Izolarea poate fi șansa tinerilor de a deveni maturi și de a descoperi esența vieții, amintindu-și că au fost creați după chipul lui Dumnezeu și că au în Hristos un Frate și un Prieten nedezmințit, milostiv, bun, blând, smerit și puternic, a transmis episcopul ortodox român al Europei de Nord în predica de la finalul Liturghiei din Joia Mare (16 aprilie 2020), oficiate în Paraclisul Episcopal din Stockholm. PS Macarie a oferit două modele de tineri: cel al Sfântului Ioan Evanghelistul, care și-a rezemat capul la pieptul lui Iisus Hristos în timpul Cinei celei de Taină, și cel al tânărului bogat și risipitor care i-a cerut părintelui partea sa de moștenire și a plecat departe, cheltuind-o în desfătări până când s-a ruinat și a început să îndure mari lipsuri, dar a avut tăria sufletească de a-și recunoaște starea și a face drumul înapoi către Tatăl Ceresc. „Acest Părinte este Dumnezeul Cel Viu, pe Care-L găsești în Biserica Sa, unde ești acasă. Vino, Hristos te așteaptă cu brațele răstignite pentru a te îmbrățișa”, i-a îndemnat pe tineri, cu înțelegere, inimosul ierarh, care la rândul său este „încă tânăr”.
 
„Suntem în Joia Mare, la Cina cea de Taină, când cel mai tânăr și iubit dintre ucenici, Ioan Evanghelistul, s-a rezemat la pieptul lui Iisus, de aceea, iubite frate, iubită soră care te afli acum la vremea tinereții, vreau să-ți încredințez câteva gânduri ale inimii venite de la un păstor, de la un episcop care este încă tânăr. Te-ai născut și ai crescut într-o perioadă de bunăstare și de siguranță cum rareori a existat în istoria umanității. Ai acces neîngrădit nu doar la cele necesare vieții, ci și la tehnologie, la filme, cărți, muzică, artă și la orice ți-ar pofti inima, folositor sau, uneori, prea puțin folositor. Acum îți este mai greu! În criza coronavirusului te afli izolat, claustrat, poate, și te simți închis între pereți ca într-o celulă, fără a putea să te bucuri ca înainte de soare, de primăvară, de prietenii tăi, de aerul tare al muntelui sau de briza binefăcătoare a mării! Toate acestea au devenit inaccesibile, iar în față ți se așterne un viitor caracterizat de incertitudine. Da, așa este, însă…

Nu te teme, iubită tânără și iubite tinere! Aceasta este șansa ta de a deveni om, amintindu-ți că ai fost creat după chipul lui Dumnezeu. Aceasta este șansa ta de a găsi în Hristos un Frate și un Prieten nedezmințit, milostiv, bun, blând, smerit, drept, iertător și puternic. Aceasta este șansa ta de a descoperi esența vieții, de a descoperi demnitatea, verticalitatea, cinstea, omenia. Dacă te simți în aceste zile, închis ca într-o închisoare și lipsit de soare, ia și citește o carte despre suferințele celor din temnițele din perioada comunismului. Ai să găsești acolo multe pilde de tinerețe jertfelnică, ai să găsești acolo pe cei care și-au păstrat tinerețea curată, sfântă, dârză, mărturisitoare, și nu doar că au supraviețuit iadului închisorilor, ci chiar l-au și biruit. Dacă te simți în aceste zile copleșit de perspectivele înfricoșătoare ale viitorului, deschide, iubită tânără, iubite tinere, Sfânta Scriptură și vei găsi acolo cum a oscilat, mereu, istoria omenirii, între calea vieții și calea morții, între calea binecuvântării și calea blestemului. 

Iar de vei reuși să mergi cu lectura până la Evanghelii, vei găsi acolo o parabolă, parabola Fiului Risipitor. În această parabolă tu însuți te vei regăsi fiindcă povestește despre tine. Această parabolă se referă la un fiu care voind să trăiască așa cum voia el, în patimi și desfătări, și-a luat partea sa de moștenire de la Părintele său cel prea mult înțelegător și iubitor și a plecat de acasă, departe, în ținuturi străine. Acolo și-a cheltuit toată averea sa, ajungând într-o stare de cumplită lipsă și decădere. Însă odată ce a ajuns în această stare, încât jinduia până și la roșcovele mâncate de porcii pe care-i păzea, acest tânăr și-a venit în sine. În această grea încercare în care s-a aflat, în această înstrăinare, ajungând la fundul prăpastiei căderii sale, acest fiu în cele din urmă s-a dezmeticit. Și-a venit în fire și a înțeles că are un Tată și că are o casă. Și-a luat inima în dinți și s-a întors acasă, unde Părintele Său îl aștepta cu dor nespus. Fiul și-a îmbrățișat Tatăl, iar Tatăl și-a redobândit Fiul. Acest Părinte, iubite frate, iubită soră, este Dumnezeul Cel Viu, pe Care-L găsești în Biserica Sa, unde ești acasă. Vino, Hristos te așteaptă cu brațele răstignite pentru a te îmbrățișa!”, a îndemnat PS Macarie în Joia Mare, la finalul Sfintei Liturghii oficiate în Paraclisul Episcopal din Stockholm, potrivit paginii web EpiscopiaScandinavia.se.   
 
