el să intre la pușcărie fiindcă respectă legile României. Mi s-au încenat dosare, iar eu, ca să mă apăr și să-mi dovedesc nevinovăția, am fost obligat să deschid altele. Pe măsură ce le deschideam, prin avocați și judecători eram furat din nou în noile dosare pentru a nu se descoperi ceea ce mi-a organizat UDMR-ul și primele instanțe în primele dosare. Am spus tot timpul public că sunt furat în dosare, dar eram făcut nebun. Același lucru îl spun și acum, că sunt furat și că totul este o înscenare, doar că de data asta, Dumnezeu mi-a trimis ajutor, ca să pot demonstra public că spun adevărul, că instanțele din Cluj și instituțiile s-au unit toate împotriva mea pentru a nu se descoperi adevărul pe care îl urlu la toate ocaziile de 5 ani.

Mai jos aveți un schimb de mesaje telefonice între mine și judecătorul pensionar Lucian Buta, prin care acesta îmi transmitea că doamna judecător Tripon este pe patul de moarte și că aceasta mă roagă să o iert pentru răul pe care mi l-a făcut într-un dosar judecat în apel la Curtea de Apel Cluj. Lucian Buta mă sunase de două ori, dar eu, crezând că dorește să smulgă de la mine informații de ceea ce urmează să mai fac în lupta mea cu instanțele din Cluj, am refuzat să-i răspund. Așa a vrut Dumnezeu! Judecătoarea Tripon fiind pe patul de moarte, iar răspunsul meu fiind extrem de important pentru ea, eu neștiind de ce mă suna Lucian Buta, l-a obligat pe acesta să apeleze la mesaje. Iar acestea rămân ca dovezi. Aceste dovezi arată că tot ce am spus în ultimii cinci ani despre ce mi se întâmplă cu instanțele din Cluj și cu legătura dintre ele și politic, între ele și comenzile UDMR, este adevărat. Dar eu am spus mult mai multe, și am probe în acest sens, că în toate dosarele mele de la Cluj am fost și sunt furat, nu numai în acesta, în dosarul 586/117/2019, pentru care și-a cerut iertare judecătoarea Tripon. Cu toate acestea, deși le spun tuturor judecătorilor, avocaților, politicienilor, că m-au îmbolnăvit și că conștient, prin furturile lor continue, prin stresul pe care mi-l produc tot timpul conștient, îmi pun în pericol viața, totuși aceștia mă fură în continuare. Totul la ordinul UDMR-ului. Asta mă obligă să fac plângeri penale tuturor pentru a se afla adevărul (plângeri penale în care iarăși sunt furat sau sunt blocate pentru a nu se afla adevărul) și pentru a-mi reabilita imaginea publică, demnitatea, onoarea, viața, pentru a demonstra coaliția făcută împotriva României, iar aceste noi furturi îmi continuă stresul, îmi agravează boala, îmi distrug viața în intenția de a demonstra că toți acționează la ordinul UDMR-ului.

Am spus public de la început și pe urmă am repetat tot timpul că în dosarul 586/117/2019, pentru care judecătoarea Tripon mi-a cerut iertare, am fost furat și că el a însemnat confirmarea legăturii mafiote dintre politicul subordonat UDMR-ului și justiție și că acest dosar a fost începutul abuzurilor împotriva mea comise de justiție, la ordinul UDMR. Nu am fost crezut sau am fost ignorat pentru a nu se înțelege adevărul, dar acum judecătoarea Tripon aflată pe patul de moarte a confirmat cele spuse de către mine. Dar, dacă am avut dreptate într-un dosar, înseamnă că dacă spun că în toate dosarele sunt furat, pentru a se acopri furturile din celelate dosare și pentru a acoperi UDMR-ul și clasa politică trădătoare, înseamnă că am în toate dosarele dreptate, iar acest lucru nu poate să continue, fiindcă s-ar acoperi o trădare națională în grup și s-ar continua abuzurile împotriva mea. Iar rugămintea judecătoarei Tripon adresată mie pe patul de moarte îi devoalează pe toți colegii ei și devoalează că ceea ce am spus eu, că aceștia ascultă de ordinul UDMR și al clasei politice corupte, este adevărat, fiindcă ea a recunoscut că mi-a făcut o nedreptate acum, pe patul de moarte, dar eu spun că toți ceilalți îmi fac nedreptăți și ei încă nu se află pe patul de moarte. Cea care este devoalată cel mai tare este Dana Gârbovan, colega de complet și șefa Curții de Apel Cluj, cea care are puterea și mijloacele de a ordona acoperirea UDMR și a clasei politice. Fiindcă încercând să acopere mizeriile din acest dosar 586/117/2019, aceasta a comandat subalternilor ei toate furturile împotriva din următoarele dosare pentru a-și acoperi faptele și pentru a acoperi clasa politică care distrugea un om doar fiindcă nu a vrut să-și trădeze țara.

Acesta este schimbul de mesaje: FOTO.

După cum vedeți, am iertat-o pe judecătoarea Ioana Tripon! A doua zi a murit. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace! Educația pe care am primit-o acasă și morala creștină m-au făcut să dau răspunsul de iertare, după ce am citit mesajul, pe loc, fără resentimente, deși ceea ce a produs asupra mea acel dosar ulterior, și acel dosar în sine, prin faptul că știam că este aranjat, la ordin politic, mi-a întors toată viața pe dos timp de 6 ani.

