Pretextul pandemiei de coronavirus și măsurile specifice stării de urgență au fost speculate pentru a ataca Biserica și pe creștinii ortodocși, profitorii civici sau politici încercând să direcționeze „convenabil” valul de panică și frică din societate nu pe incapacitatea sistemului (și a responsabililor acestuia) de a gestiona criza, ci pe comunitatea credincioșilor, prezentată în mod tendențios când ca focar de infecție, când ca sursă a nesupunerii civice, din pricina diferențelor și tradițiilor ei istorice.

 

Conflictul artificial creat, față de care Biserica nu a intrat în horă, a culminat în Săptămâna Patimilor, înainte de cel mai mare praznic al creștinătății, Învierea Domnului, prin jignirile useristului Andrei Caramitru la adresa Ortodoxiei („sectă satanică”) pe social media și prin degetul ridicat de președintele Klaus Iohannis, care a transformat lozinca „spitale, nu catedrale” în amenințarea „înmormântări, nu sărbători”.

Acestor derapaje de exprimare și atitudine, alimentate de ură viscerală și vizând discriminarea sau intimidarea unei categorii sociale, le răspunde, în lipsa vreunei reacții a Consiliului Național de Combatere a Discriminării, un membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, episcopul Ignatie al Hușilor, cunoscut pentru deschiderea sa de a comunica pe social media sau în presa digitală. Într-un eseu publicat pe platforma online Marginaliaetc.ro, Ierarhul constată manifestarea unui puroi al urii de Înviere și Biserică, răspândind „prin crusta pandemiei un aer pestilențial”, compus alchimic din „sparanghel german”, „grobianism progresist/ateist”, spiritualitate fără ritual, neocomunism camuflat sub încadrarea „de centru dreapta modern”, salvatorism secularist și altele.

 

Răspunsul dat de ierarhul Hușilor se încadrează printre puținele semnale venite dinspre ierarhia ortodoxă în fața lipsei de respect cu care este tratată comunitatea credincioșilor și a slujitorilor Bisericii. Vocea PS Ignatie se alătură mărturisirilor făcute în spațiul public de ÎPS Teofan al Moldovei, ÎPS Teodosie al Tomisului, PS Macarie al Europei de Nord ș.a. 

„În Miercurea Mare a trădării – de altfel, întreaga Săptămână Mare nu este numai despre iertare, ci și despre ura omului față de Dumnezeu, despre tentativa de a-L ucide pe Iisus, despre necredință și calomnie – , a vicleniei și a corupției lui Iuda, puroiul haterilor Învierii și ai credinței răzbate vehement prin crusta pandemiei, răspândind un aer pestilențial, a cărui compoziție este formată din următoarea formulă alchimică cu proprietăți (im)precise de anihilare definitivă a adversarului: 

• sparanghelul german este infinit mai valoros decât lumina pascală

• grobianismul progresist și neoateist desființează fără drept de apel dorința creștinului de a trăi bucuria și liniștea Paștilor în biserica din casa familiei sale

• este mult mai fezabil să te declari "un om spiritual” cu spumele veninului urii până în creștetul capului decât îngăduința și smerenia unui ortodox, care încasează permanent pumnii neocomuniștilor din mișcarea de extremă stângă, în mod impropriu și fals autodefinită "de centru dreapta modern”

• salvatorii (seculariști ai) României consideră că este absolut legitim, în vreme de molimă, să interfereze în viața spirituală a credinciosului și să atenteze la libertatea de conștiință, ascunzându-se sub umbrela unei griji dădăciste de sănătatea și siguranța voluntarului și beneficiarului ortodox 

• este mult mai "modern” să proferezi etichete infamante la adresa unei comunități de credință, numindu-o "organizație criminală, retrogradă, retardată, coruptă” sau "coșmar rusofon criminal”, "sectă satanică”, "ISIS” decât să propovăduiești "medievala” toleranță față de cel care împărtășește o altă convingere religioasă decât a ta (CNCD-ul nu are niciun motiv să se autosesizeze, pentru că progresiștii nu fac obiectul muncii acestei instituții)

• este mai de folos și mai eficient să umilești și să calomniezi in corpore o comunitate religioasă în numele prezervării sănătății publice decât să cauți, inteligent și nepătimaș, să menții un echilibru armonios între imperativele grijii pentru sănătatea publică și dreptul la libertatea de credință, fie chiar restrânsă, dar nu abolită, a fiecărui cetățean creștin al României

• este mult mai soft și o versiune mult actualizată atitudinea "apostolilor toleranței” neocomuniste de a plebiscita inutil și permanent actul credinței între Baraba și Iisus decât a le spune răspicat oamenilor că virusul nu umblă de unul singur, ci este "transportat” de către oameni. 

• este mult mai "științifică” sugestia neocomuniștilor "spirituali” că virusul se transmite și prin flacăra de la lumânare decât să facă un minim efort în a recunoaște faptul că Biserica Ortodoxă Română a respectat cu strictețe recomandările stipulate în ordonanțele militare, că s-a implicat financiar și material în diminuarea crizei medicale din spitale, cum probabil nu a făcut-o nicio instituție publică sau privată din România, că a răspuns tuturor solicitărilor oamenilor nevoiași sau în vârstă în ceea ce privește asigurarea celor necesare traiului zilnic

• se pare că pentru unii este mai în ton cu „duhul” Învierii acel „stați acasa” imperativ, care instantaneu a devenit antidotul morții (pentru că după Paști, dacă vom respecta cu strictețe recomandarea, nu va mai fi nicio înmormântare) decât îndemnul plin de compasiune și dragoste față de creștinii ortodocși de a înțelege că nu le fură nimeni Paștile sau Învierea din inimă sau din suflet, dacă, din rațiuni obiective și care ne depășesc, nu putem trăi plenar bucuria acestei sărbători în casa Domnului și în prezența minunatelor slujbe specifice acestei perioade unice a anului bisericesc  

• este mult mai "elegant” și de "bun simț” să-i jignești pe toți slujitorii Domnului, numindu-i "înalți prea ticăloși”, exact ca în vremurile comuniste, decât să vezi eforturile acestor "prea ticăloși” de a menține cumpăna între respectarea recomandărilor și durerea credincioșilor de a nu mai putea participa la slujbe

• și în final, se pare că vigilența plină de otravă și duh de dezbinare sunt mai de preferat, conform fișei postului de progresist neocomunist, decât adevărul fundamental, rostit cu pace interioară, că pentru orice creștin autentic sănătatea este un dar de la Dumnezeu de care suntem datori să avem grijă, atât pentru noi, cât și pentru semenii noștri, pentru a nu fi nimicită de micul și invizibilul virus distrugător. 

Doamne, dă-ne sărbătorile tihnite, fie în casă pentru credincioși, fie în biserică pentru slujitori și puterea de a-i iubi și ierta, așa cum Hristos i-a iertat pe toți cei care L-au trădat "finuț”, nu cu bâte sau săbii, ci prin sărut și vorbe pașnice sau mai cârtitoare, pe robii Tăi progresiști și neoateiști, care tot ai Tăi sunt, chiar dacă unii nu mai vor acest lucru.

Dă-ne puterea de a simți bucuria și lumina Învierii în inima și viața noastră, indiferent unde vom fi: în casă (credincioșii), în biserică (slujitorii), în spital (medicii, asistenții și bolnavii), în stradă (polițiștii sau jandarmii) sau chiar în mediul online. Hristos a înviat!”, a scris episcopul Ignatie al Hușilor pe platforma online Marginaliaetc.ro.