De asemenea, la finalul slujbei Deniei din Joia Mare, episcopul ortodox român al Europei de Nord a rostit un nou mesaj de încurajare către creștinii de acasă, îndemnându-i să nu se tulbure și să nu se teamă pentru închiderea temporară a bisericilor, ci să aibă încredere în Pronia lui Dumnezeu și în faptul că Binele învinge răul, lucru probat de Învierea Domnului, Care a sfărâmat porțile iadului.

„Iată, am ajuns în seara Cinei de Taină. Peste doar câteva ore, ucenicii vor suferi cea mai mare dramă a vieții lor. Cel care le ridicase inimile, Cel care le vindecase rănile sufletești, Cel care era lumina, bucuria, viața lor, pentru care lăsaseră totul, Cel care potolise marea și îl înviase pe Lazăr, tocmai El, făgăduința și nădejdea lor cea mai scumpă, va fi arestat, batjocorit, târât ca un infractor de rând de la Ana la Caiafa, de la Sinedriu la Pilat, de la Pilat la Irod, de la Irod înapoi la Pilat, ca să fie supus flagelării, batjocurii și răstignirii.

În acea seară, în care Hristos S-a adus jertfă euharistică, El rostește cel mai adânc și mai răscolitor cuvânt de despărțire care a existat și care va exista în istoria omenirii. Să-l recitim, iubiții mei, căci acest cuvânt ni se adresează și nouă, celor care, asemenea ucenicilor Săi, ne-am strâns în jurul Său, căci știm și mărturisim că El este lumina vieții noastre.

Să nu se tulbure inima voastră, ne spune Mântuitorul. Ne spune pentru că multe avem a vedea și a trăi. Ne spune aceasta pentru că vom bea și noi din același pahar al amarului din care a băut El, căci nu este sluga mai mare decât stăpânul, și dacă pe El L-au prigonit, înseamnă că și pe noi ne vor prigoni. Să nu se tulbure inima noastră, așadar, atunci când vedem că vrăjmașii Bisericii sunt triumfători, când vedem că creștinismul este făcut de ocară și ostracizat, când vedem că suntem scoși afară din cetate, ca niște răufăcători, deși Biserica a făcut doar bine fiilor săi. Să nu se tulbure inima noastră și să nu se înfricoșeze când vedem bisericile închise, căci acestea trebuie să vină, însă cu noi este Dumnezeu...

Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi.

De vom avea credință în El, nu ne va lăsa orfani de dragostea și de harul Său. Iubite frate și iubită soră, când îți va fi mai greu, când te vei simți singur și părăsit, de toți uitat și de nimeni mângâiat, adu-ți aminte de aceste cuvinte ale Celui care a luat chip de rob ca să-ți spele ție picioarele. Ca să te slujească pe tine. Ca să te mântuiască și să te facă părtaș firii Sale dumnezeiești pe tine. Chiar dacă ți-e greu, chiar dacă te simți zdrobit, nu ești singur, frate drag, nu ești singură, surioară scumpă. Nu uita, Iisus a făgăduit, iar făgăduința Lui e nemincinoasă: Va veni la tine! Așteaptă-l pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă-l pe Domnul.

Voi sunteți prietenii Mei. Nu te străpunge la inimă, iubite frate, iubită soră, acest cuvânt al Mirelui Ceresc? Mai poate râvni după altceva sufletul nostru după ce aude acest cuvânt de înfiere și de dragoste de la Hristos? Voi sunteți prietenii Mei, voi sunteți cei pentru care M-am răstignit și am înviat, voi sunteți propovăduirea și slujirea Mea. Când pocăința ne străpunge inimile, ne simțim umili și cei mai de urmă dintre oameni (Vierme sunt și nu om, spune și psalmistul), însă atunci vine Iisus și ne îmbrățișează spunându-ne: Tu ești prietenul meu! Tu, care te simți cel mai bicisnic dintre oameni, vrednic de tot disprețul, care instinctiv îți tragi picioarele din fața Celui care și-a pus ștergarul ca să ți le spele, fiind înnobilat cu această mare demnitate și cinste, de a fi prietenul lui Hristos.

Da, iubite frate, iubită soră, acum și noi suntem triști. Lumea se bucură, iar noi plângem. Dar, nu uita, iubite prieten al lui Hristos, că după Răstignire vine Învierea, și după Înviere, vine Judecata. Atunci stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Atunci orice nedreptate va fi vădită și toate vor fi puse la locul lor. Încă puțină răbdare, iubite frate, iubită soră”, a transmis PS Macarie după Denia din Joia Mare, oficiată în Paraclisul Episcopal din Stockholm, potrivit paginii de social media a Episcopiei Europei de Nord. 

Potrivit aceleiași surse, programul liturgic al eparhiei nordice din perioada pascală va fi următorul:

„În Sfânta și Marea Sâmbătă, 18 aprilie 2020, PS Episcop Macarie, începând cu ora 7.00 (ora Suediei), va sâvârși în Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. Slujba va fi transmisă live pe pagina de facebook a Episcopiei Europei de Nord.

De Sfintele Paști, 18-19 aprilie 2020, începând cu ora 23.00 (ora Suediei), PS Episcop Macarie va săvârși Slujba Învierii cu Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în biserica parohiei „Sfânta Treime” din Tungelsta-Stockholm. Celebrarea pascală, de asemenea, va fi transmisă live pe pagina de faceboook a Episcopiei Europei de Nord”, au informat vineri, pe social media, reprezentanții acesteia.