Faptul că am iertat-o pe judecătoarea Ioana Tripon arată că nu sunt răzbunător. Dar, nu sunt nici prost și sunt un bun cetățean român, conform educației primită de la părinții mei, profesor de istorie și învățătoare și conform jurământului depus ca militar față de țara mea! Înțeleg, și am trăit pe pielea mea în acest răstimp, de la hotărârea dată de către completul Tripon-Gârbovan, că răul odată pornit se poate prelungii prin alte tentacule, iar dacă nu lupți să-l oprești în totalitate, el se propagă în continuare asupra vieții tale și asupra întregii societăți. Iar răul acesta nu este doar împotriva mea, ci împotriva României, iar eu nu sunt decât un soldat în slujba României, care a vut norocul să reziste psihic și fizic unor abuzuri inimaginabile. Acest rău era adresat mie, dar și României, fiindcă dacă un cetățean român este pedepsit fiindcă nu vrea să-și trădeze țara, atunci înseamnă că cererea de trădare adresată lui și altora, va duce, acceptată de către alții, la dispariția României. Am iertat-o pe doamna judecător Ioana Tripon, dar răul făcut mie de acel dosar a fost doar începutul răului, a fost actul care a generat asupra mea o întreagă avalanșă de alte rele, făcute de către alți judecători, avocați, executori judecătorești, politicieni, din alte dosare care, pentru mine, au urmat firesc din dorința de a mă apăra pe mine și țara și de a-mi demonstra nevinovăția, iar pentru ei din dorința de a nu se descoperi răul făcut mie în acest dosar. Obligându-i prin opoziția și rezistența mea să mă fure în continuare, ei au continuat răul făcut mie, mi-au distrus în continuare, onoarea, demnitatea, munca, sănătatea, viața pe o perioadă de 6 ani, iar atacurile lor erau făcute fiindcă nu am vrut să execut ordine ilegale ale UDMR, deci îmi făceau rău conștient și luptau și ei împotriva mea și a țarii mele la ordinul UDMR. Este clar că la ordinul politicului, prin servicii, justiția a răspuns la comandă. Iar controlul justiției la Cluj este asigurat de doamna președinte al Curții de Apel Cluj, Dana Gârbovan, partenera de complet a Ioanei Tripon din dosarul 586/117/2019, pentru care Ioana Tripon și-a cerut iertare. Doamna Gârbovan nu și-a cerut iertare! Mai mult, continuă abuzurile împotriva mea prin colegii ei judecători, cei în care are încredere și cărora le distribuie preferențial dosarele mele în încercarea disperată de a acoperi faptele de până acum.

Acel dosar 586/117/2019 pentru care doamna Tripon și-a cerut iertare a fost pentru mine garanția că politicul controlează justiția, și din moment ce el a fost organizat de către niște instituții ale statului, un dosar în care eu nu făcusem nimic și în care mi se cereau 39000 de euro, era clar că este pregătită pentru mine o pedeapsă exemplară, pe care instanțele au acceptat-o, pentru faptul că m-am opus sistemului condus de UDMR și nu am acceptat să devin șantajabil pentru a putea fi controlat și pentru a servi interesele sistemului condus de UDMR, altele decât interesele și legile țării.

Eu am spus tot timpul public, prin grevele foamei pe care le-am făcut, prin declarațiile de presă, pe rețelele de socializare, că nu am făcut nimic, că sunt nevinovat, că sunt furat de instanțe în toate dosarele, că cei de la Consiliul Județean Cluj mă abuzează în continuare, că eu doar m-am opus unor acte de trădare de țară, că nu vreau să-mi trădez țara, că vreau să opresc aceste acte de trădare, că nu trebuie să fiu pedepsit pentru asta prin procese inventate, că politicul, justiția și serviciile nu trebuie să coopereze cu UDMR-ul pentru a pedepsi un om care nu a acceptat să-și vândă țara, iar ele să coopereze pentru ca să-l pedepsească că nu a acceptat ceea ce ele însele erau obligate prin lege să nu permită să facă alții, darămite să facă ei! Bineînțeles că tot aparatul represiv din Cluj care nu se aștepta ca cineva să aibă curaj să lupte singur cu el, văzând curajul meu disperat și determinarea mea, a creat o poveste paralelă la nivelul străzii și al instituțiilor, cum că aș fi nebun, alcoolic, homosexual, paranoic etc. Toate acestea, deși niciodată nu fusese vreun scandal cu mine pe asemenea teme. Brusc, sistemul, din fiară abuzatoare a început să joace rolul victimei abuzate de către un nebun. Toate acestea deși eu eram singur, iar ei peste 50 de persoane care aveau funcții și putere și puteau, cum s-a demonstrat ulterior, că pot ajunge și influența pe oricine doresc ei, medici, avocați, judecători, oameni de cultură. Rolul de victimă a unui nebun îl jucau doar la suprafață, pentru opinia publică, fiindcă, fiind atacați, trebuiau să ascundă că nu sunt infailibili și nu putea explica cum un singur om nu poate fi distrus de către sistem, iar sistemul cu asta se ocupă când nu este ascultat, asta face demonstrativ cu cei care i se opun pentru a le da exemplu altora din sistem că „cine mai îndrăznește să se opună sistemului, pățește la fel”. Și mai trebuiau să ascundă sub minciuni că acel om, nu că nu poate fi distrus, dar atacă el, de unul singur, sistemul. Era în joc insăși imaginea sistemului, de fiară turbată și de jupân al Clujului.

„Răul” pe care îl făcusem era că nu am acceptat ca manager al Teatrului de Păpuși Puck, să-mi trădez țara, să încalc legile și Constituția, să spăl, la presiunea UDMR Cluj, a vicepreședintelui UDMR Cluj, Vakar Istvan, a deputatului UDMR în Parlamentul României, Csoma Botond și a presiunii mediatice creată de către aceștia, suma de 15 milioane de forinți ( cca 45000 de euro), bani veniți printr-un proiect de la Fondurile Bethlen Gabor, Budapesta. Aceștia ar fi trebuit să intre în conturile Teatrului de Păpuși, conform proiectului pe care un ong, numit „Apropo”, format din etnici maghiari, îl depusese la Budapesta, fără știrea și semnătura mea ca manager al teatrului (deci, total ilegal din moment ce beneficiarul era Teatrul de Păpuși), iar eu managerul, nu știam de el și nu-mi pusesem semnătura pe el. De aici se vede că banii fuseseră acordați ilegal ong-ului de către Fondurile Bethlen Gabor, Budapesta fiindcă erau pe numele unei instituții al cărei manager nu-și depusese semnătura pe proiect, deși era beneficiar, dar nu știa de el). Dar, toate acestea se întâmplau fiindcă se urmărea, de fapt, ca grosul banilor 43000 de euro să rămână la ong-ul „Apropo”, cel prin care se derula proiectul, iar Teatrului de Păpuși acesta să doneze doar suma de 2000 de euro. Ca orice ong format din etnici maghiari din Transilvania, cu cei 43000 de euro acesta urma să lupte pentru independența Transilvaniei și alipirea la Ungaria, conform discuțiilor din Cluj de care v-am spus și faptelor reale ale ong-urilor formate din etnici maghiari, care demonstrau tot timpul acest lucru, împotriva suveranității și integrității teritoriale a României, împotriva Constituției României. Eu, ca un bun și onest român care a depus ca militar jurământ față de propria țară și a jurat să o apere, nu pot să fiu de acord cu trădarea de țară! Iar, prin semnătura mea pe un act de donație dintr-un contract care nu-mi era arătat și în care, după ce l-am văzut, nu se prevedea o donație către beneficiarul Teatrul de Păpuși, ci dreptul de folosire a întregii sume de către acesta, urma să devin șantajabil, controlabil, și să poată să mi se ceară să fac și alte lucruri împotriva instituției și țării mele, fiindcă deveneam penal, iar acest lucru putea fi folosit apoi împotriva mea. Asta fiindcă, teoretic, nimeni nu putea să mă oblige să fac un fals, dar, practic, dacă îl făceam la presiunea UDMR, răspundeam singur apoi pentru falsul făcut. Falsul s-ar fi rezumat doar la acceptarea unei sume de bani necuvenite, în timp ce suma mare s-ar fi dus către un ong, și se putea interpreta că am făcut acel lucru fiindcă am fost mitutit pentru aceea sumă de bani neintrată în contabilitatea Teatrului de Păpuși Puck, dar care în proiect era destinată teatrului. Iar asta, în mâna șefilor mei de la UDMR urma să devină un mijloc de fi șantajat și de a mi se cere alte ilegalități, fiindcă nu aș fi putut demonstra că am fost obligat să semnez de cătr ei și oricum nu ar fi avut relevanță într-o eventuală judecată a unei instanțe, doar fapta rămânea. Când am cerut lui Vakar Istvan, vicepreședinte UDMR și vicepreședinte al CJ Cluj, șeful meu direct, să-mi emită o hărtie prin care îmi recomandă ca vicepreședinte al CJ Cluj să accept donația, a refuzat, semn că nu voia să se asocieze cu asemenea ilegalitate, voia să o fac doar eu, la cererea lui orală.

Toate acestea au început puțin înainte de aceste lucruri, prin refuzul meu direct în fața vicepreședintelui CJ Cluj și vicepreședinte UDMR Cluj, Vakar Istvan, de a face ca manager concesii UDMR-ului și Ungariei, în afara legilor românești și a normalității. Astfel, aflați la Izmir, Turcia, la festivalul de teatru de păpuși de acolo, unde eram invitat ca manager, seara în camera de hotel a avut loc o discuție preliminară în acest sens. Eram eu, Marius Gocan, angajat al Teatrului de Păpuși, cel care conducea mașina instituției cu care am mers împreună acolo (poate fi luat ca martor), Vakar Istvan, vicepreședintele CJ Cluj, venit, zicea el pentru a crea legături cu administrația din Izmir ca reprezentant al Consiliului Județean Cluj și vicepreședinte UDMR, Vadas Lazlo, șef secție maghiară a Teatrului de Păpuși. După o bere, două, glume și bună dispoziție, Vakar Istvan fericit de avântul pe care cele două secții ale Teatrului de Păpuși îl luaseră sub manageriatul meu și de prezența teatrului la Izmir la un foarte important festival, spune la un moment dat, sub masca glumei: „Acum, fiindcă noi, UDMR-ul te-am pus manager, acuma trebuie să ne ajuți și tu pe noi să dezvoltăm mai mult relațiile cu Ungaria”. Răspunsul meu a fost dat tot sub masca glumei: „Eu am crezut până acum că m-ați pus manager fiindcă am dat concurs și că am fost cel mai bun dintre participanți, nu mi-ați spus până acum că m-ați pus manager voi, fiindcă am fost slab la concurs, iar ajutorul vostru era dat unui incompetent, care trebuie ajutat, ca apoi să i se ceară ceva. Cât, despre ajutorul UDMR și al Ungariei, întotdeauna, cât a permis legea, Istvan, știi că l-am acordat”. Vakar: „Da, dar parcă trebuie un pic mai mult”. Discuția dintre noi ajunge la relația români-unguri ardeleni, discuție care prinde o notă de tensiune. La reproșurile că ar trebui să ajut mai mult zona maghiară, că ar trebui să învăț maghiară, să mă aplec mai mult asupra culturii maghiare, replic ceva de genul, că „fiind manager la o instituție din România, mă apropii de zona maghiară atât cât îmi permite legea și slavă Domnului, legea permite” Deci, am refuzat direct să acord ajutor UDMR-ului și Ungariei mai mult decât permite legea. Nu ascund că am ajuns chiar la discuții despre ce s-a întâmplat în istorie la Ip și Treznea, adică, la un moment dat, discuția a luat o turnură ultra serioasă și delicată. Brusc, ca la comandă, văzând că nu mă pot convinge, Vakar cu Vadas au discutat ceva în maghiară, timp de 5 minute, cu o notă de dispreț și rezervă la adresa mea, iar, apoi, totul s-a topit ca prin farmec, am revenit la buna dispoziție. Doar că atunci când mi s-a întâmplat șantajul cu donația de la Fondurile Bethlen Gabor, al cărei șefă de proiect Bethelen Gabor, era partenera regizorului Vadas Laszlo, șef al secției maghiare, cea cu care are un copil, Reka Csuros. Aceasta lucra la filiala Fondurile Bethlen Gabor, Cluj, a fost și ea șefă a secției maghiare a Teatrului de Păpuși Puck și este clar că prin ea s-a desfășurat proiectul prin care mi se propunea ilegal donația de 2000 de euro și am înțeles atunci ce nevoie aveau de mine ca „să mă aplec mai mult asupra culturii maghiare”. Asadar, Vakar și Vadas la Izmir au încercat să mă pregătească să fac o ilegalitate.

Din cauză că am refuzat să spăl banii maghiari către ong-ul Apropo și fiindcă nu doream să „mă aplec mai mult asupra culturii maghiare”, Vakar Istvan, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, vicepreședinte UDMR Cluj, șeful culturii pe Județul Cluj și șeful meu direct, cel care „întâmplător” era și președintele comisiei mele de evaluare ca manager, și care până atunci în cei 7 ani de mandat îmi acordase, conform rezultatelor avute note de 9,50, 9,70, 10, 9,75, 9,17, 9,90, 9,65 la evaluarea mea pe anul 2020 și evaluarea pe final de mandat de cinci ani m-a furat la evaluare, nu m-a notat pe anul 2020, nu a ținut cont de notele din primii patru ani de mandat, din cel de-al doilea mandat al meu ca manager, m-a dat afară ilegal din postul de manger și m-a lăsat fără apărare în fața dosarelor deschise între timp împotriva mea. Aceste dosare erau făcute la cerere de către oamenii lor, cei din jurul UDMR-ului.

Primul dosar a fost făcut de către cei de la secția maghiară a Teatrului de Păpuși, conduși de Vadas Lazlo și Urmanczi Eugen (total întâmplător șeful ong-ului „Apropo”, cel prin care s-ar fi derulat proiectul), care îmi făcuseră la Consiliul Național Contra Discriminării (CNCD) un dosar acuzându-mă de discriminare a întregii secții maghiare. Dacă aș fi pierdut și s-ar fi demonstrat de către CNCD, condus de Csaba Asztalos, membru UDMR, toți cei din secția maghiară a Teatrului de Păpuși Puck ar fi putut să-mi ceară despăgubiri de sute de mii de euro.

Cel de-al doilea dosar, dosarul 586/117/2019, cel pentru care judecătoarea Ioana Tripon și-a cerut iertare pe patul de moarte, a fost făcut de către șefa secției române, Amalia Pecican, pe jumătate unguroaică, pritenă de familie cu cuplul Vadas-Csuros, căsătorită cu prof. univ. Ovidiu Pecican, semnatarul, împreună cu alte cozi de topor românești și alți intelectuali maghiari din jurul UDMR, a „Declarației româno-maghiare în anul centenarului”, act de trădare prin care se cerea încălcarea suveranității, integrității teritoriale, Constituției României. Amalia Pecican îmi „fabricase” un dosar de „hărțuire la locul de muncă” și unde cerea 39000 de euro. Adică, la comandă, s-au activat toți cei din jurul lui Vakar Istvan și ai UDMR-ului, fiindcă nu am vrut „să mă aplec mai mult asupra culturii maghiare” și mi-au făcut dosare. Mai târziu, într-un interviu acordat unui ziarist, Vakar Istvan a recunoscut că datorită acestor dosare am fost dat afară ca manager, nu fiincă eram prost manager. Apoi, după ce am câștigat în instanță de două ori împotriva faptului că am fost dat afară abuziv ca manager, s-a văzut că totul a fost pus la punct până la cel mai mic detaliu împotriva mea, dar, opoziția mea disperată i-a descumpănit. Oricum, știind că nu am făcut absolut nimic din ce eram acuzat, era clar pentru mine că dosarele erau aranjate prin relații politice și că nu sunt decât modalități de a fi pedepsit.

În dosarul în care eram acuzat de discriminare, la CNCD am reușit să mă apăr cât încă am mai fost manager, iar la București la comisia CNCD i-am spulberat pe acuzatori spunând adevărul fără putință de interpretare. Comisia, deși numită de către un UDMR-ist, Csaba Astalosz, nu a putut să mă găsească vinovat cu nimic.

În dosarul intentat de către Amalia Pecican, dosarul 586/117/2019, pentru care judecătoarea Ioana Tripon și-a cerut iertare, care s-a prelungit după ce eu am fost dat afară ilegal ca manager, eram acuzat de „hărțuire la locul de muncă”. Instanța Tripon-Gârbovan a schimbat prin hotărâre încadrarea de la „hărțuire la locul de muncă”, la „daune morale aduse printr-un înscris la avizier”, fapt penal. În dosar eram acuzat ca manager, dar fiind dat afară ilegal de către Consiliul Județean Cluj din postul de manager, adică de șefii săi Vakar Istvan și Alin Tișe Păunel, nu mă mai puteam apăra în dosar ca manager, iar după plecarea mea forțată Teatrul de Păpuși, deși i-am cerut acestuia în scris, cu argumente, să se apere corect, acesta nu s-a mai apărat corect, lăsând conștient ca Amalia Pecican să câștige o sumă imensă de bani, deși știau că instanța Tripon-Gârbovan a schimbat încadrarea și au acordat o sumă nemeritată Amaliei Pecican. Apoi, după ce Amalia Pecican a cerut conform hotărârii ilegale a completului Tripon-Gârbovan ca Teatrul de Păpuși să-i dea suma câștigată ilegal în instanță, Teatrul de Păpuși a cerut ordonatorului prinicipal de credite, Consiliul Județean Cluj, suma de bani, acesta i-a virat-o, teatrul a dat suma Amaliei Pecican, iar, apoi, Teatrul de Păpuși și Consiliul Județean Cluj s-au întors împotriva mea ca persoană fizică și mi-au cerut banii pe care ei i-au lăsat, împreună cu instanța, să-i câștige Amalia Pecican. Adică, se vede cu ochiul liber rețeau pe care UDMR-ul a aranjat-o pentru a mă pedepsi, pentru a-mi lua avutul și la care au răspuns toți cei implicați în dosare.

Toate acestea s-au făcut la ordinul UDMR, iar faptul că președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe Păunel, cel care contrasemnase furtul de la evaluarea mea ca manager, ca președinte al Consiliului Județean Cluj, a participat și el la execuția mea, la ordinul UDMR, se vede din faptul că semnat și din faptul că Alin Tișe Păunel a recunoscut într-un interviu dat ziaristului Sorin Roșca Stănescu în Evenimentul zilei, în data de 22 august, 2021, în articolul „Scandalul Puck, un jalnic teatru de păpuși”, că cel care „m-a executat” a fost Vakar Istvan și că el. Tișe, prin semnătură l-a sprijinit să mă execute. Citez din articol, care poate fi găsit pe net: ”........Alin Tișe, președintele Consiliului Județean. Am avut cu acesta în weekend o convorbire lungă de o jumătate de oră. Era la curent cu toate realizările, pe care le apreciază în mod deosebit, ale lui Emanuel Petran. Dar a fost literalmente asaltat de plângeri împotriva acestuia, însoțite de fel de fel de memorii, inițiate de trei-patru persoane din interiorul și din afara teatrului de păpuși. Iar decizia de a-l ejecta nu a luat-o el, ci Vakar Istvan, vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj și vicepreședinte UDMR Cluj”.

Toate aceste fapte la comanda UDMR-ului, executate de către toți cei din dosare, mi-au distrus viața. Dar, datorită educației primite, datorită faptului că cred în Dumnezeu, adevăr și dreptate, pentru care trebuie să lupți și la îndemnul mamei mele pe patul de moarte: „Emanuel, nu te lăsa călcat în picioare, nu lăsa minciuna să devină adevăr”, am luptat în toți acești 6 ani împotriva sistemului organizat de către UDMR în România, deși nimeni nu-mi dădea nicio șansă. Dosarul 586/117/2019, pentru care judecătoarea Tripon și-a cerut iertare, a fost doar începutul. Dar începutul a generat alte și alte dosare, alte și alte abuzuri împotriva mea. Pentru aceste fapte ale instanței din dosarul 586/117/2019 și pentru rolul ei nefast din acest joc organizat de către UDMR, judecătoarea Ioana Tripon mi-a cerut iertare. Judecătoarea Dana Gârbovan, colega ei de complet, nu și-a cerut iertare. Mai mult ordonă în continuare în celelalte dosare ca judecătorii să mă fure și să mă abuzeze în continuare.

Toate acestea au fost organizate de către UDMR Cluj iar toți ceilalți le-au ascultat ordinele. Nu au prevăzut că mă voi apăra ca un leu, că voi rezista atacurilor, că mă voi descurca în hățișul judiciar și al jurisprudenței, că îmi voi da seama de furtul instanțelor și al avocaților proprii, că voi rezista psihic. Am deschis dosar împotriva Consiliului Județean Cluj , a faptului că m-au dat afară ilegal, am câtigat și instanța i-a obligat să mă reevalueze.

M-au furat din nou la reevaluare, i-am dat în judecată, i-am câștigat din nou și sunt obligați să mă reevalueze din nou.

Am deschis dosar împotriva soților Pecican, cei prin care mi-au distrus imaginea publică și mi-au făcut dosarul de 39000 de euro, aceștia au făcut cerere reconvențională, iar instanța aranjată de Dana Gârbovan nu mi-a dat mie, ci le-a dat lor 3000 de euro. Instanțele au încălcat cele mai elementare articole ale Codului de procedură Civilă. Am făcut cale de atac extraordinară și am făcut plângere penală judecătorilor din acest dosar pentru felul cum au instrumentat cazul. Au început cercetările penale.

Am deschis dosar penal executorilor judecătorești Stolnean fiindcă intenționat nu au pus în executare o hotărâre împotriva Consiliului Județean Cluj. Și acolo este un furt continuu împotriva mea, procurorii și instanțele încercând să-i acopere ca aceștia să nu răspundă. Le voi face și lor plângeri penale.

Am făcut plângeri penale judecătorilor din aproape toate dosarele mele, inclusiv completului Tripon -Gârbovan. Majoritatea au fost blocate pentru a se prescrie faptele, dar voi cere să se prelungească termenele și voi face public totul, cu date din dosare și cum mă fură judecătorii pentru a acoperi ordinele de distrugere a mea de către UDMR.

Am făcut plângere la DIICOT pentru trădare de țară, dar a fost blocată.

În tot acest timp am trăit o viață de coșmar și am fost obligat pentru a mă apăra să fac lucruri extreme.

Am fost abuzat continuu pentru a fi oprit să nu dezvălui toate aceste lucruri.

Am fost obligat să fac greva foamei de trei ori, 24, 20 și 7 zile.

Am fost obilgat să strămut procese, dar și la acele instanțe au ajuns. Am făcut cale de atac extraordinară și voi face plângere penală.

Am fost legat cu cătușe fără să fiu legitimat și testat cu alcoolmetru în fața a peste 400 de oameni și apoi dus cu duba o oră, încătușat, la Poliția Rurală nr. 7 Gherla. Timp de o oră, fiindcă polițiștii nu au respectat absolut nici o procedură am crezut că sunt oameni îmbrăcați în polițiști puși să mă răpească și să mă ucidă ca să nu mai opun rezistență. Nimic pe lumea aceasta nu se poate compara cu sentimentul trăit o oră, cât ești transportat încătușat cu duba, să fii convins că vei fi ucis și să nu găsești nicio soluție. Stresul este inimaginabil, iar ei mi l-au produs. Le-am făcut plângere penală blocată deocamdată.

Mi s-a intrat în casă de două ori în lipsa mea ( de atâtea ori știu eu).

Am fost monitorizat ani de zile prin mijloace specifice serviciilor, lucru care m-a adus în pragul nebuniei.

Am fost obligat, datorită stresului continuu în care am trăit, creat de către ei, să consult un medic psihiatru.

Stresul continuu timp de 6 ani mi-a provocat și dezvoltat o boală gastro-intestinală pe bază de stres, nevindecabilă.

Pe data de 24 decembrie, 2024, aflat, împreună cu fratele meu, în autoturismul personal pe o autostradă la ieșirea din Ungaria spre Slovenia, în drum spre Italia, la peste 140 de km la oră, am fost atacat de o dronă încorporată într-o pasăre uriașă împăiată care mi-a izbit frontal parbrizul. Doar prezența mea de spirit și ajutorul lui Dumnezeu au făcut ca mașina să nu se rostogolească. Dimineața, la intrarea în Ungaria, la vama maghiară, pentru faptul că vameșul maghiar ne-a ținut fără motiv și fără explicații după ce ne-a luat buletinele, i-am spus fratelui meu că vom avea probleme pe drum. Așa și a fost. Nu aveam cum să ghicesc dacă nu le știam modul de operare, dar nu puteam ghici ce mi se va întâmpla.

S-a încercat să fiu dat afară și de la actualul loc de muncă, Teatrul Național Cluj, de către managerul acestuia, regizorul Mihai Măniuțiu, pentru a rămâne fără sursă de venit, pentru a nu mai putea supraviețui și pentru a fi oprit din a arăta adevărul.

În toate dosarele avute, avocații mei, plătiți cu mii de euro, și instanțele aranjate, știind că sunt stresat și bolnav, au continuat să-mi provoace, prin felul de a conduce ședințele și de a mă apăra și prin hotărârile date, stres continuu, pentru a ceda psihic și fizic și pentru a nu mai opune rezistență.

Părinții mei au murit de supărare la o lună unul după celălalt pe fondul acțiunilor împotriva mea care mă aduseseră la un moment dat în stadiul de legumă, datorită stresului și a supărării. Această hotărâre din dosarul 586/117/2019, dată de completul Tripon-Gârbovan, deși ultima ședință de judecată a fost prin luna noiembrie, hotârârea a fost dată (și s-a ținut să-mi fie adusă la cunoștință exact în acea zi în care îl îngropam pe tatăl meu), în data de 26 ianuarie, 2022, ziua în care eu, o legumă la acea dată, datorită situației în care eram, îmi îngropam tatăl, care a murit de supărare, pe fondul bolii și a bătrâneții, afectat de situația în care mă găseam eu. Instanța nu dăduse dată de pronunțare în dosar și este clar că știau că mi-a murit tatăl și mi-a transmis această hotărâre, pentru care judecătoarea Tripon își cere iertare, exact când îl îngropam pe tatăl meu. Hotărârea mi-a fost adusă la cunoștință de către jurista Teatrului de Păpuși, cea care știa că hotărârea este ilegală, fiindcă cât am fost manager apărase corect teatrul și care știa că-mi îngrop tatăl, iar apoi, după ce nu am mai fost manager, cea care a refuzat să apere corect instituția, lăsând ca suma de bani câștigată prin furt de către Amalia Pecican să-mi fie imputată mie. Când am primit vestea prin telefon , la căpătâiul tatălui meu mort, mi-am dat seama că au făcut-o intenționat, știind că sunt terminat psihic, și au făcut-o pentru a mă distruge complet și pentru a nu mai opune rezistență. Mi-am jurat atunci să nu îi iert și să îmi răzbun tatăl care a murit supărat din cauza lor și a celorlalți cu care au pus la cale toate aceste lucruri împotriva mea, fără să fiu vinovat și m-am jurat să devoalez tot sistemul cu tot ce a făcut împotriva mea.

Pe doamna judecător Tripon am iertat-o, fiindcă era pe moarte!

 

Chiar dacă am jurat că nu îi iert, ea prin suferința conștiinței, arătată prin faptul că mi-a cerut iertare și prin frica de a se prezenta la Creator cu un păcat atât de mare pe conștiință, consider că a plătit! Sunt un bun creștin. Dar pe ceilalți judecători, executori judecătorești, avocați, oameni de cultură, politicieni, medici, polițiști, procurori, care au continuat și continuă și acum atacurile împotriva mea și care au încercat să mă îmbolnăvească, să mă ucidă, pentru a nu mai opune rezistență și să mă opresc în a devoala răul care s-a abătut împotriva mea, asupra întregii societăți clujene și asupra României, rău la a cărui extindere au participat și ei, în încercarea disperată de a acoperi și de a nu ieși la iveală răul primar, generat de Vakar Istvan și UDMR, nu i-am iertat. Tuturor le-am spus în dosare că sunt suferind, că nu mai vreau să fiu furat, că participă conștient la încercarea de distrugere a mea, dar, aceștia au continuat să facă în dosare exact aceleași furturi de care îi avertizam să nu le facă. Morala creștină mă obligă, nu din răzbunare, ci din dorința de a stopa răul, să lupt împotriva acestuia în întregul lui, să-l identific, să-l fac cunoscut populației, pentru ca sub presiunea adevărului aflat în dosare, dar trucat, și a opiniei publice, să oblig oamenii care au făcut acest rău să se căiască, să se oprească să mai facă și alte rele împotriva mea și a altor oameni, și să plătească pentru răul făcut, fiindcă fără plată nu poate exista îndreptare. Să se oprească din a mai executa faptele pe care le ordonă UDMR-ul, ca oameni care se opun anexării Transilvaniei la Ungaria, în propria lor țară, România, să nu mai fie hăituiți,atacați, abuzați. Cei care răspund la comenzi împotriva legilor României să se oprească în a-i mai servi pe cei de la UDMR, să se oprească în a participa la distrugerea și dispariția României. Dacă doriți, și faptul că judecătoarea Tripon mi-a cerut iertare este în urma unei suferințe morale prelungite produsă de conștientizarea răului făcut, de gravele probleme pe care le-a generat asupra mea și de faptul că dorea să se înfățișeze înaintea Creatorului fără această suferință teribilă care consta în conștientizarea răului pe care mi l-a făcut și de repercusiunile pe care acesta le-a generat împotriva mea. Tocmai, fiindcă înțeleg aceste lucruri, am iertat-o! În cazul judecătoarei Tripon, odată cu iertarea mea acordată, răul a fost oprit! Fiindcă toți ceilalți au participat la un rău conștient împotriva mea, ca bun creștin doresc ca să nu aibă această suferință morală pe un timp îndelungat, să recunoască ce au făcut și să răspundă pentru ce au făcut. Și să se oprească din a mai face rău. Prin suferința morală avută, judecătoarea Tripon a plătit. Și-a cerut iertare și a fost salvată. Nu faptul că spun eu asta confirmă ceea ce spun, ci faptul că judecătoarea Tripon a simțit imperios nevoia să îmi ceară iertare. Mă bucur că am citi mesajul la timp, eu primesc zeci, sute de mesaje zilnic, era greu să-l văd, dar Dumnezeu așa a vrut! La fel doresc cu toți ceilalți. Să fie salvați. Și prin salvarea lor și oprirea lor de a mai face rău să fie salvată România. Dar, nefiind pe patul de moarte vor trebui să răspundă și să-și primească pedeapsa pentru ceea ce mi-au făcut, pentru a fi salvați. Salvați de la a nu mai face abuzuri împotriva mea și împotriva altor oameni. Salvați de la a nu mai face abuzuri împotriva cetățenilor României și a României. Dacă fac multe abuzuri, dacă distrug multe vieți, s-ar putea ca unii oameni să nu-i ierte și atunci suferința lor morală când vor fi pe patul de moarte va fi imensă, dar nu vor mai putea face nimic. Iar dacă nu obțin iertarea de la toți cei abuzați vor trăi disperarea că se vor înfățișa Creatorului fără a fi iertați. La fel, dacă prin acțiunile lor împotriva României, împotriva cetățenilor care nu vor să-și trădeze țara, dacă România va dispărea, pe patul de moarte, înaintea Creatorului se vor chinui fără să fie iertați pentru răul făcut, românilor și României. Bineînțeles, pot exista printre aceștia oameni care să nu aibă conștiință și să nu-și pună aceste probleme. Dar aceștia trebuie devoalați și mai abitir, fiindcă dacă nu au conștiință sunt niște monștri care au ajuns să aibă drept de viață și de moarte asupra oamenilor fără să fie empatici cu suferința lor și cu adevărul lor, care nu mai au legătură cu adevărul și dreptatea, iar asta îi transformă în niște sadici care se bucură de răul făcut oamenilor și propriei lor țări. Iar pentru așa ceva trebuie să fii prins, oprit și pedepsit, fiindcă ești un ins care urăște umanitatea, care-și urăște semenii care îți plătesc salariul și pensia, regale, un ins care se urăște pe sine însuși, care-și urăște țara, dar care este pus să îi judece și să le hotărască destinul altora cu ura care există în sufletul lui. Dacă nu esti prins, nu ești pedepsit și nu suferi pentru răul făcut altora ajungi să crezi că ești un supraom, căruia o divinitate i-a îngăduit să facă rău, fără să răspunzi, și vei continua acțiunile împotriva concetățenilor tăi, crezând că ți se cuvine totul.

Judecătoarea Ioana Tripon a ajuns pe patul de moarte cu siguranță la aceste concluzii și mi-a cerut iertare. Ceilalți care răspund la ordinul UDMR și care m-au abuzat și mă abuzează în continuare în dosare nu sunt pe patul de moarte și comit lucruri grave împotriva mea în continuare. Împotriva mea și împotriva României. În cadrul sistemului de justiție abuzurile sunt extrem de grave, iar gravitatea faptelor lor este foarte mare, fiindcă ei le-au încălcat și le încalcă cu bună știință, deși au jurat față de România, Constituția României și față de poporul român, să nu facă asta, având în spate doar un ordin al unui ong aflat ilegal la guvernare, în cazul meu, ceea ce arată că cei care trebuiau să facă dreptate și care au jurat pentru asta sunt primii care prin hotărârile lor fac rău populației, cea din banii căruia aceștia trăiesc. Adică, cei plătiți, care jură să facă dreptate, sunt primii care încalcă dreptatea, la ordinul UDMR. Faptul că fac abuzuri împotriva unui singur om la ordinul unui ong aflat ilegal la guvernare arată acel ong conduce de fapt România și că ei ascultă de ordinele lui, ceea ce înseamnă trădare de țară la toate nivelurile puterii din România și că cei care conduc România sunt tradători de țară care prin faptul că au dosare la care UDMR are acces, sunt obligați să permită în continuare unui ong să conducă România. Căci, dacă eu sunt doar un caz, faptul că sistemul se adună împotriva unui singur om arată că el se poate aduna împotriva oricui. Iar situația din România arată exact ceea ce spun. Furtul alegerilor, UDMR, ilegal la guvernare de 37 de ani, predarea resurselor României, totul arată că ceea ce spun este adevărat. Iar ceea ce vă demonstrez aici, de asemenea! Iar situația României din acest moment arată că datorită acestor lucruri România este în această situație disperată.

Iar acum, prim rugămintea judecătoarei Tripon de iertare, prin tot ce mi s-a întâmplat, prin toate dovezile care există în ziare, pe rețelele de socializare, în dosare, la martori, se recunoaște public în cazul meu încrengătura dintre politic, dominat de UDMR, administrație și justiție. Cazul meu este unul mic, dar demonstrează același adevăr la nivelul întregii țări. Toate acestea făcute doar pentru că un om nu a vrut să își trădeze țara, că nu a acceptat ca un ong, aflat ilegal la guvernare să distrugă România, fapt acceptat de către toți cei de mai sus! La fel se poate constata că prin furtul alegerilor și prin anularea votului românilor poporul român, în mare, a pățit același lucru ca mine, în mic.

Acest text va fi depus în toate dosarele mele existente, va fi trimis la toată baza de date cu publicațiile pe care o dețin, va fi pus pe rețelele de socializare, va fi trimis tuturor partidelor, va fi trimis Înaltei Curți de Casație și justiție, CSM-ului, CCR-ului, președinției, guvernului etc.

În săptămânile viitoare voi face publice date din fiecare din dosarele mele, pe rând fiecare dosar din cercetările penale, din care se vede cum întreaga justiție din România se adună ca răspundă la ordinele UDMR-ului și să-l apere. Voi arăta încrengăturile dintre instanțele din Cluj, cele de la Oradea, Înalta Curte de Casație și Justiție și CSM.

După acestea toate, peste un timp voi face o plângere penală pentru trădare de țară tuturor celor care au participat la aceste abuzuri, UDMR, PNL, instanțe, parchete, Înalta Curte de Casație și Justiție, avocați, medici, judecători, oameni de cultură etc. Am mai făcut una, dar populația nu știa de ea, și a fost blocată abuziv la DIICOT București. Lucrurile se vor schimba în România.

Voi cere public ca toate plângerile mele penale blocate sau cărora nu s-a dat curs, așteptându-se prescrierea faptelor, să fie prelungite și voi face plângere penală procurorilor care au blocat aceste plângeri.

Voi căuta și voi găsi toate mijloacele pe care le pot pune în mișcare ca să stopez aceste abuzuri împotriva mea și a țării mele, România!

Așa să ne ajute Dumnezeu la toți, după fapte!